dacă ma iubești, de ce ma minți?
sau poate doar vrei sa mi simți buzele fierbinți
poate nu vrei sa simți când sunt reci și amare
când veninul curge scufundându si demonii-n a mea suflare
poate cât râuri însângerate șiroiesc din ochii mei,
o sa ți amintești de cand se vedea verdele din ei.
atâtea amintiri și sentimente in suflet gravate
poate pentru tine tușul a fost doar din nopțile agitate
dorința, chinul cel mai dulce, ce te poseda și te seduce
e un drum pavat cu atâta placere doar ca sa te aducă la mai multă durere
suflete goale- n pahare de vin ce încet se îneacă și in brațe se țin,
nu vreau sa fim suflete moarte îngropate n trupuri vii cu mâini reci și inele cu care ne mințim in fiecare zi
pielea mea subtire e descusuta, suna sumbru.
secretele oricum ne mănâncă pe dinăuntru
moliile ne rod organele pe care cu lacrimi le umplu
au fost odată fluturi in stomac, ce au slăbit și speranța au lăsat
umbre din fum de tigari, ce ne sugruma și adânc pătrund in noi
caut cu mâini înghețate in trupuri vii sufletele moarte
zâmbete îmbătate n trecut arse de tigari,
gândul ca îmi dai culoare dar totuși ma omori
dar tot tu ma ridici cu aripi de cenușă,
când aerul ma sufoca, și vocea mi e dusa
el vrea ca ea sa îl consume,
o hrănește cu el însuși
îi mănâncă inima, iubindu-l, dar iubitul vrandu- și
și știi ca înăuntru sunt o pata de culoare
chiar dacă in afara arat ca un cadavru ce tot moare
si stiu ca după valurile astea pe hârtie, pare ca asta e o scrisoare de despărțire
poate pentru ca nu scriu ca un sarut dulce si roșu închis,
poate ca totuși nebunia mea e o fărâma de paradis
poate pentru ca scriu când vreau sa ma eliberez de un monstru
dar e doar un mod de a spune te iubesc,
ce probabil va fi pierdut in iluzia in care halucinez ca o sa am curaj sa ți o citesc.
