1  

✨ PRINTRE STELE

Mi-am  propus  să  zbor,

Pot s-o fac singur?

Pot  să-mi  caut  un  partener.

Printe  stele  și  sub  nori ,

Vom  găsi  alți murutori?

Doritori  de  zări  senine,

Și  de  soare  și  de  vânt ...

Și  de  dor , de  cel  Pământ ?

 

Cântec generat din această creație

Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: T.A.D. poezii.online PRINTRE  STELE

Дата публикации: 31 декабря 2024

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 1017

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Lacrimi !

Fost-am ce-am voit să fiu,

Toc  și  foaie ca să scriu,

Bocetele tuturora;

Lacrima ce joacă-n gene,

Care plânge pe înfundat,

Pentru traiul blestemat.

Pentru ziua care doare,

Pentru tagma de sărmani

Fără glorie și bani.

Lângă semeni lași,nesimțitori

Lângă ei trăiești și mori!!!!

 

Еще ...

Curioasă vacanță !

Îmi plăcea un loc mai retras,cu răcoare pe malul Dunării.

Îmi scăldam ochii pe imagini mișcătoare: vase în mers,

apa grăbită, crengi in balans, frunze în foșnet, uneori

chemările  păsărilor nocturne. Mai aveam și două undițe 

care îmi dădeau impresia, că-s acolo cu treabă și nu 

-tai frunze la câni-.Eram în concediu și am socotit că-l pot 

petrece așa.Nu nare cheltuială, aproape de casă. Aveam un 

cort mic, pentru ploaie, muzică, un aparat foto, și pe Atos

prietenul și paznicul meu.

      Dacă se mai rătăcea vreun cunoscut, mă bucuram, jucam 

șah, făcea o cafea, purtam o discuție, teme sunt destule...

     În rest, citem și am îndrăznit să creionez niște sentimente

îmbăcându-le în versuri....Vara poți să-ți permiți așa o aventură,

nu am fost în pierdere :una că nu m-am plictisit, am avut liniște,

vreme bună și chiar am mâncat pește......

  •                                                                                           

    Еще ...

    NATURA ÎN PRIMĂVARĂ

    Oare pentru a câta oară,

    Intru-în casă ies afară

    Închid ușa și-o deschid

    Parcă mă strânge un zid.

     

    Soarele privește blând,

    Are el ceva în gând,

    Raza lui deschide căi

    De la munte până-n văi.

     

    Mii și mii de gândăcei,

    Fac curat în case mici

    Cu iarna au terminat,

    Nu e timp nici de cântat.

     

    Gospodarii-is prin ogradă,

    Toatâ  lumea are treabă

    Primăvara se arată

    De la culme până-n baltă.

     

    Natura-i toată înflorită

    Ca o inimă de fată;

    Primăvara poartă ie

    Și flori vii la pălărie. 

    Еще ...

    Soarta ne-a despărțit ?

    Așa a fost să fie, soarta ne-a despărțit ?

    Am așteptat o vreme să vii la pețit,

    Eram prieteni buni, ne înțelegeam bine,

    Eu te iubeam și credeam în tine.

     

    Valurile vieți ne-a păstrat secretul,

    Trăiesc cu amintirea, zilele s-au scurs

    Ce mi s-a întâmplat, nimănui n-am spus

    Plecarea ta, mi-a rănit rău sufletul.

     

    Iubirea mea blocată, chiar s-a încuiat,

    Eu i-am pus lacăt, doar am așteptat,

    Iubitul meu, s-a rătăcit prin lume

    Doar vesta vine, că s-a însurat.

     

    Are casă, soție și copii 

    Am plâns destul, apoi m-am resemnat....

    Еще ...

    O familie mare- partea a cincea-

    La București au aflat adevărul, cumplitul adevăr. Cancer la plămâni, în stadiu avansat

    când nu se mai recomandă nici o operație.În casă nu se vorbea despre diagnostic.

    Familia a muțit, nu se mai stă la masă. Costina cerea explicații, dar nu veneau de 

    nici unde. Tot era ceva bun,Daniel nu acuza încă nici o durere. În concediu medical 

    își făcea o oarecare ordine în acte,o asculta pe Costina la lecții,îi dădea sfaturi valabile 

    în viitorul ei de copil orfan. Liliana își purta durerea cu demnitate, însă Petrina, murea încet. 

         Erau dialoguri lungi între mamă și fiu, atunci Daniel mărturisea toată durerea ce-i 

    macină sufletul, știind prin ce trec  cei ai casei.

           -Mamă, crezi că nu văd suferința ta, nopțile nedormite, mâncarea ce se oprește în gât?

    Toate le văd mamă dar nu pot face nimic. Spume cum pot trăi așa ? cât va mai ține calvarul?

    Am zenzații de sufocare. Petrina își pierde cumpătul și răbufnește

            -Daniel, Dănuțul meu scump,vreau să mor înaintea ta, nu mai am putere să duc,

    să văd cum te topești, iartă-mă fiule.

           -Mamă ai pus punctul pe i e momentul să dăm cărțile pe față. Te rog mamă să juri că nu 

    vei face un gest necugetat. Îți las în grijă singura mea comoară Costina,în tine îmi pun speranța 

    ca fiica mea va trece mai ușor peste această pierdere. Tu rămâi să fii și mamă și tată așa a voit 

    soarta Mamă te rog cum n-am făcut-o niciodată trăiește cu amintirea că am fost un fiu bun, 

    devotat, respectos, nu tam făcut niciodată de rușine dar norocul m-a părăsit.

            In geamuri bat razele soarelui de primăvară, pe balcum într-un fotoliu Daniel își petrece 

    ultimile zile de  viață, plămânii nu își mai fac datoria.

            Cănd am ajuns la ei, era frumos îmbrăcat, cu mânile pe piept. Parcă dormea și printr-un 

    zâmbet discret parcă încerca să spună:am primit moartea cu demnitate, nu mi-a fost frică 

     

    Еще ...

    De ce nu vii?

    Sunt zile frumoase de toamnă,

    Inima, să ies afară mă indeamnă,

    Mi-am propus, să iscodesc 

    Câte flori mai înfloresc,

    La sfârșit de toamnă?

      

    În parcuri și pe alei

    Ninse sunt,frunze de tei

    Vântul le duce mai departe

    Frunze vii, doar par moarte.

     

    Dacă ai ști, cât îmi lipsești

    Îmi apari ca un vis terminat 

    Dar eu nici-o clipă nu te-am uitat

    Mă aștept să apari cu-o floare

    Să-mi ceri în schimib o sărutare....

     

    Mă simt singură, parcu-i pustiu

    Dacă ai ști ce doruri mă cheamă...

    Sunt ochii tăi pe care i-am sărutat ;

    Te caut mereu, să te întreb:

    De ce nu vii?

     

     

    Еще ...

    Стихи из этой категории

    Că florile...

    Că florile-s frumoase,

    Sunt de acord, că-s flori,

    Dar tu întreci magnolia

    Cu ale ei culori.

     

    Întreci în frumuseţe

    Superba orhidee

    Şi rozele, şi crinii

    Şi atâtea flori femeie.

     

    Că florile miros sublim,

    Sunt de acord,

    Dar tu întreci şi teii

    Cu aroma lor cu tot.

     

    Mireasma pielii tale

    Şi a părului tău brun,

    Întrece-n profunzime

    Al teilor parfum.

     

    Că florile-s gingaşe,

    De acord şi acuma sunt,

    Dar tu întreci toţi macii

    Cei legănaţi de vânt.

     

    Întreci în gingăşie

    Câmpia cea brodată

    Cu a macilor urzeală,

    Atât de fin lucrată.

     

    Că florile au dulceaţă,

    De acord acum sunt iar,

    Dar tu întreci iubito,

    Al florilor nectar.

     

    Că deşi nu eşti floare

    Cu frunze şi petale,

    Nu e nectar pe lume,

    Ca cel al gurii tale.

    Еще ...

    „Veninul”

    Stropește-mi inima cu dragoste,

    Că e plină cu venin.

    N-aș vrea să mă simt o pacoste,

    dar îmi ești atât de străin..

     

    Ai intrat în mine,

    Si nu vrei ca să te scot,

    Amintirea ta dulce devine,

    O pată neagră,lipsită de zgomot.

    Devii doar un biet trecător,

    Distrus complet în secret,

    De al meu venin dulce și nemuritor...

    Care dorește un alt „tu” să-i fie poet,

    În al meu suflet !

     

    Еще ...

    O DORINȚĂ CENZURATĂ

    Mă inundă câteodată

    O dorință cenzurată,

    Să alint  să strâng în brațe

    Ființe raționale...

     

    Neamuri ,cunoscuți ,amici

    Pentru toți am loc aici

    Într-un suflet mare

    Încăpăror, simțitor și tare.

     

    Sunt aptă  pentru iubire 

    Pentru vis și fericire,

    Chiar și atunci când vântul  bate

    Ochii-s plini de duioșii.

     

    Dese ori sunt în dilemă...

    Îmi doresc așa de mult 

    Raiul aici pe pământ 

    Însă știu   că-i  utopie.

    Еще ...

    Vraja ei.

    Poezie, poezie, 

    Vers de dor, de bucurie

    Ești stăpâna unei clipe, 

    Vinul din tonic  din pahar,

    Ideii, stropite cu har. 

    Ești un dar fără pereche

    Cu tărie și putere.

    Rostuiești în patru rânduri 

    Mii de stări și mii de gânduri.

    Stau deștept la gura sobii

    Îmbătat de vinul ei,

    Până la ziuă îl tot beau.

    Curge rima cristalină,

    Vraja se desface încet,

    Vis frumos, să fii poet.

     

    Еще ...

    Umbra unei șoapte târzii

    Tocmai ce a mai trecut o zi

    Cu soarele stingându-se-ntr-o lacrimă târzie.

    Iar eu mă plimb pe alei în ore târzii

    Căutând răspunsuri într-o lume pustie.

     

    Unde aș putea să găsesc puțină odihnă?

    Într-un colț de tăcere, unde gândul nu plânge.

    Să nu-mi mai aud inima cum îngână,

    Ci doar să tac, sub cerul ce mă strigă.

     

    O rază palidă tremură-n noapte,

    Speranța fuge printre pași greoi.

    O șoaptă blândă cade peste frunze,

    Dorul stă tăcut, fără noi.

    Еще ...

    Tu și eu

    De ce te-aș mai iubi...?

    E o afirmație stupidă,

    Spusă la nervi ori la glumă..

    De ce nu te-aș mai iubi?..

    Asta chiar e perfidă!...

    Să mă prefac că nu curmă.

    Doar gândul că te -as pierde?,

    Mă tulbură și mă sugrumă!

    În timp ce-ți caut scuze,

    Resemnarea mă cuprinde 

    Și mă eliberez de teamă 

    Cu zâmbetul amar pe buze.

    Nu te vreau străin de mine,

    Ci să -mi aparții pe veci.

    Ești al meu, așa cum ești;

    Eu mă regăsesc în tine,

    Iar tu,cum sunt,mă placi.

    Și mă topesc când mă privești.

    De fapt merită -n esență,

    O ceartă banală să ne rupă,

    Punând capăt fericirii?..

    Să fim părtași la suferință,

    Luând decizia în pripă,

    Căzuți pradă amintirii?...

     

    ,

    Еще ...

    Поддержите Poezii Online

    Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

    Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍