Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: T.A.D.
Дата публикации: 13 декабря 2024
Просмотры: 173
Стихи из этой категории
toate parcurile din cartierul tău
e seară
și mângâi iarba din toate parcurile
cartierului tău
sunt morminte
pentru ceea ce nu s-a spus.
luna se reflectă în lacrimi
noaptea
crește monștri pe pielea mea.
deschid jurnalul, trec mâna prin foi
le miros
doar liste de cumpărături.
aici, odată
eram doar noi
când luna se dădea în leagăn
pe pieptul tău.
O stea… căzătoare
O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeți mi-am terminat sicriul.
M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică și neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.
Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Și aș fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.
M-am înfrățit în absolut cu Universul
Să născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ți-am văzut în praf de stele chipul,
Și-n ziua când lucram un colț de stea
Am hotărât să-ți vizitez ținutul.
Dar clipele se transformaseră-n ore
Și zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.
De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ți văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.
Nu mai ating pământul
Călcând nisipul mișcător se-ascunde timpul
Șoptește valul povestind strălucitor
Plutind departe am uitat unde-i pământul
Vâslește sufletul mințit amăgitor
Privind o stea speranța caută prezentul
În așteptare se topește viitor
Zburând incert gândul descalecă pământul
Orbit de patimă lipsesc rătăcitor
Mă cuceresc troiene-abrupte de albastru
Lumina umblă prin abisul visător
Îngheață urmele impar călcând sihastru
Fuge pământul de sub tălpi amețitor
Strivit de umbră curge-n lacrimă trecutul
Prin amintire hoinăresc otrăvitor
Biată ființă ce întunecă pământul
Interpretând propria viață spectator
Din început crește-ncolțit deja sfârșitul
Mă sapă razele furtunilor de dor
Nu mai ating cu rădăcinile pâmăntul
Uscate zilele rănesc îngrozitor
Ты и я
Жди туман как свет
В тишине чумной.
Крикнуть! Ах,как хочется на море,
С тобой и мы только вдвоем.
Буду ждать и надеяться,
Что ты где-то есть в моем сердце.
Только мы с тобой.
Единственные кто ещё любим,
И часто, мечтаем .
Я и ты мы два создания.
Я сердце,
Ты любовь.
Ты солнце,
Я небо.
Мы любим друг друга .
Как никогда.
И никто.
(Замурка Алина)
Tăcerea nu e linişte...
Am devenit atât de sensibil şi timbrul vocii tale aşa de aprig,
Încât mă doare pe sub piele şi-n fiecare por pragmatic.
Iubit-o, cât de tare mă seacă atitudinea ta nonşalantă,
De parcă nimic... nimic nu s-ar fi întâmplat.
Am să merg să-mi caut un leac,
Eu nu pot să mă mint...
Cum nu te-aş mai iubi...
Doar pentru că tu ai încetat să-ngrijeşti orgoliul meu de bărbat...
Credeai
Credeai că las să moară
Ale iubirii sacre clipe,
Când gândul fuge ca un fulger
Să te cuprindă dulce,
Cu ale mele versuri de amor?
Iubito îl rog mereu pe Dumnezeu
Să mi te lase veșnic cu iubire!
Să nu te mute ca pe o zeiță,
În Cer la vreun zeu hain,străin și rece...
Nu știe El cât te iubesc?
Că te doresc a mea soție?
Și ce să-i dăruiesc eu muritorul,
Celui ce are infinitul,
Cum să-l corup pe Dumnezeu?
Mai bine am să-ți scriu nemuritoare versuri de iubire,
Poate așa am să ajung la pieptul tău...!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
toate parcurile din cartierul tău
e seară
și mângâi iarba din toate parcurile
cartierului tău
sunt morminte
pentru ceea ce nu s-a spus.
luna se reflectă în lacrimi
noaptea
crește monștri pe pielea mea.
deschid jurnalul, trec mâna prin foi
le miros
doar liste de cumpărături.
aici, odată
eram doar noi
când luna se dădea în leagăn
pe pieptul tău.
O stea… căzătoare
O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeți mi-am terminat sicriul.
M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică și neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.
Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Și aș fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.
M-am înfrățit în absolut cu Universul
Să născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ți-am văzut în praf de stele chipul,
Și-n ziua când lucram un colț de stea
Am hotărât să-ți vizitez ținutul.
Dar clipele se transformaseră-n ore
Și zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.
De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ți văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.
Nu mai ating pământul
Călcând nisipul mișcător se-ascunde timpul
Șoptește valul povestind strălucitor
Plutind departe am uitat unde-i pământul
Vâslește sufletul mințit amăgitor
Privind o stea speranța caută prezentul
În așteptare se topește viitor
Zburând incert gândul descalecă pământul
Orbit de patimă lipsesc rătăcitor
Mă cuceresc troiene-abrupte de albastru
Lumina umblă prin abisul visător
Îngheață urmele impar călcând sihastru
Fuge pământul de sub tălpi amețitor
Strivit de umbră curge-n lacrimă trecutul
Prin amintire hoinăresc otrăvitor
Biată ființă ce întunecă pământul
Interpretând propria viață spectator
Din început crește-ncolțit deja sfârșitul
Mă sapă razele furtunilor de dor
Nu mai ating cu rădăcinile pâmăntul
Uscate zilele rănesc îngrozitor
Ты и я
Жди туман как свет
В тишине чумной.
Крикнуть! Ах,как хочется на море,
С тобой и мы только вдвоем.
Буду ждать и надеяться,
Что ты где-то есть в моем сердце.
Только мы с тобой.
Единственные кто ещё любим,
И часто, мечтаем .
Я и ты мы два создания.
Я сердце,
Ты любовь.
Ты солнце,
Я небо.
Мы любим друг друга .
Как никогда.
И никто.
(Замурка Алина)
Tăcerea nu e linişte...
Am devenit atât de sensibil şi timbrul vocii tale aşa de aprig,
Încât mă doare pe sub piele şi-n fiecare por pragmatic.
Iubit-o, cât de tare mă seacă atitudinea ta nonşalantă,
De parcă nimic... nimic nu s-ar fi întâmplat.
Am să merg să-mi caut un leac,
Eu nu pot să mă mint...
Cum nu te-aş mai iubi...
Doar pentru că tu ai încetat să-ngrijeşti orgoliul meu de bărbat...
Credeai
Credeai că las să moară
Ale iubirii sacre clipe,
Când gândul fuge ca un fulger
Să te cuprindă dulce,
Cu ale mele versuri de amor?
Iubito îl rog mereu pe Dumnezeu
Să mi te lase veșnic cu iubire!
Să nu te mute ca pe o zeiță,
În Cer la vreun zeu hain,străin și rece...
Nu știe El cât te iubesc?
Că te doresc a mea soție?
Și ce să-i dăruiesc eu muritorul,
Celui ce are infinitul,
Cum să-l corup pe Dumnezeu?
Mai bine am să-ți scriu nemuritoare versuri de iubire,
Poate așa am să ajung la pieptul tău...!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
NOAPTEA SE LASĂ !
Noaptea se lasă tăcută pe vale
Drumul e lung pe îngusta cărare
Pădurea-i în beznă
Doar luna și o stea
Face lumină în inima mea .
Foșnetul frunzei sparge tăcerea ,
Fructele coapte își anunță căderea ,
Păsări nocturne își tânguie glasul
Drumul e lung și-i lungă cărarea ...
Noaptea-i târzie și-i neagră
Mă așteaptă-n grădina din vale
Iubita mea dragă!...
DIALOG CU FIUL MEU -continuare-
În cele din urmă Nelu o cunoaște pe Florentina,dragoste la prima vedere.Se întânleau
la noi acasă; părinții lor nu știau. Florentina ,era ca o ciută speriată ,ochii erau temători.
Însă nici ei ,nu au apucat bătrânețele împreună Doar prietenia mea cu Nelu durează.
Eu i am botezat primul copil ,pe Octavian ,ce-mi poartă numele .
-Pe mine m-a durut mult despărțirea voastră -spune mama...
Cât s-a zbătut Gabi ,căt a muncit ? E u am văzut eram lângă ea.Era ca un titirez dacă
pot spune așa :dimineața ducea copilul la creșă ,ședea zi lumină la tarabă de cele mai
multe ori nemâncată să pună ban pe ban să cumpere mașină ,să meargă după marfă .
Și-a mărit afacerea,,avea mai multe locuri de desfacere cu mai multe vânzătoare a pier-
dut controlul au furat-o fără rușine.Era un om bun câștigase simpatia fetelor ce lucrau la
bancă care o anunțau cănd avea facturi la plată .Înebunită umbla după împrumut.Nu pot
să nu-i dau Cezarului ce al Cezarului și nici să nu -i recunosc meritele .A falimentat a luat
drumul străinătății a muncit pe unde a găsit .S-a orientat ,unde ar putea obține un salar mai
bun și Fata Bibelou așa cum a rrămas pentru mine ,soacra ei ,a condus și conduce și azi ,
mașini -mastodont- :tiruri prin toată Europa .Draga mea Gabriela zică lumea ce o vrea tu ești
un erou al acestori vremuri .
În grrădina din fața casei se lasă înserarea.După ploaia cuminte și caldă ,florile sunt
fericite; iedera împrăștie parfumul ei peste tot.Pe stradă e tăcere, o tăcere ce rănește...
Oamenii stau în case,privesc prin sticla geamurilor peisajul înserării .Suntem cu toți consem-
nați; purtăm mănuși măști, avem voie să ieșim după treburi ,cu ptogram. E pandemie de
COVIT-19 ; stăm în casă și vedem ce se mai întâmplă la televizor: câți s-au molipsit, câți au
murit, câți sunt în covalescență.
Mâine va fi o nouă zi ,vom depăna alte amintiri; pe acestea nu le poate lua nimeni sunt
propietate privată .Ziua e pe sfârșite ,un sfârșit de primăvară.Narura este curată ,aerisită după
ploaie .Spre apus ,pe cerul înalt mai dăinue urme ale norilor în mișcare. Nici o adiere ; totul
pare neclintit .Nu e loc nici pentru un fir de praf,doar frunze, iarbă, flori.Nici gângăniile nu mai
sparg tăcerea ; doar câte un lătrat de câine.Apele scăzute ale Siretului curg anevoie spre
întânlirea cu Dunărea ,ceva mai jos.Urmează să înflorească crinii de mai apoi bujorii,iar zore-
lele care se agață cu disperare pentru a apuca un loc mai bun la soare..Umbrele negre ale
noptii își desfac faldurile tăcerii.La lumina unui bec ,mai răsfoiesc o carte; cartea e hrana
sufletului meu în singurătatea împusă Noaptea se odihnește , dar somnul nu vine.Mai controlez
o dată dacă am tras zăvorul la ușă și dacă geamurile sunt închse Patul mă așteaptă ca un bun
prieten .Dincolo de geam ,beznă;Nici un fir de lumină până va răsări luna ,stăpâna nopții.
șfârșit
cele două surori part.4
-L-am întrebat :Cu scopul acesta ai acceptat să vin cu voi?
-Nu ,dar acum suntem în impas.O să ne orientăm și o să ne orientăm.În grupul nostru
mai este o fată despre care nu știam nimic.Ulterior am aflat că este scoasă la produs.Gabi
fusese cu ea în Italia.În lipsă de bani, am închiriat o cameră pentru toți .Paula a plecat la
produs, băieții se ocupau cu treburile lor murdare.Dacă aveam un acoperiș deasupra capului
pentru cel puțin douâ săptămâni ,nu aveam bani de mâncare.Erau zile când flămânzeam și
tensiunea creștea.Ce câștiga Paula nu putea acoperi cheltuielele tuturor.Fratele lui Gabi era
cu un grup de fete prin apropiere .și l-a sfătuit să mergem pentru moment acolo ,apoi e bine
să mergem în Grecia .De fapt el avea în plan să mărească grupul de acolo cu mine și cu Paula.
sau să ne vândă .Nevoia de bani era urgentă Nesupunerea mea l-a supărat .Sigur că m-am
revoltat dar cu precauție ,cu teamă .La parterului hotelului era un bar și l-am auzit pe patron
vorbind în engleză .Disperarea mi-a dat curaj să-l întreb mai întăi pe ocolite ,să văd ce gândește.
I-am explicat cum am ajuns aici ,și am simțit că este de partea mea.Nimeni în afară de mine nu
vorbea engleza ,ceia mi-a favorizat împrietenirea cu el.
-Doamne ,prin ce clipe ai trecut,Ștefabia!
-Stai ,abia am început.Nu știu cum am trecut prin .Nu știu la ce s-a gândit Gabi,dar am rămas
acolo o săptămână ,timp în care am încercat să fug ,dar nu am reușit.Dar și Gabi își pierduse răbdarea
cu mine, neavând însă curajul să mă bată.Aristița ascultă mărturisirea Ștefaniei ,derulându-și în minte
scene din întâmplările prin care a trecut draga ei soră.Unde duc imaturitatea ,credulitatea,lipsa de dis
cernământ?...se auzea zgomotul motorului în liniștea ce se lăsase .Ștefania se oprise .Avea nevoie de curaj
ca să meargă mai departe .!...
-Te simți bine,draga mea ?
-Da, mă reculeg , îmi adun gândurile ,refac amintirile ,sunt multe ,sunt atât de dureroase!..
-Uite, mai ia puțină apă!...
-Gabi era hotărât să-mi dea o lecție , dar nu el personal Îl trimite pe Relu un om dur ,să-mi aplice o corecție:
-Să nu mai faci pe mironosița - zice el -că doar știi să stai cu fața în sus, și nu-i vorba că ai fi virgină-,Relu ,furios ,
trântește ușa de perete cu violență .De teamă ,m-am ridicat în picioare la marginea patului.El mi-a tras căteva palme
de m-au năucit .Dacă aș fi îndrăzni să-i dau vreo replică, m-ar fi făcut una cu pământul ,așa că mi-am mușcat limba
și m--am înghitit lacrimile.La a doua rafală ,am căzut leșinată -Fii atentă să nu mai faci fițe,că știi ce te așteaptă- a adăugat
din ușă ,împingând primul client .Persoana dornică de sex închide ușa și se sprijină de tocul ei privindu-mă. Atunci mi
s-a părut că îi era milă de mine.Mă dureau loviturile ,sângele șiroia ușor din nas și încă eram amețită de la lovitură.
-Cine era ?Îl cunoșteai ?
-Nu , dar mi-am înfipt ochii cu dușmănie în ochii lui mari albaștri .Prea multe nu puteam citi în ei ,așa că am schițat
gestul să mă dezbrac ,cu lacrimile șiroindu-mi pe obraz .El s-a repezit spre mine ,întrerupând ceremonia dezbrăcatului ,
m-a luat ușor în brațe și m-a așezat comod în pat .Apoi a desfăcut o sticlă cu un lichid gălbui ,a turnat într-un pahar și
mi la dat aă beau .S-a așezat jos pe covor, turcește și a încercat un fel de conversație -câteva cuvinte în engleză ,câteva
turcești ,dar mai mult prin semne .Se pare că a înțeles ce-i cu mine acolo. De altfel,când a făcut alegerea în bab ,i s-a
atras atenția că sunt începătoare .Ce a fost mai important ,am înțeles fiecare dintre noi Primul lucru pe care l-a făcut ,
afost să dea telefon lui Selia care era șefa fetelor ,să-i spună că plătește pentru o noapte întreagă . Am răsuflat ușurată .
Am scăpat de umilințe măcar penteu o noapte .
Soli așa îl chema pe tânărul turc ,era deosebit de frumos ,un brunet cu ochi albaștri și păr negru ondulat .Soli a dat
dovadă de atâta omenie ,încercând să mă facă să uit prin ce trec ,înfiripând o conversație Dintr-un coșmar, noapte s-a
transformat într-un moment bun .Am ieșit pe terasa camerii și am admirat orașul în lumina becurilor și a stelelor în
nopțile de vară.Cu gls blajin și cu ochi întrebători ,dore să știe ceva mai mult despre mine.A vrut să știe de unde sunt
și cum am ajuns în situația asta!...
-Știi ce îmi spuneai când vorbeam la telefon ?Invariabilul răspuns :-că te simți bine ,că te descurci.
-Nu voiam să mă plâng ție ,știam că am greșit și asta durea foarte tare!...Ștefania continuă ...Am servit cafea ,am
fumat ...și zorii ne-au prins mai apropiați,sigură că îmi făcusem un prieten Se apropia ora când trebuia să vină Selia
să mă ia Eram neliniștită ,știindu-mă datoare și vreau să mă dezbrac ,dar Soli m-a mângâiat și mi-a spus: Pe altădată ,
îmi place să te știu datoare .Când Selia a înțeles ce s-a întâmplat de fapt,s-a înegrit de ciudă că nu reușise să mă umilească
așa cum ar fi vrut.Am mers la cameră pentru odihnă .Spre seară ,cineva mă cheamă ,jos în bar .Inima începuse să-mi
bată puternic ,picioarele îmi tremurau iar gândurile o luau razna .Alt client nu mai suportam.La capătul scării ,SOLI se vedea
în umbra unui mare buchet de trandafiri roșii .Mi-a oferit florile în văzul tuturor .Gesturi de felul acestea sunt foarte rare.!...
M-a sărutat pe frunte și m-a învitat La o cafea . Ziua eram liberă .
M-a sărutat pe frunte și m-a învitat la o cafea. Ziua eram liberă
.
UN EPITAF
Un epitaf trebuie orientat către soare
Si lacrima mamei să lase dept rugă
Dati-vă mâna , toți fiii mamelor mute ,
Unde s-au dus atâtea povești de iubire ?
Iubire , tandrețe și rugă de frate...
Iubește-mă , soră , că-s mic si tu mare ,
Alintă-mi durerea când mama-i ,
Plecată departe .
Și unde e dorul părinților duși
Și unde e ruga la Domnul ,
Să-i ierte pe cei atrasi de păcate ?
O lume întreagă devine dușmană ,
Stăină , căci frate cu soră pe viață se bate
Și lacrima mamei degeaba se zbate .
Aprinde-ți cu toții o candelă pentru cei duși
Și dați-vă mâna frate cu frate .
T.A.D.
CHITARA MEA
Aud un trubadur ce cântă
Când ziua moare în amurg,
Suspină struna-i pe chitară
În cupă picături se scurg.
El cântă încet și tremurat
Înfiorat, stârnind văpăi
Solie unui dor curat
Împătimit de ochii ei.
Dar cine cântul sâ-i asculte
În liniștea nopții de vară?
Cine lacrima să-i vadă
Prin pânza cerului de seară?
Sărmană țară !
Nu plânge ,mama mea bătrână ,
Că fii tăi de azi te fură
Își pun vată în urechi ,
Iar ție ,îți pun căluș în gură.
Nici când n-a fost mai crudă soarta
Ca-n anii următori luminii ,
Când alții îți hotărăsc soarta
Și trag de tine ,precum câinii.
Ce vrei să faci la tine acasă
Voie la străini tu ceri
Stăpânii lumii ,căntă hora
În ajutorul cui să speri ?
Mai sper și eu ca tine ,maică
Din cele patru zări ,a țării
Să se înalțe spre lumină
Un Mircea ,un Ștefan ,un Mihai !
Pământul țării e sfânt și scump
Și strigă-n el atâta sânge
Trimite-i Doamne un viteaz ...
Când pentru noi și cerul plânge
NOAPTEA SE LASĂ !
Noaptea se lasă tăcută pe vale
Drumul e lung pe îngusta cărare
Pădurea-i în beznă
Doar luna și o stea
Face lumină în inima mea .
Foșnetul frunzei sparge tăcerea ,
Fructele coapte își anunță căderea ,
Păsări nocturne își tânguie glasul
Drumul e lung și-i lungă cărarea ...
Noaptea-i târzie și-i neagră
Mă așteaptă-n grădina din vale
Iubita mea dragă!...
DIALOG CU FIUL MEU -continuare-
În cele din urmă Nelu o cunoaște pe Florentina,dragoste la prima vedere.Se întânleau
la noi acasă; părinții lor nu știau. Florentina ,era ca o ciută speriată ,ochii erau temători.
Însă nici ei ,nu au apucat bătrânețele împreună Doar prietenia mea cu Nelu durează.
Eu i am botezat primul copil ,pe Octavian ,ce-mi poartă numele .
-Pe mine m-a durut mult despărțirea voastră -spune mama...
Cât s-a zbătut Gabi ,căt a muncit ? E u am văzut eram lângă ea.Era ca un titirez dacă
pot spune așa :dimineața ducea copilul la creșă ,ședea zi lumină la tarabă de cele mai
multe ori nemâncată să pună ban pe ban să cumpere mașină ,să meargă după marfă .
Și-a mărit afacerea,,avea mai multe locuri de desfacere cu mai multe vânzătoare a pier-
dut controlul au furat-o fără rușine.Era un om bun câștigase simpatia fetelor ce lucrau la
bancă care o anunțau cănd avea facturi la plată .Înebunită umbla după împrumut.Nu pot
să nu-i dau Cezarului ce al Cezarului și nici să nu -i recunosc meritele .A falimentat a luat
drumul străinătății a muncit pe unde a găsit .S-a orientat ,unde ar putea obține un salar mai
bun și Fata Bibelou așa cum a rrămas pentru mine ,soacra ei ,a condus și conduce și azi ,
mașini -mastodont- :tiruri prin toată Europa .Draga mea Gabriela zică lumea ce o vrea tu ești
un erou al acestori vremuri .
În grrădina din fața casei se lasă înserarea.După ploaia cuminte și caldă ,florile sunt
fericite; iedera împrăștie parfumul ei peste tot.Pe stradă e tăcere, o tăcere ce rănește...
Oamenii stau în case,privesc prin sticla geamurilor peisajul înserării .Suntem cu toți consem-
nați; purtăm mănuși măști, avem voie să ieșim după treburi ,cu ptogram. E pandemie de
COVIT-19 ; stăm în casă și vedem ce se mai întâmplă la televizor: câți s-au molipsit, câți au
murit, câți sunt în covalescență.
Mâine va fi o nouă zi ,vom depăna alte amintiri; pe acestea nu le poate lua nimeni sunt
propietate privată .Ziua e pe sfârșite ,un sfârșit de primăvară.Narura este curată ,aerisită după
ploaie .Spre apus ,pe cerul înalt mai dăinue urme ale norilor în mișcare. Nici o adiere ; totul
pare neclintit .Nu e loc nici pentru un fir de praf,doar frunze, iarbă, flori.Nici gângăniile nu mai
sparg tăcerea ; doar câte un lătrat de câine.Apele scăzute ale Siretului curg anevoie spre
întânlirea cu Dunărea ,ceva mai jos.Urmează să înflorească crinii de mai apoi bujorii,iar zore-
lele care se agață cu disperare pentru a apuca un loc mai bun la soare..Umbrele negre ale
noptii își desfac faldurile tăcerii.La lumina unui bec ,mai răsfoiesc o carte; cartea e hrana
sufletului meu în singurătatea împusă Noaptea se odihnește , dar somnul nu vine.Mai controlez
o dată dacă am tras zăvorul la ușă și dacă geamurile sunt închse Patul mă așteaptă ca un bun
prieten .Dincolo de geam ,beznă;Nici un fir de lumină până va răsări luna ,stăpâna nopții.
șfârșit
cele două surori part.4
-L-am întrebat :Cu scopul acesta ai acceptat să vin cu voi?
-Nu ,dar acum suntem în impas.O să ne orientăm și o să ne orientăm.În grupul nostru
mai este o fată despre care nu știam nimic.Ulterior am aflat că este scoasă la produs.Gabi
fusese cu ea în Italia.În lipsă de bani, am închiriat o cameră pentru toți .Paula a plecat la
produs, băieții se ocupau cu treburile lor murdare.Dacă aveam un acoperiș deasupra capului
pentru cel puțin douâ săptămâni ,nu aveam bani de mâncare.Erau zile când flămânzeam și
tensiunea creștea.Ce câștiga Paula nu putea acoperi cheltuielele tuturor.Fratele lui Gabi era
cu un grup de fete prin apropiere .și l-a sfătuit să mergem pentru moment acolo ,apoi e bine
să mergem în Grecia .De fapt el avea în plan să mărească grupul de acolo cu mine și cu Paula.
sau să ne vândă .Nevoia de bani era urgentă Nesupunerea mea l-a supărat .Sigur că m-am
revoltat dar cu precauție ,cu teamă .La parterului hotelului era un bar și l-am auzit pe patron
vorbind în engleză .Disperarea mi-a dat curaj să-l întreb mai întăi pe ocolite ,să văd ce gândește.
I-am explicat cum am ajuns aici ,și am simțit că este de partea mea.Nimeni în afară de mine nu
vorbea engleza ,ceia mi-a favorizat împrietenirea cu el.
-Doamne ,prin ce clipe ai trecut,Ștefabia!
-Stai ,abia am început.Nu știu cum am trecut prin .Nu știu la ce s-a gândit Gabi,dar am rămas
acolo o săptămână ,timp în care am încercat să fug ,dar nu am reușit.Dar și Gabi își pierduse răbdarea
cu mine, neavând însă curajul să mă bată.Aristița ascultă mărturisirea Ștefaniei ,derulându-și în minte
scene din întâmplările prin care a trecut draga ei soră.Unde duc imaturitatea ,credulitatea,lipsa de dis
cernământ?...se auzea zgomotul motorului în liniștea ce se lăsase .Ștefania se oprise .Avea nevoie de curaj
ca să meargă mai departe .!...
-Te simți bine,draga mea ?
-Da, mă reculeg , îmi adun gândurile ,refac amintirile ,sunt multe ,sunt atât de dureroase!..
-Uite, mai ia puțină apă!...
-Gabi era hotărât să-mi dea o lecție , dar nu el personal Îl trimite pe Relu un om dur ,să-mi aplice o corecție:
-Să nu mai faci pe mironosița - zice el -că doar știi să stai cu fața în sus, și nu-i vorba că ai fi virgină-,Relu ,furios ,
trântește ușa de perete cu violență .De teamă ,m-am ridicat în picioare la marginea patului.El mi-a tras căteva palme
de m-au năucit .Dacă aș fi îndrăzni să-i dau vreo replică, m-ar fi făcut una cu pământul ,așa că mi-am mușcat limba
și m--am înghitit lacrimile.La a doua rafală ,am căzut leșinată -Fii atentă să nu mai faci fițe,că știi ce te așteaptă- a adăugat
din ușă ,împingând primul client .Persoana dornică de sex închide ușa și se sprijină de tocul ei privindu-mă. Atunci mi
s-a părut că îi era milă de mine.Mă dureau loviturile ,sângele șiroia ușor din nas și încă eram amețită de la lovitură.
-Cine era ?Îl cunoșteai ?
-Nu , dar mi-am înfipt ochii cu dușmănie în ochii lui mari albaștri .Prea multe nu puteam citi în ei ,așa că am schițat
gestul să mă dezbrac ,cu lacrimile șiroindu-mi pe obraz .El s-a repezit spre mine ,întrerupând ceremonia dezbrăcatului ,
m-a luat ușor în brațe și m-a așezat comod în pat .Apoi a desfăcut o sticlă cu un lichid gălbui ,a turnat într-un pahar și
mi la dat aă beau .S-a așezat jos pe covor, turcește și a încercat un fel de conversație -câteva cuvinte în engleză ,câteva
turcești ,dar mai mult prin semne .Se pare că a înțeles ce-i cu mine acolo. De altfel,când a făcut alegerea în bab ,i s-a
atras atenția că sunt începătoare .Ce a fost mai important ,am înțeles fiecare dintre noi Primul lucru pe care l-a făcut ,
afost să dea telefon lui Selia care era șefa fetelor ,să-i spună că plătește pentru o noapte întreagă . Am răsuflat ușurată .
Am scăpat de umilințe măcar penteu o noapte .
Soli așa îl chema pe tânărul turc ,era deosebit de frumos ,un brunet cu ochi albaștri și păr negru ondulat .Soli a dat
dovadă de atâta omenie ,încercând să mă facă să uit prin ce trec ,înfiripând o conversație Dintr-un coșmar, noapte s-a
transformat într-un moment bun .Am ieșit pe terasa camerii și am admirat orașul în lumina becurilor și a stelelor în
nopțile de vară.Cu gls blajin și cu ochi întrebători ,dore să știe ceva mai mult despre mine.A vrut să știe de unde sunt
și cum am ajuns în situația asta!...
-Știi ce îmi spuneai când vorbeam la telefon ?Invariabilul răspuns :-că te simți bine ,că te descurci.
-Nu voiam să mă plâng ție ,știam că am greșit și asta durea foarte tare!...Ștefania continuă ...Am servit cafea ,am
fumat ...și zorii ne-au prins mai apropiați,sigură că îmi făcusem un prieten Se apropia ora când trebuia să vină Selia
să mă ia Eram neliniștită ,știindu-mă datoare și vreau să mă dezbrac ,dar Soli m-a mângâiat și mi-a spus: Pe altădată ,
îmi place să te știu datoare .Când Selia a înțeles ce s-a întâmplat de fapt,s-a înegrit de ciudă că nu reușise să mă umilească
așa cum ar fi vrut.Am mers la cameră pentru odihnă .Spre seară ,cineva mă cheamă ,jos în bar .Inima începuse să-mi
bată puternic ,picioarele îmi tremurau iar gândurile o luau razna .Alt client nu mai suportam.La capătul scării ,SOLI se vedea
în umbra unui mare buchet de trandafiri roșii .Mi-a oferit florile în văzul tuturor .Gesturi de felul acestea sunt foarte rare.!...
M-a sărutat pe frunte și m-a învitat La o cafea . Ziua eram liberă .
M-a sărutat pe frunte și m-a învitat la o cafea. Ziua eram liberă
.
UN EPITAF
Un epitaf trebuie orientat către soare
Si lacrima mamei să lase dept rugă
Dati-vă mâna , toți fiii mamelor mute ,
Unde s-au dus atâtea povești de iubire ?
Iubire , tandrețe și rugă de frate...
Iubește-mă , soră , că-s mic si tu mare ,
Alintă-mi durerea când mama-i ,
Plecată departe .
Și unde e dorul părinților duși
Și unde e ruga la Domnul ,
Să-i ierte pe cei atrasi de păcate ?
O lume întreagă devine dușmană ,
Stăină , căci frate cu soră pe viață se bate
Și lacrima mamei degeaba se zbate .
Aprinde-ți cu toții o candelă pentru cei duși
Și dați-vă mâna frate cu frate .
T.A.D.
CHITARA MEA
Aud un trubadur ce cântă
Când ziua moare în amurg,
Suspină struna-i pe chitară
În cupă picături se scurg.
El cântă încet și tremurat
Înfiorat, stârnind văpăi
Solie unui dor curat
Împătimit de ochii ei.
Dar cine cântul sâ-i asculte
În liniștea nopții de vară?
Cine lacrima să-i vadă
Prin pânza cerului de seară?
Sărmană țară !
Nu plânge ,mama mea bătrână ,
Că fii tăi de azi te fură
Își pun vată în urechi ,
Iar ție ,îți pun căluș în gură.
Nici când n-a fost mai crudă soarta
Ca-n anii următori luminii ,
Când alții îți hotărăsc soarta
Și trag de tine ,precum câinii.
Ce vrei să faci la tine acasă
Voie la străini tu ceri
Stăpânii lumii ,căntă hora
În ajutorul cui să speri ?
Mai sper și eu ca tine ,maică
Din cele patru zări ,a țării
Să se înalțe spre lumină
Un Mircea ,un Ștefan ,un Mihai !
Pământul țării e sfânt și scump
Și strigă-n el atâta sânge
Trimite-i Doamne un viteaz ...
Când pentru noi și cerul plânge