Стихи из этой категории
O perceptie
In taina un gand tu creezi,
Lacrimi, durere si o suferinta amara
Dar ce te-ar face sa privesti?
Emotia traita vreodata.
Dar cum de viata-i asa grea?
De ce sunt toate in zadar?
De ce atata murmur drag?
Pierdut candva-n amar.
O vorba de-nduiosare
Un zambet cald ce-as vrea,
Dar unde voi gasi vreodata
O scanteie si un dar?
Viata totusi iti raspunde
E ca un strigat ne-predat,
O lacrima ce nu s-a scurs
O vorba fara har.
Dar sa fie in zadar?
Aceasta ultima suflare,
Pe care cineva si-a dat-o
Pentru fiecare?
Intr-adevar, viata e grea
E ca un munte inghetat.
Aluneci catre-o destinatie
Care-i grea de evitat.
Insa in aceasta cale,
Acest spin ne-evitat
Exista acel ceva in care
Agatat te poti lasa.
Zorii...nu ne lasă!
Zorii ne intră-n casă nu ne lasă
Să mai dormim puțin să ne iubim,
Iar raza soarelui de la fereastră
Ne zice că e timpul să ne trezim.
Privesc la orologiul din perete
Care arată că vremea e târzie,
O las pe doamna încă-n visare
Și o zbughiesc înspre bucătărie.
În grabă pregătesc micul dejun
Și pun ibricul pe-un ochi în spate,
Aștept aroma să-mi inunde casa
Și-un psalm citesc din sfânta carte.
Abia când masa așteaptă musafiri
Cu un sărut fugar îmi trezesc soția,
Făcându-i invitația de-a sta la masă
Și după împreună să părăsim locația.
Gustăm rapid și ne sorbim cafeaua
Și-apoi o rugă către IIsus rostim,
Ne îmbrăcăm și coborâm din bloc
Și iute cu mașina la serviciu pornim.
Începem o noua zi cu noi probleme
Care n-așteaptă deloc vreo amânare,
Că e ușor sau greu mergem înainte
Și nu uităm de-a cere...binecuvântare!
DOR DE TINE
Mi-a rămas să-mi duc povara
Zilelor ce vin ,fără tine
Sunt vie -moartă
Te găsesc doar în album.
Și te mângăi cu privirea
Lăcrimând păreri de rău
Dragule te simt aproape
Așa cum mi-ai fost mereu.
Lasă-mă să tac
Lasă-mă să tac în nopțile mai grele
În zilele ce nu mi-au fost pe plac
Pentru nopțile ce nu ai fost în ele
Lasă-mă să tac
Când dimineață îmi străpungi privirea
Nu aștepta să-ți spun că-mi ești pe plac
De mă iubești îmi înțelegi tăcerea
Te-aștept la mine,de vii să nu mă lași să tac
Să mă citești cum l-ai citit pe Eminescu
Fiind a mea,să mă preferi un veac
Să mă-nțelegi cum înțelegi pe Minulescu
De sunt ce vrei să nu mă lași să tac
10 luni, 3 săptămâni şi 4 zile...
15/08/2024
..stie ca imi lipseste,dar imi lipseste mai mult decat
stie el..
10 luni, 3 săptămâni și 4 zile
S-au făcut de când clipele sunt mai puţine
De când te-ai îndepărtat "straïne"
De când...ai ales sa se termine.
Vreau sa te pierd. Sa te uit, sa te consum, Sa pot sa
am curajul sa ma adun din scrum. Sa imi dispari de
tot, din suflet si din minte, De pe cerul albastru, din
ploaia de cuvinte..
Vreau sa mi te sterg. Sa uit c-ai existat, Sa uit cum
mi-ai vorbit, sa uit cum m-ai tratat. Inca ma doare
rau, desi-au trecut aproape-un an, De cand tot am
speranta. Si tu n-ai dat doi bani.
Vreau sa imi dispari, cu ochi, buze si cu zambet, Cu
parfumul tau, cu rasul ce imi era cantec, Sa nu stiu
cine esti. Si de ne-om intalni,Sa fim doar doi straini ce
din greseala s-ar privi.
Vreau sa te uit dar imi amintește mereu de tine...
Gust din rosé poate rosé-mi va fi ziua de mâine...
Un pahar de poezie in asteptare
Natura se dezlănțuie peste pământ
Ce fragile-au fost razele de ieri!...
Plouă într-una fără discernământ
Din liberi sub cer senin... prizonieri.
O ploaie rece ce te provoacă
La fel ca viața când te-ncearcă
Ce cade-n ropot și mă-ntreabă
De sunt puternică... sau slabă...?
Sub norii gri flămânzi de-un soare
Deschid umbrelă de hârtie cerului greu
Un pahar de poezie în așteptare
Pe cer să scrie culori de curcubeu...
O perceptie
In taina un gand tu creezi,
Lacrimi, durere si o suferinta amara
Dar ce te-ar face sa privesti?
Emotia traita vreodata.
Dar cum de viata-i asa grea?
De ce sunt toate in zadar?
De ce atata murmur drag?
Pierdut candva-n amar.
O vorba de-nduiosare
Un zambet cald ce-as vrea,
Dar unde voi gasi vreodata
O scanteie si un dar?
Viata totusi iti raspunde
E ca un strigat ne-predat,
O lacrima ce nu s-a scurs
O vorba fara har.
Dar sa fie in zadar?
Aceasta ultima suflare,
Pe care cineva si-a dat-o
Pentru fiecare?
Intr-adevar, viata e grea
E ca un munte inghetat.
Aluneci catre-o destinatie
Care-i grea de evitat.
Insa in aceasta cale,
Acest spin ne-evitat
Exista acel ceva in care
Agatat te poti lasa.
Zorii...nu ne lasă!
Zorii ne intră-n casă nu ne lasă
Să mai dormim puțin să ne iubim,
Iar raza soarelui de la fereastră
Ne zice că e timpul să ne trezim.
Privesc la orologiul din perete
Care arată că vremea e târzie,
O las pe doamna încă-n visare
Și o zbughiesc înspre bucătărie.
În grabă pregătesc micul dejun
Și pun ibricul pe-un ochi în spate,
Aștept aroma să-mi inunde casa
Și-un psalm citesc din sfânta carte.
Abia când masa așteaptă musafiri
Cu un sărut fugar îmi trezesc soția,
Făcându-i invitația de-a sta la masă
Și după împreună să părăsim locația.
Gustăm rapid și ne sorbim cafeaua
Și-apoi o rugă către IIsus rostim,
Ne îmbrăcăm și coborâm din bloc
Și iute cu mașina la serviciu pornim.
Începem o noua zi cu noi probleme
Care n-așteaptă deloc vreo amânare,
Că e ușor sau greu mergem înainte
Și nu uităm de-a cere...binecuvântare!
DOR DE TINE
Mi-a rămas să-mi duc povara
Zilelor ce vin ,fără tine
Sunt vie -moartă
Te găsesc doar în album.
Și te mângăi cu privirea
Lăcrimând păreri de rău
Dragule te simt aproape
Așa cum mi-ai fost mereu.
Lasă-mă să tac
Lasă-mă să tac în nopțile mai grele
În zilele ce nu mi-au fost pe plac
Pentru nopțile ce nu ai fost în ele
Lasă-mă să tac
Când dimineață îmi străpungi privirea
Nu aștepta să-ți spun că-mi ești pe plac
De mă iubești îmi înțelegi tăcerea
Te-aștept la mine,de vii să nu mă lași să tac
Să mă citești cum l-ai citit pe Eminescu
Fiind a mea,să mă preferi un veac
Să mă-nțelegi cum înțelegi pe Minulescu
De sunt ce vrei să nu mă lași să tac
10 luni, 3 săptămâni şi 4 zile...
15/08/2024
..stie ca imi lipseste,dar imi lipseste mai mult decat
stie el..
10 luni, 3 săptămâni și 4 zile
S-au făcut de când clipele sunt mai puţine
De când te-ai îndepărtat "straïne"
De când...ai ales sa se termine.
Vreau sa te pierd. Sa te uit, sa te consum, Sa pot sa
am curajul sa ma adun din scrum. Sa imi dispari de
tot, din suflet si din minte, De pe cerul albastru, din
ploaia de cuvinte..
Vreau sa mi te sterg. Sa uit c-ai existat, Sa uit cum
mi-ai vorbit, sa uit cum m-ai tratat. Inca ma doare
rau, desi-au trecut aproape-un an, De cand tot am
speranta. Si tu n-ai dat doi bani.
Vreau sa imi dispari, cu ochi, buze si cu zambet, Cu
parfumul tau, cu rasul ce imi era cantec, Sa nu stiu
cine esti. Si de ne-om intalni,Sa fim doar doi straini ce
din greseala s-ar privi.
Vreau sa te uit dar imi amintește mereu de tine...
Gust din rosé poate rosé-mi va fi ziua de mâine...
Un pahar de poezie in asteptare
Natura se dezlănțuie peste pământ
Ce fragile-au fost razele de ieri!...
Plouă într-una fără discernământ
Din liberi sub cer senin... prizonieri.
O ploaie rece ce te provoacă
La fel ca viața când te-ncearcă
Ce cade-n ropot și mă-ntreabă
De sunt puternică... sau slabă...?
Sub norii gri flămânzi de-un soare
Deschid umbrelă de hârtie cerului greu
Un pahar de poezie în așteptare
Pe cer să scrie culori de curcubeu...
Другие стихотворения автора
Amurg
Nisipul de mare e aspru
Si luna în cer e de pară,
Iar sângele umblă sihastru
Spre inima grea și amară.
E vântul mai vânt ca furtuna
Si marea mai mare ca ea,
În lume sunt eu numai una
Si lumea e una a mea.
Din toți cei străini către mine
Ești tu unul, cel mai străin...
În lacrimi aproape senine
Se strânge atâta venin.
În pași rătăciți pe zăpadă,
În urme căzute -n noroi,
Eu caut ceva să se vadă
Din tot ce a fost între noi.
Amurgul se naște din stea,
Amurgul se naște în mine,
O lume e toată a mea-
O lume-n afară de tine!
Meditație de primăvară
M-am îmbătat de tine, din tine am sorbit
Am râs pe săturate, am plâns și am cântat,
Azi ca un pusnic sunt, flămând și rătăcit
Fiind că prea departe de mine ai plecat.
Întoarce-m-aș pe drumuri și-n crânguri cunoscute
Să te aștept cu flori, cu zumzet de albine,
Să îți aștern iubirea imensă cât un munte
Și fericit de viață să mă desprind de mine...
Parfum de viorele adun în pieptul meu
Și le cuprind cu lacrimi de dor nepovestit.
Oare se duce omul, dacă e omul tău?
Oare se duce omul cel care te-a iubit?
Iubire pierduta
Te amăgești ucisă de dor și disperare;
Poate acum e vremea, la tot, să dai uitare,
Poate acum e timpul să te gândești la tine
Topindu-te în brațe la altul ca și mine.
Ne alintam pe pânze de dor si amăgire
Si tu credeai în trupu- ți ce aburea iubire,
Iar eu credeam în vise, ce-n ochi ți le citeam
Si poate că și-n tine, atuncea ,eu credeam.
Te bucurai nebun-o cînd mă vedeai venind
Parcă eram eu singur, cu tine, pe pămînt,
Si îmi zmulgeai din gânduri sălbatice speranțe,
Când te lăsai cu capul pe ale mele brațe.
Acum îți lași privirea să-ți curgă șiruri, rîu,
Căci înțelegi atentă, că poate fi tîrziu,
Dar mă mai cauți, încă, pe drumuri cunoscute-
Ca să întorci splendoarea unei iubiri pierdute.
Ziua poetului
Eminescu să nu scrie,
Că voi faceți alergie!
Azi veniți cu flori la bustul rece
Si rânjiți c-așa l-ați apucat,
Dar vă spun și am precis, dreptate,
Că strămoșii voștri l-au trădat !
Recitați din foaie poezia,
S- arătați, precum ca, la- ți citit,
Dar vă bâlbâiți ca cimpanzeii,
Ca și-ai voștri tați ce l-au hulit !
Vreți să arătați la lumea toată,
Că -nțelegeți tot din ce a scris;
Nu mi-ar fi s-aud, nici o mirare,
Că strămoșii voștri l-au ucis !
Iubește-mă
N-am scris de mii de ani nici o strofă
N-am scris nici un rând,
Dar vin az ca un vultur la tine
Să-ți fur un cuvânt.
Iubește-mă dacă poți, printr-o carte
Să mă alin răsfoind,
Te voi plăti cu visul meu mare,
Cu mânile goale, iubind...
Hai să fim actori de romane alese!
Hai să fim goi, tu și eu!
Goi de amar și goi de regrete,
Dar plini de iubire, mereu...
M-am înrobit
În dorul greu m-am înrobit,
fidel slujesc iubirii
și nu-mi mai pasă dacă merg
pe drumul rătăcirii...
Te-am așteptat să faci un pas,
căci nu mă tem defel-
deschisă -i cartea -pentru tine,
dar ochii -pentru el!
Mi-ai dat o mână când cădeam
și strîns m-am agățat;
știam că vreau încă o zi
și să-l mai vad-odat...
Din trai făcut -am vin amar
și bând de nebunie
pe tine te- așteptam acasă,
dorind ca -el- să vie.
Cu grija ta m-ai căutat
și atît m-ai regăsit;
pe tine-atent te-am respectat
pe dânsu - l-am iubit!
Zgârcită sunt când mă gândesc,
că șapte vieți dac-aș avea,
pe toate le-aș trăi - cu el,
nici una ție nu ți-aș da.
Tu bate- mă, cu trei păduri,
și leagă -mă, de toate;
Eu l-am iubit numai pe el
pe tine - nu se poate!
Amurg
Nisipul de mare e aspru
Si luna în cer e de pară,
Iar sângele umblă sihastru
Spre inima grea și amară.
E vântul mai vânt ca furtuna
Si marea mai mare ca ea,
În lume sunt eu numai una
Si lumea e una a mea.
Din toți cei străini către mine
Ești tu unul, cel mai străin...
În lacrimi aproape senine
Se strânge atâta venin.
În pași rătăciți pe zăpadă,
În urme căzute -n noroi,
Eu caut ceva să se vadă
Din tot ce a fost între noi.
Amurgul se naște din stea,
Amurgul se naște în mine,
O lume e toată a mea-
O lume-n afară de tine!
Meditație de primăvară
M-am îmbătat de tine, din tine am sorbit
Am râs pe săturate, am plâns și am cântat,
Azi ca un pusnic sunt, flămând și rătăcit
Fiind că prea departe de mine ai plecat.
Întoarce-m-aș pe drumuri și-n crânguri cunoscute
Să te aștept cu flori, cu zumzet de albine,
Să îți aștern iubirea imensă cât un munte
Și fericit de viață să mă desprind de mine...
Parfum de viorele adun în pieptul meu
Și le cuprind cu lacrimi de dor nepovestit.
Oare se duce omul, dacă e omul tău?
Oare se duce omul cel care te-a iubit?
Iubire pierduta
Te amăgești ucisă de dor și disperare;
Poate acum e vremea, la tot, să dai uitare,
Poate acum e timpul să te gândești la tine
Topindu-te în brațe la altul ca și mine.
Ne alintam pe pânze de dor si amăgire
Si tu credeai în trupu- ți ce aburea iubire,
Iar eu credeam în vise, ce-n ochi ți le citeam
Si poate că și-n tine, atuncea ,eu credeam.
Te bucurai nebun-o cînd mă vedeai venind
Parcă eram eu singur, cu tine, pe pămînt,
Si îmi zmulgeai din gânduri sălbatice speranțe,
Când te lăsai cu capul pe ale mele brațe.
Acum îți lași privirea să-ți curgă șiruri, rîu,
Căci înțelegi atentă, că poate fi tîrziu,
Dar mă mai cauți, încă, pe drumuri cunoscute-
Ca să întorci splendoarea unei iubiri pierdute.
Ziua poetului
Eminescu să nu scrie,
Că voi faceți alergie!
Azi veniți cu flori la bustul rece
Si rânjiți c-așa l-ați apucat,
Dar vă spun și am precis, dreptate,
Că strămoșii voștri l-au trădat !
Recitați din foaie poezia,
S- arătați, precum ca, la- ți citit,
Dar vă bâlbâiți ca cimpanzeii,
Ca și-ai voștri tați ce l-au hulit !
Vreți să arătați la lumea toată,
Că -nțelegeți tot din ce a scris;
Nu mi-ar fi s-aud, nici o mirare,
Că strămoșii voștri l-au ucis !
Iubește-mă
N-am scris de mii de ani nici o strofă
N-am scris nici un rând,
Dar vin az ca un vultur la tine
Să-ți fur un cuvânt.
Iubește-mă dacă poți, printr-o carte
Să mă alin răsfoind,
Te voi plăti cu visul meu mare,
Cu mânile goale, iubind...
Hai să fim actori de romane alese!
Hai să fim goi, tu și eu!
Goi de amar și goi de regrete,
Dar plini de iubire, mereu...
M-am înrobit
În dorul greu m-am înrobit,
fidel slujesc iubirii
și nu-mi mai pasă dacă merg
pe drumul rătăcirii...
Te-am așteptat să faci un pas,
căci nu mă tem defel-
deschisă -i cartea -pentru tine,
dar ochii -pentru el!
Mi-ai dat o mână când cădeam
și strîns m-am agățat;
știam că vreau încă o zi
și să-l mai vad-odat...
Din trai făcut -am vin amar
și bând de nebunie
pe tine te- așteptam acasă,
dorind ca -el- să vie.
Cu grija ta m-ai căutat
și atît m-ai regăsit;
pe tine-atent te-am respectat
pe dânsu - l-am iubit!
Zgârcită sunt când mă gândesc,
că șapte vieți dac-aș avea,
pe toate le-aș trăi - cu el,
nici una ție nu ți-aș da.
Tu bate- mă, cu trei păduri,
și leagă -mă, de toate;
Eu l-am iubit numai pe el
pe tine - nu se poate!