Am alergat prea mult După himere, Speranțe false, Visuri efemere. Dar am ajuns la capăt, Mă opresc Din acest joc stupid Și nebunesc. Am obosit prea mult Să aștept, Să cred, Să sper, Să te iubesc.
Atît de drag mi-ai fost odată și - atât gândeam la tine,
Că șapte vieți să uit aceasta și tot ar fi puține.
Acum cînd tu o strângi de mâina, sau poate ea te strânge,
Eu văd sub masca de placere, cum inima îți plînge,
Si văd, cum liber ca un flutur, în gânduri, zbori spre mine-
Noi șapte vieți să stam în doi și tot ar fi puține.
Nu te ascunde-n ochii mei și nu-ți ascunde visul;
Cu tine încă mai doresc să caut Paradisul,
Căci dacă mă ascund și eu, în ochi străini, ca tine-
Tu șapte vieți vei căuta … și tot vor fi puține.
-Buna ziua, doresc sa procur abonamentul fericirii Am exclamat in magazinul iubirii -Sigur Mi-a răspuns vânzătoarea -Costa zero lei
Mi-a răspuns administratoarea
-Așa ieftin? Am întrebat entuziasmat -Da Mi-a răspuns ea cam detașat Fără sa ma gândesc mult l-am procurat Dar... Abia ajuns acasă am observat Ca la pachet mergea si sufletul îndurerat O picătura de suferința, un vis spulberat O mare de lacrimi si un copil disperat Abia atunci am înțeles Fericirea are sens