GĂRGĂRIȚA
Printre flori de romaniță
Se preumblă o gărgăriță
Și tot dă din aripioare
Hotărâtă ca să zboare.
A îmbăcat peste rochiță
Haină roșie pestriță
Stă urcată pe-o tulpină
Mai aproape de lumină.
Se apropie încet
Un pici mic, dar siret
Prinde gărgărița în palme
Ușurel ca să n-o sfarme.
Și îngână încetișor :
Gărgăriță ,gărgărea
Încotro vei zbura ,
Acolo m-oi însura !.
Dar nu mă voi înstrăina :
Aici am frați și surori
Și grădinița mea cu flori!...
Стихи из этой категории
Fluturii de Elena Farago în turcă
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
Kelebekler
Beyaz ve kırmızı kelebekler,
Ve alacalı, güzel,
Onları ağda yakalarım,
Annem beni terk ettiğinde.
Onları uçarken yakalarım
Ama onları öldürmüyorum;
Ama onlara bakıyorum,
Küçük olmaları,
Ve çok güzeller ve onları seviyorum
Ama ben onları yapmıyorum
Zararı yok, hiç de değil.
Ve eğer oynarsam
Bazılarıyla biliyorum
Ona sahip olmak güzel
Ve internetten herkes,
Onlara yardım ediyorum
Ve uçmaya başla
Onların iradesine göre.
Aer dulce si-n miresmat
Veselie si iubire impartaseam cu ea,
Nu era tristete dar nici ura,
Lucrurile rele, parca disparusera,
De demult, tare de mult,
In alta casa s-au dus!
Cine e educat
Irina e fată educată,
Activă, frumoasă, aranjată.
Iar Costică și Mitică
Din magazin ridică
Un obiect din frigider,
Un frate ea se simțea Lider,
Tot cădea de pe mână,
Laptele pe o râmă,
Oare cine-i educat
Hai zice-ți prieteni, imediat.
Autor: Nicoleta postovan
Copilul și norul
Dormitând în lună plină
nori răzleţi la unison,
tremură din rădăcină
în oglinzi de lacuri negre.
Şi cum orizontul nopţii nu mai este uniform,
tresar glasuri ascuţite
în frunzişul unui pom.
Lunecă o rază moale
din pământuri adormite.
Răsar două, patru, nouă,
şi ţâşni un râu de soare;
cerul creşte mai cu seamă
urcând Luna printre stele
pe drumeaguri de aramă.
Apoi piere.
Sfârşesc umbrele bizare
în explozii
de culoare.
Soarele greoi şi rece largul cerului deschise,
dimineaţa se revarsă
ca un vis în alte vise.
Şi porni la drum să vadă câteva privighetori
care nalţă-n depărtare glasuri line de viori.
Intră-n ierburi de argint, urcă-n flori de mărgărint;
se opri la alte două,
limpezindu-şi faţa albă
cu un bob de rouă - două
într-un cuib adânc de flori.
Cum îi prinse mijlocelul un cojoc firav de nori,
e mai falnică pe luncă.
Apoi creşte şi tot urcă
în mătasea cerului,
dispărând ca o nălucă.
Roiesc fluturi şi furnici în căruţe îndesate:
cară sacii cu merinde şi ulcioare cu nectar,
cară roade aromate şi grăunţe pe jumate.
Ba tocmiră lăutar
să deschidă sărbătoarea
în palatul de verdeaţă.
Având guler de cleştar,
(ce e drept, un pic semeaţă)
se înalţă mândră floarea
fiind din neamul de cicoare.
Păpădia-Plutitoarea coborî din spic pitic.
Iată, a început serbarea !
Vin albine din pădure cu cerceii grei de mure
şi brăţări de sălcii sure:
au polen la cingătoare şi conduri de aur moale.
Soarele pe deal petrece pe un jilţ de sunătoare;
trecu lunca jos în vale pe la sălcii plângătoare,
pârjolind copaci şi ierburi,
macii roşii din răzoare.
În arşiţa singulară
nuanţele s-au ofilit.
Totul este încremenit
de atâta zăpuşeală:
nu mai cântă pitpalacul,
nu mai este vânzoleală. De departe dintre dealuri
vine-n valuri de argint -
e pârâul:curge agale şi şopteşte printre maluri.
Şi albeşte piatra-n apă când în zare se arată
păsări mitice venind
din adâncuri de-altădată.
Se porni ca din senin vânt subţire către vale,
răscoleşte ierburi crude, printre vârfuri şuierând.
Năvăleşte spre câmpie,
se pogoară în rafale,
flori mărunte încurcând
într-un ghem de păpădie.
Naltul cerului răsună;
zdruncinând pământu-adună
peste floarea câmpului
straie negre de furtună.
Alte umbre întunecate
au ieşit dintr-o cetate, care – iată – se destramă
în schelete de aramă.
Şi zburând în solzi de ape
păsări valmeş adunate se reped către lumină.
Aripile sfârtecate
pe mirişti sunt aruncate.
Într-un colţ de luminiş,
răsărită din verdeaţă,
se zăreşte alergând către dulcea libertate
o vioaie mogâldeaţă:
copilaş cu flori în braţe şi cu plete încurcate.
Se opri. Scrutează cerul care curge-n râu de pene.
Două păsări grandioase stau în coama dealului.
Una albă se aşterne
pe deasupra grâului:
are trupul lung de scamă de culoarea vântului.
Lăsă florile să curgă din mânuţe răsfirate
şi fugi prin spice aspre, biciuit pe obrăjori,
către pasărea măiastră.
O văpaie–n fir de ape
o nălţă aşa deodată într-un labirint de nori.
Pretutindeni cerul curge, soarele-i demult apus.
Gust amar lăsat de clipă în privirea-i necăjită
dupa norul ce s-a dus.
Cu suflarea chinuită,
inocent, rosti în sine:
Unde- i pasărea măiastră ?
Nu se vede... Nu mai vine ?!
Dar în ochi cârpiţi cu vise
se arată argintie,
înălţându-se din fân,
o fantasmă însufleţită de o aripă de fum;
trecu dealul înspre vie,
răsunând în glasuri stinse:
’’Unde eşti copilărie ?...’’
din cartea ilustrată pentru copii: Copilul și norul -
Ștefan Radu Mușat
Sahul
Sahul arma mea secreta
multi bani imi aduce,
pusculita plina am,
de goromele mari.
Cand castig imi aud numele
fericit sunt atunci,
sarind de veselie
si sarbatorind.
Piperul
Într-o solniță hazlie
S-au gândit acum să stea
Boabe mici și colorate
Printre sarea cea de nea
Dar văzând că nu-i de şagă
Se gândeau acum deodată :
-Cine o să ne mai ia?
-Să ne pună laolaltă
-În pipernița cea mică
-Unde ne-antrenam cândva
-Să dăm gust de catifea
Doar că ele nu știau
Când mâncam adesea boabe
Gustul lor de catifea
Era tot ca cel de ace..
Ce pe limbă ne-nțepa
Marius Ene, Polonia, 06 Februarie, 14:45
Другие стихотворения автора
AȘTEPT O NOUAĂ ZI
N-am să mai plâng
Și nu te mai chem
Și totuși sunt zile în care
Când descopăr,salba anilor pierduți....
Doamne cât te-am preamărit odată
Când tu erai tot pentru mine
Fără să-ți cer nici-o răsplată.
Acum vreau să dorm că visul mă alină
Așteprând o nouă viață
Sunt sigură că-i aproape.
NOATALGIE
Copleșită în timpul nopții
Unde șoaptele se îngână
Muza sfântă a poeziea,
Poartă strai de rimă fină.
Copleșită, stau tăcută
Răvășită de splendori
Frunza-n e încremenită
Orizonturi ard în zări.
Întind brațele să prind
Numărând pe boltă stele
Ca un muritor flămând
Așa sunt dorurile mele.
Sunt fărâmă a naturii
Navă mică în calea sorții.
Casă de vară !
Cred ,că nu întâmplător am ajuns într-o zonă izolată pe malul Siretului .
M-am legat de acel loc ,care în timp a devenit oaza mea de liniște și pace ,
și mișcare fizică ,a-și spune!...Sătulă de inactivitate ,de spectator t.v. de zgomot ,
de muzica modernă pe care nu o înțeleg ,ce -mi pătrunde din vecini propietari
tineri dornici de distracții Toată viața am fost activă .După orele de serviciu
mă ocupam cu lucru de mână ,activități ce erau în vogă pe atunci ;goblenuri ,
garnituri de macrame cu modele iscusite ,obiecte croșetate ,de la rochii ,
costume căciulițe ,mănuși ,fulare și altele .Am făcut de toate și mai știu încă
dar cine să le poarte?.Lipsa de activitate ,mă înbolnăvește !...Noroc că am o bibliotecă
mare și recitesc unele dintre cărți .Dar m--ar place să mă ocup de o grădină .
Dar unde pe terasa blocului? Am ajuns în zona Siretului și am văzut o căsuță
pe un maidan înconjurară de moluz și năpădită de buruieni , se vedea că-i părăsită
de ceva vreme .Am întrebat vecinii .
- A cui este căsuța asta ?
- E aproape abandonată
- Unde îl găsesc pe propietar?
- Cred că la barul de pe mal .E pescar ,și ca toți pescarii ,când nu-s la toană sunt la cârciumă
Găsesc ce caut . Un bărbat vonic și simpatic se ridică de la masă curios , de ce îl caut !...
Dle Badiu am auzit că vinzi casa din maidan? Badiu stă puțin pe gânduri și întreabă
-Sunteți rudă cu cumpărătorul lui Moraru?
- Da și mi-ar place să fiu vecin cu el .
-Știți , că eu am vrut să o vând mai demult ,dar ffnd așa izolată și înconjurată de
gunoaie ,nu a înteresat pe nimeni .
-Acum eși hotărât? .Batem palma?
-Da, nu am mai fost demult acolo ,eu am un container, acolo ,zice el arătându-mi cu
mâna ceva mai încolo .
- Renunț la ea ,acolo e mult de muncă ...
- Și cât vrei pe ea ?
-Nu cred că cer prea mult ,dacă zic cinzeci de mii !
-Uite ,zic și eu ca tine .Bine?
-Ai ceva în ea?
- Tot ce e acolo ,e de aruncat .Restul l-am dus la baracă .
- Atunci ,ai o cheie ?
- Nu ușa e legată cu o sârmă .
- Bine mâine vin cu banii ,facem o chitanță de mână ,
știu că nici tu nu ai acte și afacerea e gata .
O POVESTE PENTRU TINE-continuare-
Ledy era foarte simpatică .Făcea fel de ghidușii,spre hazul musafirilor.
Stăpâna venea cu tava pe care erau așezate ceștile cu cafea ,țigările
și câteva dulciuri,și îi zicea :
Ledy vezi să nu ia nimeni, nimic de pe tavă,ne-am înțeles?Musafirii încer-
cau s-o păcălească dar ea făcea urât ,lătra ,îi trăgea de haine pănă renunțau
Am încercat și eu să văd ce face !...când s-a zburlit și mi-a arătat ce colți are
am renunțat Era o adevărată distracție.... la care eu nu participam...socoteam
că nu-i de demnitatea mea ,de câine de rasă,dar m-a dus gândul că ași putea
și eu ceva ca să-mi distrez stăpânii:
Prin curte se plimbau ,cârduri de pui și rățuște abia ieșite din ou și am
văzut cum ciorile dau tărcoale ,doar poate fura ceva! Mi-am zis ...acum aă mă vedeți
ce viteaz sunt eu ? m-am hotărât să apăr toți puișorii .Tare îmi doream să prind una
s-o duc stăpânilor ca trofeu .Stăpâna a văzut și a spus:
-Bravo, Atos!....ce deștept ești ...știți ce mult m-am bucurat?Câteva zile n-am
mai văzut-o pe Ledy!...ieșea afară pe fugă , m-am uitat mai bine și am înțeles...Ledy era
mămică .Abia ateptam să iasă cățelușii afară să mă joc cu ei.Oare Ledy o să mă lase?
Voiam și eu să am o prietenă...Am căutat în tot satul dar nici o cățelușă de talie mare .
Ce să fac m-am resemnat...eram trist ..Ledy avea un prieten de tali ei se întânleau mereu,
era fericită ,acum avea puișori nici nu se mai uită la mine...Colidam prin sat nu aveam nici
o restricție ,avem așa un dor de ducă...Localnicii mă cunoșteau ,erau prietenoși .
Unde ai plecat măi Atos ? nu ai stare,te văd mereu ce-ți trabuie?..parcă au ghicit !..
da eram în căutare ,voiam și eu o prietenă!...Într-o seară , când peste sat s-a așezat liniștea,
am auzit o chemare :de dor ,de tristețe,de singurătate...am plecat să văd ce este? Era o fostă
prietenă ,de ce mă cheamă?Am sărit gardul și să vezi minune ?în jurul se mișcau patru ghemu-
șoare pufoase,foarte simpatice.
-Ce-s cu aceștia.? am întrebat-o.
-Sunt copii tăi,
-Cum copii mei ? ce mult îmi doream! m-am uitat la ei încă nu mă desmeticisem!...Am
plecat acasă aproape fericit...
AMORAȘ PISOI POZNAȘ
Tânăr aproape un copilaș ,
Lenevește printre flori
Și pândește printre gene ,
Jucăușe mingi de pene .
Dar cu atât se alege ,
Că de-ar întrece gluma
I-ar sări în cap găina
Că acuma e mâmică
Și de motan ,nu-i este frică.
Clonc ,clonc ,clonc ,
Și puii vin roată
Mama le dă câte-o râmă ,
O sămânță ,o pietricică
Că așa face o mămică .
Și când somnul îi ademenește ,
Sub aripii îi încălzește!...