CU GÂNDURI BUNE !...
Avem o viață ,numai una
Pornim la drum cu gânduri bune ,
Credeam că mi-am găsit iubirea!...
Ne facem planuri ,cu speranțe-n viitor ,
Dar ma-m trezit ,dintr-un vis amăgitor ;
Ceva s-a rupt ,nu se mai poate repara !...
Ce fac eu ,cu viața mea?
Dar viața celui mic ? ce va urma?
Am multe de recuperat ,îmi spun în gând ,
Înghițindu-mi lacrima!...
Ce a urmat ? O muncă grea !
Dar speranța de mai bine
A fost mereu lângă mine ;
Și am spus mereu : va fi bine !...
Стихи из этой категории
Ecouri
Câte ecouri încă pe aripile unei păsări solitare
Cenușie și sclipitoare printre razele de soare,
Și câte ecouri am lăsat înaintea noastră pe pământ
Epicentru al durerii fără trup sau cuvânt.
Câte ecouri de dor șoptesc ochii tăi nedumeriți
Lacrimi triste … și de moarte păianjeniți,
Sorbind veninul cu ochi pierduți printre clipele moarte
Ah … câte ecouri rămase … și triste în noapte.
(Autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - Editura Etnous - 2020 / ISBN: 978-606-712-760-7)
Acelasi vis
Usor sa trec, sa razam capul,
Incet sa plec, ca vine altul!
Am doar o zcuza tu zeci le ai
Sa fiu eu calm, asa-mi ziceai.
Desart privesc, dar nu de tot,
Sunt eu la rind, doar eu astept.
Sa fiu acum, dar poate miine?
Sa nu ma las, va fi si bine!
Si timpul zboara, tot mai rar,
Minute, clipe, ca zile-mi par.
Repet in glas, te vad in somn,
Acelasi vis in monoton.
Zaresc ciudat, imi zgirii ochii
De tine vreau ca sa m-apropii
Pasesc grabit - doar inainte
Acelasi vis - tulbur la minte.
Cind nori-apar, ragaz doresc
Un inceput imi construiesc.
Tu nu stiai ce simt si eu!
Acelasi vis, un curcubeu.
Luna!
Mă uit la luna dintre nori și stele
Și văd cât de frumos zâmbește,
E astrul ce-și aduce bine-aminte
De-a noastră fără de sfârșit poveste.
Cândva ne-a fost martor ceresc
La întâlniri sub raza-i de lumină,
La ale noastre calde-mbrățișări
Și șoapte dulci rostite în surdină.
Eram doi tineri plini de speranțe
Gata să cucerească lumea întreagă,
Fără a ști ce ne așteaptă-n viață
Cutezători că dragostea ne leagă.
Atunci ca și acum la noi privea
De după norul ce sus o însoțea,
Lumină trimițându-ne în noapte
Până ce zorii dimineții ne prindea.
Și azi un pic, mâine puțin mai mult
Iubirea ne-a cuprins cu mreaja ei,
Și inima-mi bătea precum a ei dicta
Iar noi pluteam pe-aleea de sub tei.
Acum călcăm mai rar pe-acea cărare
Că multă buruiană pe ea este crescută,
Vorbim, zâmbim și chiar ne amuzăm
Cum luna nopții de după nor...salută!
Sufletul cel mai de preț dar!
"Privesc înapoi la ce am fost și la ce am avut – sau, mai bine zis, la ce nu am avut. Au fost momente în care m-am simțit gol, ca și cum îmi lipsea ceva esențial, ceva ce nici nu știam să numesc. Era un nimic apăsător, dar acel nimic avea să devină cel mai mare profesor al meu.
Din lipsă am învățat să prețuiesc, din durere am descoperit puterea, iar din întuneric am înțeles valoarea luminii. Tot ce am căutat în exterior – siguranță, validare, liniște – era, de fapt, ascuns adânc în sufletul meu.
Astăzi, am totul. Nu în sensul material, ci în sensul care contează cu adevărat. Am sufletul împăcat, o inimă plină și convingerea că ceea ce contează nu se poate cântări sau cumpăra.
Am pierdut ce n-am avut, dar din acea pierdere am câștigat ceva infinit mai valoros: înțelegerea că sufletul este cel mai de preț dar. Și dacă ar fi să o iau de la capăt, nu aș schimba nimic – pentru că nimicul m-a făcut ceea ce sunt astăzi."
Autor:
Mihut Raul Alexandru.
❤️
un ultim dans
încep să îți uit vocea
și privirea,
trupul
și iubirea.
încep să nu mai plâng când îți aud numele
chiar și când altcineva îți spune glumele.
încet încet mă trezesc la realitate
chiar dacă nu te pot uita în totalitate.
încep să uit cum îmi zâmbeai
și cu câtă căldură mă orbeai.
încep să nu te mai visez
chiar dacă nu vreau să te uit,
un ultim dans vreau să dansez
și apoi să-mi văd de drum.
"Te iubesc"
Te iubesc" nu, nu o faci
Căci poți sa te culci chiar daca-s suparata
"Încerc sa ma schimb" Dar când vorbim tu doar taci
Cum poți spune ca m ai iubit vreodată?
Nu-mi ști floarea preferata
Și nici măcar nu te strofoci sa mi-o aduci
Spui mereu " iar ești suparata"
Doar acuzații poți sa îmi arunci
"Te iubesc" Dar e totul numai despre tine
Și când aduc vorba de ce simt nu-s mulțumită
Nu te ai gândit măcar o data la mine
"E vina mea" ,chiar daca-am fost mereu ranita
Și pui ca te schimbi, iar eu naiva te am crezut
As vrea sa spun ca vreau sa fie totul ca la început
Însă niciodata n-a fost vorba de ce ai facut
Pentru ca niciodată sa faci ceva n-ai vrut
"Te iubesc" dar din partea ta aud doar scuze
Mereu ce faci trebuie iertat
Pe tine n are voie nimeni sa te-acuze
Chiar dacă tot ce pui sunt cuvinte fără rezultat.
Dar tine minte și baga la cap
Căci "Te iubesc" nu tine-o vesnicie
Și cand din bucla asta de a te iertat am sa scap
Am sa ma asigur sa nu mai auzi de mine.
Ecouri
Câte ecouri încă pe aripile unei păsări solitare
Cenușie și sclipitoare printre razele de soare,
Și câte ecouri am lăsat înaintea noastră pe pământ
Epicentru al durerii fără trup sau cuvânt.
Câte ecouri de dor șoptesc ochii tăi nedumeriți
Lacrimi triste … și de moarte păianjeniți,
Sorbind veninul cu ochi pierduți printre clipele moarte
Ah … câte ecouri rămase … și triste în noapte.
(Autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - Editura Etnous - 2020 / ISBN: 978-606-712-760-7)
Acelasi vis
Usor sa trec, sa razam capul,
Incet sa plec, ca vine altul!
Am doar o zcuza tu zeci le ai
Sa fiu eu calm, asa-mi ziceai.
Desart privesc, dar nu de tot,
Sunt eu la rind, doar eu astept.
Sa fiu acum, dar poate miine?
Sa nu ma las, va fi si bine!
Si timpul zboara, tot mai rar,
Minute, clipe, ca zile-mi par.
Repet in glas, te vad in somn,
Acelasi vis in monoton.
Zaresc ciudat, imi zgirii ochii
De tine vreau ca sa m-apropii
Pasesc grabit - doar inainte
Acelasi vis - tulbur la minte.
Cind nori-apar, ragaz doresc
Un inceput imi construiesc.
Tu nu stiai ce simt si eu!
Acelasi vis, un curcubeu.
Luna!
Mă uit la luna dintre nori și stele
Și văd cât de frumos zâmbește,
E astrul ce-și aduce bine-aminte
De-a noastră fără de sfârșit poveste.
Cândva ne-a fost martor ceresc
La întâlniri sub raza-i de lumină,
La ale noastre calde-mbrățișări
Și șoapte dulci rostite în surdină.
Eram doi tineri plini de speranțe
Gata să cucerească lumea întreagă,
Fără a ști ce ne așteaptă-n viață
Cutezători că dragostea ne leagă.
Atunci ca și acum la noi privea
De după norul ce sus o însoțea,
Lumină trimițându-ne în noapte
Până ce zorii dimineții ne prindea.
Și azi un pic, mâine puțin mai mult
Iubirea ne-a cuprins cu mreaja ei,
Și inima-mi bătea precum a ei dicta
Iar noi pluteam pe-aleea de sub tei.
Acum călcăm mai rar pe-acea cărare
Că multă buruiană pe ea este crescută,
Vorbim, zâmbim și chiar ne amuzăm
Cum luna nopții de după nor...salută!
Sufletul cel mai de preț dar!
"Privesc înapoi la ce am fost și la ce am avut – sau, mai bine zis, la ce nu am avut. Au fost momente în care m-am simțit gol, ca și cum îmi lipsea ceva esențial, ceva ce nici nu știam să numesc. Era un nimic apăsător, dar acel nimic avea să devină cel mai mare profesor al meu.
Din lipsă am învățat să prețuiesc, din durere am descoperit puterea, iar din întuneric am înțeles valoarea luminii. Tot ce am căutat în exterior – siguranță, validare, liniște – era, de fapt, ascuns adânc în sufletul meu.
Astăzi, am totul. Nu în sensul material, ci în sensul care contează cu adevărat. Am sufletul împăcat, o inimă plină și convingerea că ceea ce contează nu se poate cântări sau cumpăra.
Am pierdut ce n-am avut, dar din acea pierdere am câștigat ceva infinit mai valoros: înțelegerea că sufletul este cel mai de preț dar. Și dacă ar fi să o iau de la capăt, nu aș schimba nimic – pentru că nimicul m-a făcut ceea ce sunt astăzi."
Autor:
Mihut Raul Alexandru.
❤️
un ultim dans
încep să îți uit vocea
și privirea,
trupul
și iubirea.
încep să nu mai plâng când îți aud numele
chiar și când altcineva îți spune glumele.
încet încet mă trezesc la realitate
chiar dacă nu te pot uita în totalitate.
încep să uit cum îmi zâmbeai
și cu câtă căldură mă orbeai.
încep să nu te mai visez
chiar dacă nu vreau să te uit,
un ultim dans vreau să dansez
și apoi să-mi văd de drum.
"Te iubesc"
Te iubesc" nu, nu o faci
Căci poți sa te culci chiar daca-s suparata
"Încerc sa ma schimb" Dar când vorbim tu doar taci
Cum poți spune ca m ai iubit vreodată?
Nu-mi ști floarea preferata
Și nici măcar nu te strofoci sa mi-o aduci
Spui mereu " iar ești suparata"
Doar acuzații poți sa îmi arunci
"Te iubesc" Dar e totul numai despre tine
Și când aduc vorba de ce simt nu-s mulțumită
Nu te ai gândit măcar o data la mine
"E vina mea" ,chiar daca-am fost mereu ranita
Și pui ca te schimbi, iar eu naiva te am crezut
As vrea sa spun ca vreau sa fie totul ca la început
Însă niciodata n-a fost vorba de ce ai facut
Pentru ca niciodată sa faci ceva n-ai vrut
"Te iubesc" dar din partea ta aud doar scuze
Mereu ce faci trebuie iertat
Pe tine n are voie nimeni sa te-acuze
Chiar dacă tot ce pui sunt cuvinte fără rezultat.
Dar tine minte și baga la cap
Căci "Te iubesc" nu tine-o vesnicie
Și cand din bucla asta de a te iertat am sa scap
Am sa ma asigur sa nu mai auzi de mine.
Другие стихотворения автора
Cu tristețe și cu dor !
Mama Om o viață întreagă
Puilor le poartă grija;
Îi iubește ,îngrijește,
Stă mereu la căpătâi:
Boala,pica,dușmănia
Le trimite în pustiu .
Și pentru zbuciumul de-o viață ,
Când ajunge la apus,
Unde sunt copiii tineri
Să-i țină loc de toiag
Și la greaua bătrânețe
Să-i vadă lumină-n prag?
Câte mame sunt uitate
De vreme și de copii
Și câte lacrimi amare
Din izvorul ochilor
Se preling și curg îi barbă
De tristețe și de dor?
TE CÂNTĂ POEȚII!
Te cântă poeții ,natură ,
În versuri frumoase, pe strună,
Îți cântă pădurea și marea ,
Îți cântă munții ,dealul și valea ,
Îți cântă văzduhul albastru
Și-n cântec îmi cântă visarea!
Cele două surori part.4
Într-o zi am colindat orașul și am văzut cât e de frumos! Cu altă oazie mi-a spus că pleacă la
București cu treburi Ma întrebat dacă vreau să merg cu el .Nu m-am putut hotărî ...de ce nu am
riscat atunci?...era sortit să trec prin toate câte am trecut ?..m-am resemnat ?...azi nu pot răspunde!
Cine spune că e greu primul pas are dreptate Am început să economisesc și să nu mai simt atât de
nefericită .În altă seară un alt bărbat mă învită la o cafea ,să ne cunoaștem .Dacă îi place de mine
cere prețul pe trei ore . Tipul era extrem de arogant .Am cerut un preț mult prea mare pentru ca să nu-l
accepte .De fapt ,asta îmi doream în sufletul meu.O fată din grupul lor m-a certat că am respins așa o
ofertă .Tipul era un patron important și era o cinste că vizita localul.M-am străduit să nu ascult ce spune
și bucuroasă m-am dus la culcare.Dar norocul nu-i mereu de partea noastră.A doua zi Selia primește
primește o comandă prin telefon și nu am ocazia să-mi cunosc clientul în persoană .Nimic mai groaznic
nu mi s-a întâmplat până atunci și nici după aceia.Deși am strâns puțin curaj ,când am întrat în cameră
și l-am văzut pe individul nesuferit și libidinos ,cu priviri de ucigaș, am încremenit .- Asta -i lucrătura lui
Selia -mi-am zis .Voia să-mi dea o lecție și a reușit.Nu știu cât timp a trebuit să-l caute,dar era un exemplar
mai rar Instinctiv ,m-am retras spre ușă ,dar m-a apucat de mână și m-a aruncat în pat.Zadarnică orice
încercare de rezistență
-Doamne , prin ce ai trecut, Ștefania -spune printre lacrimi Aristița.
-Am rămas cu sechele de atunci .
-Cât a durat acest calvar?
-Atunci mi-am închipuit ,că de fapt ,sunt moartă . Un om mort nu se poate apăra.Poate să facă ce vrea cu tine.
Animalul și-a făcut damblaua .După ce si-a făcut poftele,s-a odihnit ,voia să -o ia de la început ,furios,turbat
Organismul meu s-a revoltat .Într-un impuls am mobilizat toată energia pe care o aveam .El vedea ,simțea,dar de
plăcere parcă intrase în delir .M-am sustras ,și deși nu trecuse timpul pentru care plătise,l-am respins cu toată
puterea mea..Ochii mi-au devenit cuțite ,unghiile lame de tăiat.Dacă a văzut că totul are un sfârșit -mă ia de mână ,
mă pălmuiește și mă duce la Selia ,cerându-i banii înapoi , pentru că nu a fost mulțumit .Nu pot ,oricât aș încerca,
să exprim ce am simțit atunci și cât aș fi vrut să mor acolo . În schimb Selia era așa de bucuroasă , parcă câștigase
milioane când se aștepra mai puțin .Sigur ,mi s-a acordat o pauză de câteva zile ,m-a vizitat Solis am vizitat orașul
i-am descoperit frumuseșea și istoria fantastică
-După câteva zile ,vine Fatah pe care îl refuzasem ,cerându-i o sumă mare de bani.ÎI spune Seliei să mă cheme
Contrariată ,ea îi recomandă altă fată spunând:
-Ce-ai găsit la ea ?-însistă Selia cu ciudă în glas.
-Care-i treaba ta ?
-Ai de unde alege și alte fete.
-Însist să o chemi ,spune Fatah hotărât.
Când mă vede ,mă apostrofează zâmbind:
-Știi să-ți ceri prețul ,poate că îl meriți .
-Mă bucură remarca ta !
-Vreau să mă însoțești în oraș .Sunt liber câteva zile și vreau să le petrecem î mpreună.Nu am nevoie de sex
vreau doar să te cunosc mai bine .M-am întrebat și te întreb și pe tine ,ce cauți tu aici?Îmi era ușor să vorbesc cu
Fatah despre toate lucrurile acestea știam aproape bine limba engleză Fatah mi-a oferit câteva zile de vis M-a tratat
ca pe un om aflat la necaz,și s-a oferit să mă ajute la nevoie.Am revenit la hotel ,știam ce mă așteaptă Adunasem
ceva bani si-mi spuneam că eliberarea mea este aproape.Aveam urgent nevoie de un loc de muncă.și mă bazam pe
Nabi ,patronul restaurantului .Spre seară Nabi mă caută și-mi spune că sunt în mare pericol .Aflase că Gabi vrea
să mă vândă pe o sumă mare de bani .Trebuia să dispar ,să mă ascund undeva .L-m sunat pe Fatah ,dar el era plecat
undeva prin Europa .Nabi îmi propune să mă ascund la un prieten de-al lui. De obicei ,fetele erau vândute în Iran sau
în IraK de unde nu era cale de întors .Am trăit o săptămână de groază temându -mă pentru viața mea ,neștiind în cine
să am încredere. În lumea lor doar banii contează
Politica doare
Ce-a ajuns țara acum ?
Ajungi să spui,tot e minciună,
Minciună-i vorba ce-o arunci
Spunând că viața-i mai bună.
Mai bună viața pentru cine?
Ce-a fost sătac ,sărac rămâne
Căci leafa ta doi bani nu face,
Te mustră soața apoi tace.
Și vezi vitrinele încărcate
Găsești în ele tot ce vrei
Dar prețurile nu-s de noi
Copii flămânzi ,flămânzi și goi.
Sunt mulți ca mine,vai de ei
Muncim din greu ,dar nu avem lei
Leii noștri n-au valoare
S-au dus schimbați peste hotare.
Voi,ce azi cârmuiți țara
Pe unde vă petreceți vara?
De unde atâtea milioane?
Le-ați primit comisioane?
O POVESTE PENTRU TINE
-continuare-
A venit iarna...Peste câmp se întinsese un covor alb,de nea.
În cușca mea era cald și bine,dar mi-a venit așa ,un dor de
hoinăreală. Am luat-o și pe Ledy și am pornit-o amândoi ,prin-
tre troiene, hârjonindu-ne.Am alergat până ce blana lui Ledy s-a
umplut cu țurțuri de ghiață. Înfrigurați ,am pornit spre casă .Ca să
ne încălzim și să ne uscăm am cerut voie în casă.Când ne-a văzut
stăpâna...ce-a fost la gura ei....pe mine m-a învitat să merg la cușca
mea de afară, însă Ledy care era câine de casă și blana ei lungă
era plină de promoroacă aîmbrăcat-o cu o vestă a lui Andy și i-a
făcut un culcuș sub vatra sobei unde era cald și bine. Eu aveam
un păr scurt , eram uscat ,dar eram îngrijorat pentru prietena mea.
eu eram vinovatul de această excapadă.
Venise sărbătorile Crăciunului,în tot satul se auzeau colinde
Stăpânul meu Andy cu nu grup de prieteni ,au plecat cu -Steaua-
Zăpadă era peste tot dar pe ulițe se făcuse cărări ,și de astă dată
nu am mai venit uzi acasă.După ce copii colindau gospodari ,dădeau
colindătorilor : colaci ,covrigi ,nuci și de cele mai multe ori ,primeau
bani...când se făcea plata colindătorilor, eu și Ledi ne băgam în față
ca ei să înțeleagă că și noi facem parte din grup.Era o forfotă și ve -
selie ,chiote ,amestecate cu miros de sarmale și de cozonaci.
După miezul nopți, ne-am făcut inventarul la ce am adunat și ne-am
întors acasă fericiți de lunga plimbare din noaptea de Crăciun.!...
Ce vremuri!...anii au trecut ....Ledy are ,puii ei cu care pot să mă
joc, îi țin între labele mele mari ,îi mângâi ,îi alint parcă ar fi ai mei...Da
acum am o viață nu frumoaaă, ci foarte frumoasă...și mai am atâtea
amintiri despre care o să povestesc cu altă ocazie...ne vom reîntănli
fiți siguri!...Al vostrul prieten :ATOS
,
Cu tristețe și cu dor !
Mama Om o viață întreagă
Puilor le poartă grija;
Îi iubește ,îngrijește,
Stă mereu la căpătâi:
Boala,pica,dușmănia
Le trimite în pustiu .
Și pentru zbuciumul de-o viață ,
Când ajunge la apus,
Unde sunt copiii tineri
Să-i țină loc de toiag
Și la greaua bătrânețe
Să-i vadă lumină-n prag?
Câte mame sunt uitate
De vreme și de copii
Și câte lacrimi amare
Din izvorul ochilor
Se preling și curg îi barbă
De tristețe și de dor?
TE CÂNTĂ POEȚII!
Te cântă poeții ,natură ,
În versuri frumoase, pe strună,
Îți cântă pădurea și marea ,
Îți cântă munții ,dealul și valea ,
Îți cântă văzduhul albastru
Și-n cântec îmi cântă visarea!
Cele două surori part.4
Într-o zi am colindat orașul și am văzut cât e de frumos! Cu altă oazie mi-a spus că pleacă la
București cu treburi Ma întrebat dacă vreau să merg cu el .Nu m-am putut hotărî ...de ce nu am
riscat atunci?...era sortit să trec prin toate câte am trecut ?..m-am resemnat ?...azi nu pot răspunde!
Cine spune că e greu primul pas are dreptate Am început să economisesc și să nu mai simt atât de
nefericită .În altă seară un alt bărbat mă învită la o cafea ,să ne cunoaștem .Dacă îi place de mine
cere prețul pe trei ore . Tipul era extrem de arogant .Am cerut un preț mult prea mare pentru ca să nu-l
accepte .De fapt ,asta îmi doream în sufletul meu.O fată din grupul lor m-a certat că am respins așa o
ofertă .Tipul era un patron important și era o cinste că vizita localul.M-am străduit să nu ascult ce spune
și bucuroasă m-am dus la culcare.Dar norocul nu-i mereu de partea noastră.A doua zi Selia primește
primește o comandă prin telefon și nu am ocazia să-mi cunosc clientul în persoană .Nimic mai groaznic
nu mi s-a întâmplat până atunci și nici după aceia.Deși am strâns puțin curaj ,când am întrat în cameră
și l-am văzut pe individul nesuferit și libidinos ,cu priviri de ucigaș, am încremenit .- Asta -i lucrătura lui
Selia -mi-am zis .Voia să-mi dea o lecție și a reușit.Nu știu cât timp a trebuit să-l caute,dar era un exemplar
mai rar Instinctiv ,m-am retras spre ușă ,dar m-a apucat de mână și m-a aruncat în pat.Zadarnică orice
încercare de rezistență
-Doamne , prin ce ai trecut, Ștefania -spune printre lacrimi Aristița.
-Am rămas cu sechele de atunci .
-Cât a durat acest calvar?
-Atunci mi-am închipuit ,că de fapt ,sunt moartă . Un om mort nu se poate apăra.Poate să facă ce vrea cu tine.
Animalul și-a făcut damblaua .După ce si-a făcut poftele,s-a odihnit ,voia să -o ia de la început ,furios,turbat
Organismul meu s-a revoltat .Într-un impuls am mobilizat toată energia pe care o aveam .El vedea ,simțea,dar de
plăcere parcă intrase în delir .M-am sustras ,și deși nu trecuse timpul pentru care plătise,l-am respins cu toată
puterea mea..Ochii mi-au devenit cuțite ,unghiile lame de tăiat.Dacă a văzut că totul are un sfârșit -mă ia de mână ,
mă pălmuiește și mă duce la Selia ,cerându-i banii înapoi , pentru că nu a fost mulțumit .Nu pot ,oricât aș încerca,
să exprim ce am simțit atunci și cât aș fi vrut să mor acolo . În schimb Selia era așa de bucuroasă , parcă câștigase
milioane când se aștepra mai puțin .Sigur ,mi s-a acordat o pauză de câteva zile ,m-a vizitat Solis am vizitat orașul
i-am descoperit frumuseșea și istoria fantastică
-După câteva zile ,vine Fatah pe care îl refuzasem ,cerându-i o sumă mare de bani.ÎI spune Seliei să mă cheme
Contrariată ,ea îi recomandă altă fată spunând:
-Ce-ai găsit la ea ?-însistă Selia cu ciudă în glas.
-Care-i treaba ta ?
-Ai de unde alege și alte fete.
-Însist să o chemi ,spune Fatah hotărât.
Când mă vede ,mă apostrofează zâmbind:
-Știi să-ți ceri prețul ,poate că îl meriți .
-Mă bucură remarca ta !
-Vreau să mă însoțești în oraș .Sunt liber câteva zile și vreau să le petrecem î mpreună.Nu am nevoie de sex
vreau doar să te cunosc mai bine .M-am întrebat și te întreb și pe tine ,ce cauți tu aici?Îmi era ușor să vorbesc cu
Fatah despre toate lucrurile acestea știam aproape bine limba engleză Fatah mi-a oferit câteva zile de vis M-a tratat
ca pe un om aflat la necaz,și s-a oferit să mă ajute la nevoie.Am revenit la hotel ,știam ce mă așteaptă Adunasem
ceva bani si-mi spuneam că eliberarea mea este aproape.Aveam urgent nevoie de un loc de muncă.și mă bazam pe
Nabi ,patronul restaurantului .Spre seară Nabi mă caută și-mi spune că sunt în mare pericol .Aflase că Gabi vrea
să mă vândă pe o sumă mare de bani .Trebuia să dispar ,să mă ascund undeva .L-m sunat pe Fatah ,dar el era plecat
undeva prin Europa .Nabi îmi propune să mă ascund la un prieten de-al lui. De obicei ,fetele erau vândute în Iran sau
în IraK de unde nu era cale de întors .Am trăit o săptămână de groază temându -mă pentru viața mea ,neștiind în cine
să am încredere. În lumea lor doar banii contează
Politica doare
Ce-a ajuns țara acum ?
Ajungi să spui,tot e minciună,
Minciună-i vorba ce-o arunci
Spunând că viața-i mai bună.
Mai bună viața pentru cine?
Ce-a fost sătac ,sărac rămâne
Căci leafa ta doi bani nu face,
Te mustră soața apoi tace.
Și vezi vitrinele încărcate
Găsești în ele tot ce vrei
Dar prețurile nu-s de noi
Copii flămânzi ,flămânzi și goi.
Sunt mulți ca mine,vai de ei
Muncim din greu ,dar nu avem lei
Leii noștri n-au valoare
S-au dus schimbați peste hotare.
Voi,ce azi cârmuiți țara
Pe unde vă petreceți vara?
De unde atâtea milioane?
Le-ați primit comisioane?
O POVESTE PENTRU TINE
-continuare-
A venit iarna...Peste câmp se întinsese un covor alb,de nea.
În cușca mea era cald și bine,dar mi-a venit așa ,un dor de
hoinăreală. Am luat-o și pe Ledy și am pornit-o amândoi ,prin-
tre troiene, hârjonindu-ne.Am alergat până ce blana lui Ledy s-a
umplut cu țurțuri de ghiață. Înfrigurați ,am pornit spre casă .Ca să
ne încălzim și să ne uscăm am cerut voie în casă.Când ne-a văzut
stăpâna...ce-a fost la gura ei....pe mine m-a învitat să merg la cușca
mea de afară, însă Ledy care era câine de casă și blana ei lungă
era plină de promoroacă aîmbrăcat-o cu o vestă a lui Andy și i-a
făcut un culcuș sub vatra sobei unde era cald și bine. Eu aveam
un păr scurt , eram uscat ,dar eram îngrijorat pentru prietena mea.
eu eram vinovatul de această excapadă.
Venise sărbătorile Crăciunului,în tot satul se auzeau colinde
Stăpânul meu Andy cu nu grup de prieteni ,au plecat cu -Steaua-
Zăpadă era peste tot dar pe ulițe se făcuse cărări ,și de astă dată
nu am mai venit uzi acasă.După ce copii colindau gospodari ,dădeau
colindătorilor : colaci ,covrigi ,nuci și de cele mai multe ori ,primeau
bani...când se făcea plata colindătorilor, eu și Ledi ne băgam în față
ca ei să înțeleagă că și noi facem parte din grup.Era o forfotă și ve -
selie ,chiote ,amestecate cu miros de sarmale și de cozonaci.
După miezul nopți, ne-am făcut inventarul la ce am adunat și ne-am
întors acasă fericiți de lunga plimbare din noaptea de Crăciun.!...
Ce vremuri!...anii au trecut ....Ledy are ,puii ei cu care pot să mă
joc, îi țin între labele mele mari ,îi mângâi ,îi alint parcă ar fi ai mei...Da
acum am o viață nu frumoaaă, ci foarte frumoasă...și mai am atâtea
amintiri despre care o să povestesc cu altă ocazie...ne vom reîntănli
fiți siguri!...Al vostrul prieten :ATOS
,