Poate apari...
Visez adeseori,
Că ploaia,
Mi te aduce înapoi
Și-atunci aștept cu-nfrigurare
Să plouă iar,
Poate apari…
Uneori, visez
Că ești o stea-ntre stele,
Însuși Luceafărul
Pe cerul vieții mele,
Și-aștept să vină noaptea iar,
Tu să apari.
Alteori, visez c-aștept
Pe-un țărm de mare,
Din valuri să răsari
Precum măretul Soare
Să mă mângâie razele tale,,
Dacă apari…
CB
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: CrissB
Дата публикации: 4 апреля 2022
Комментарий: 1
Просмотры: 1087
Комментарий
Стихи из этой категории
Intr-o oarecare zi
Într-o zi oarecare, o să-mi iau inima-n dinți
Să te caut... să-ți spun cât îmi lipsești
... de parcă nu ai ști deja
Că-n sufletul din mine de-o vreme locuiești...
Că-mi ești în gând mai mult decât aș vrea
... dar mai puțin decât meriți, poate...
Și de ale mele vorbe greu îți vor cădea
Să știi...iubirea mea pentru tine, n-a cerut vreodată dreptate.
M-ai uitat...eu încă mă gândesc...mă-ntreb cum ești
Dacă vreodată peste zi, gândul îți fuge la mine
Mă-ntreb de ce o-mbrățisare nu ți-ar fi fost de-ajuns,
Să mă îndepărtezi...și-ai ales tăcerea să-mi vorbească de tine.
Dar poate întrebarea nu e "de ce?", ci "când?"
Când ne vom regăsi, de ne-o fi scris să ne-ntâlnim?
... Până atunci te păstrez în vis... un vis ce tot revine,
Te sper, dar nu te mai sun...ești fericit!...și e tot ce contează pe lume.
Trecutul cu pauză
Cum reușești să vindeci rănile de cuțit?
Întrebarea nu are un răspuns nemaipomenit
Dar e diferit pentru oricare rănit
Plin de sânge este cel care aproape a murit
Nedreptățit,jignit,rănit,toate au înrăutățit
Viața unui suflet care dragoste a simțit
Pentru un alt suflet la momentul nepotrivit
Când ea de lume s-a despărțit
Însă nu era chip ca povestea aici să se fi sfârșit
El indiferent de amar era mereu necontenit
Și nu a lăsat-o,indiferent de "pumnii" pe care i-a primit
Și prin durere el tot nu s-a oprit
A se îngriji ca ea să știe că el e încă aici
Prin oricâte ea l-ar pune,nu s-ar clinti
Trecutul ca un șarpe ce își vară adânc colți plini de venin
Pentru a distruge prezentul care se bucură fără chin
Însă e greu mereu a spune,că încercarea lui are un scop anume
Pentru că în final nu știe nici unde va ajunge
Dar el tot speră,chiar dacă a mai scăzut la viteză
Pentru că trebuie să vadă cum le merge în sinteză
Dacă viziunile li se înclinează în direcție comună
Pentru a face cea mai bună relație împreună
Deși cei drept,viteza cu care merg,nu e tocmai pe placul lui mai nerăbdător
Dar face compromis că n-are încotro și îi respectă decizia celei care vrea să îi fie amor
Până la urmă nu se poate plânge,când în sfârșit are șansa spre mai multe
Când după toată durerea poate în sfârșit o relație să rezulte
Priveghi
La capătul zilei stă noaptea-n priveghi
Aprinsă e luna să-i țină lumină
Curg orele triste plecând nicăieri
Dus azi ca și ieri, la rând vine mâine
Pământul se-nvârte, nu șade pe loc
Un soare răsare zâmbind pe-altă lume
Căldura e-n vise, n-o simt mână-n mâini
Sclipirea privirii se stinge de jale
Degeaba mă arde pe suflet un dor
Nu-i pasă lui soarelui ce mă topește
Etern în priveghi trece timpul în zbor
Cu mâinile lui peste toate lovește
Văd steaua pe cer dar e prea-ndepărtată
Dau vina pe nori că n-o pot atinge
Și-atunci am să stau la priveghi pentru azi
La fel ca și ieri, probabil și mâine
La capătul verii stă toamna-n priveghi
Cum iarnă va sta la capăt de toamnă
Iubirea-mi lipsește s-ating primăveri
Trec ani-așteptând în priveghi de pomană
Noi
Noi? Lăsăm în urmă, cuib de stele
Semne c-am trecut pe-aici,
Și-am luat cu noi zări efemere
Și vise lungi duse-n tăcere
Iar dintr ele-o adiere,
Ca singura noastră avere
Și multe răni și cicatrici!
...
O și câte vise ne rămân
Câte dorințe refuzate
Nici n-avem multe în comun
Cu lumea asta cu de toate
Cu cei ce știu a da din coate,
Dar noi avem doar un stăpân,
Și generos și blând și bun,
Pe care-l purtăm în sân
În inima ce-n taină bate!
...
Și vom pleca în lumea noastră
Exact așa cum am venit,
Tăcuți, ținându-ne de mână,
Un singur vis, fără sfârșit
De a fi veșnic împreună,
Eu, noaptea ta albastră,
Tu, ciobul meu de lună!
Regina dimineții
Să fie noaptea plină de tristețe
Gândindu-mă că ești departe?
Sau poate dragostea își are propriile șoapte,
Ce mint frumos cu rost și fără rost?
Dar ce contează astăzi când îmi stai în brațe,
Dorindu-te mai mult pe zi ce trece,
Spunându-ți vorbele adevărate,
Ce-aduc speranțele dorite de-atâta vreme,
Ce drum își fac acum când suferințele sunt moarte,
Și când îți spun fără-ncetare că te iubesc,
Fără o lungă așteptare a vreunui ferice și optimist răspuns?
Azi îți declar că ești regina dimineții,
Când stai cuminte îmbrăcată în culoare roșu aprins,
Și mă privești cu nerăbdare stându-mi în dreapta pe pat întinsă,
Dar știu că tu ești de neatins!
(26 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Intr-o oarecare zi
Într-o zi oarecare, o să-mi iau inima-n dinți
Să te caut... să-ți spun cât îmi lipsești
... de parcă nu ai ști deja
Că-n sufletul din mine de-o vreme locuiești...
Că-mi ești în gând mai mult decât aș vrea
... dar mai puțin decât meriți, poate...
Și de ale mele vorbe greu îți vor cădea
Să știi...iubirea mea pentru tine, n-a cerut vreodată dreptate.
M-ai uitat...eu încă mă gândesc...mă-ntreb cum ești
Dacă vreodată peste zi, gândul îți fuge la mine
Mă-ntreb de ce o-mbrățisare nu ți-ar fi fost de-ajuns,
Să mă îndepărtezi...și-ai ales tăcerea să-mi vorbească de tine.
Dar poate întrebarea nu e "de ce?", ci "când?"
Când ne vom regăsi, de ne-o fi scris să ne-ntâlnim?
... Până atunci te păstrez în vis... un vis ce tot revine,
Te sper, dar nu te mai sun...ești fericit!...și e tot ce contează pe lume.
Trecutul cu pauză
Cum reușești să vindeci rănile de cuțit?
Întrebarea nu are un răspuns nemaipomenit
Dar e diferit pentru oricare rănit
Plin de sânge este cel care aproape a murit
Nedreptățit,jignit,rănit,toate au înrăutățit
Viața unui suflet care dragoste a simțit
Pentru un alt suflet la momentul nepotrivit
Când ea de lume s-a despărțit
Însă nu era chip ca povestea aici să se fi sfârșit
El indiferent de amar era mereu necontenit
Și nu a lăsat-o,indiferent de "pumnii" pe care i-a primit
Și prin durere el tot nu s-a oprit
A se îngriji ca ea să știe că el e încă aici
Prin oricâte ea l-ar pune,nu s-ar clinti
Trecutul ca un șarpe ce își vară adânc colți plini de venin
Pentru a distruge prezentul care se bucură fără chin
Însă e greu mereu a spune,că încercarea lui are un scop anume
Pentru că în final nu știe nici unde va ajunge
Dar el tot speră,chiar dacă a mai scăzut la viteză
Pentru că trebuie să vadă cum le merge în sinteză
Dacă viziunile li se înclinează în direcție comună
Pentru a face cea mai bună relație împreună
Deși cei drept,viteza cu care merg,nu e tocmai pe placul lui mai nerăbdător
Dar face compromis că n-are încotro și îi respectă decizia celei care vrea să îi fie amor
Până la urmă nu se poate plânge,când în sfârșit are șansa spre mai multe
Când după toată durerea poate în sfârșit o relație să rezulte
Priveghi
La capătul zilei stă noaptea-n priveghi
Aprinsă e luna să-i țină lumină
Curg orele triste plecând nicăieri
Dus azi ca și ieri, la rând vine mâine
Pământul se-nvârte, nu șade pe loc
Un soare răsare zâmbind pe-altă lume
Căldura e-n vise, n-o simt mână-n mâini
Sclipirea privirii se stinge de jale
Degeaba mă arde pe suflet un dor
Nu-i pasă lui soarelui ce mă topește
Etern în priveghi trece timpul în zbor
Cu mâinile lui peste toate lovește
Văd steaua pe cer dar e prea-ndepărtată
Dau vina pe nori că n-o pot atinge
Și-atunci am să stau la priveghi pentru azi
La fel ca și ieri, probabil și mâine
La capătul verii stă toamna-n priveghi
Cum iarnă va sta la capăt de toamnă
Iubirea-mi lipsește s-ating primăveri
Trec ani-așteptând în priveghi de pomană
Noi
Noi? Lăsăm în urmă, cuib de stele
Semne c-am trecut pe-aici,
Și-am luat cu noi zări efemere
Și vise lungi duse-n tăcere
Iar dintr ele-o adiere,
Ca singura noastră avere
Și multe răni și cicatrici!
...
O și câte vise ne rămân
Câte dorințe refuzate
Nici n-avem multe în comun
Cu lumea asta cu de toate
Cu cei ce știu a da din coate,
Dar noi avem doar un stăpân,
Și generos și blând și bun,
Pe care-l purtăm în sân
În inima ce-n taină bate!
...
Și vom pleca în lumea noastră
Exact așa cum am venit,
Tăcuți, ținându-ne de mână,
Un singur vis, fără sfârșit
De a fi veșnic împreună,
Eu, noaptea ta albastră,
Tu, ciobul meu de lună!
Regina dimineții
Să fie noaptea plină de tristețe
Gândindu-mă că ești departe?
Sau poate dragostea își are propriile șoapte,
Ce mint frumos cu rost și fără rost?
Dar ce contează astăzi când îmi stai în brațe,
Dorindu-te mai mult pe zi ce trece,
Spunându-ți vorbele adevărate,
Ce-aduc speranțele dorite de-atâta vreme,
Ce drum își fac acum când suferințele sunt moarte,
Și când îți spun fără-ncetare că te iubesc,
Fără o lungă așteptare a vreunui ferice și optimist răspuns?
Azi îți declar că ești regina dimineții,
Când stai cuminte îmbrăcată în culoare roșu aprins,
Și mă privești cu nerăbdare stându-mi în dreapta pe pat întinsă,
Dar știu că tu ești de neatins!
(26 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
Parfum de dor
Ai prins din zbor
Tu vajnic răpitor,
O pasăre rănita, lovită de furtună,
Cu aripile frânte
Ce-și caută refugiul
In cuibul de lumină.
Și-ai reușit atât de bine
Să mă înalți pe culmile iubirii
Pentru ca imediat apoi să mă arunci
În negura uitării.
M-ai învârtit în ritm frenetic
Prin viață printre oameni
Și flori albe cu parfum de dor,
Ca într-un carusel amețitor.
Și pentru-o clipă ai făcut
Din visul meu o viață,
Din viața mea un vis.
Dar vezi tu?
Încet, luminile s-au stins,
Eu am rămas să mă învârt amețitor
Prin viață, printre oameni
Și flori cu parfum de dor,
Până când caruselul s-a oprit.
As vrea sa plec
Azi plec.
Am insistat și m-am luptat
Cu mori de vânt,
Dar ce păcat...m-ai ignorat...
Așa că, plec...
M-am hotărât, nu are rost
să mai încerc.
Mai fac un pas, iar mă opresc.
Aș vrea să plec...
Dar ochii tăi mă țintuiesc.
Tu îmi zâmbești,
Eu mă topesc .
Jocul acesta nebunesc
Ma tine-n loc, mă-nvârt în cerc
Și uite-așa, mai stau și azi,
Încă nu plec...
Nemuritor
Din când în când,
Cuprinsă de un dor adânc,
Ucigător, sfâșietor,
Te strig,
Te chem să-mi vii în gând
Și te păstrez acolo,
Până când îmi trece un pic.
Apoi, încerc să mă ridic,
Mai fac un pas
Înspre abis
Dar...
Îmi apari din nou in vis,
Te prind de mână și mă-nalț
Mai sus de nori,
Pierzându-mă într-un sărut
Nemuritor...
Mai mult...
Aroma florilor de tei
Pe-alei…
Un soare-blând,
O adiere caldă
De vânt…
Parfum de rai,
de luna mai,
De dulce primăvară…
Ah! De-ai fi lângă mine
acum,
Tu,
hoț de inimi și de vise,
Ce rătăcești în mintea mea
Și locuiești la mine-n gând,
Ți-aș spune
pentru a mia oară
Că te iubesc azi
Mai mult ca oricând!
Marea nimănui
Timpul s-a oprit în loc, când te-am zărit,
Când ai intrat neanunțat în viața mea
Și-ai devenit
Miracolul mult așteptat, dorit...
Navigam amândoi, aruncați de furtună
În valurile mării nimănui,
Zburam printre nori negrii, sau de vreme bună,
Ne rătăceam printre stele, alergând spre Lună.
Apoi, noaptea s-a așternut
Când brusc și dintr-o dată te-am pierdut,
Când printre valurile mării nimănui
Ai dispărut...
Dar... nu am renunțat, n-am disperat,
Te-am căutat și pe un țărm de mare te-am găsit!
Acum, Tu lasă-te de pescăruși călăuzit,
Revino, fii eroul, salvatorul meu.
Și azi și mâine și mereu,
Să navigăm pe marea nimănui,
Și să-nvățăm iar lecția iubirii-n doi,
Ce-alungă noaptea, întunericul din noi...
Prefă-te...
CB
Parfum de dor
Ai prins din zbor
Tu vajnic răpitor,
O pasăre rănita, lovită de furtună,
Cu aripile frânte
Ce-și caută refugiul
In cuibul de lumină.
Și-ai reușit atât de bine
Să mă înalți pe culmile iubirii
Pentru ca imediat apoi să mă arunci
În negura uitării.
M-ai învârtit în ritm frenetic
Prin viață printre oameni
Și flori albe cu parfum de dor,
Ca într-un carusel amețitor.
Și pentru-o clipă ai făcut
Din visul meu o viață,
Din viața mea un vis.
Dar vezi tu?
Încet, luminile s-au stins,
Eu am rămas să mă învârt amețitor
Prin viață, printre oameni
Și flori cu parfum de dor,
Până când caruselul s-a oprit.
As vrea sa plec
Azi plec.
Am insistat și m-am luptat
Cu mori de vânt,
Dar ce păcat...m-ai ignorat...
Așa că, plec...
M-am hotărât, nu are rost
să mai încerc.
Mai fac un pas, iar mă opresc.
Aș vrea să plec...
Dar ochii tăi mă țintuiesc.
Tu îmi zâmbești,
Eu mă topesc .
Jocul acesta nebunesc
Ma tine-n loc, mă-nvârt în cerc
Și uite-așa, mai stau și azi,
Încă nu plec...
Nemuritor
Din când în când,
Cuprinsă de un dor adânc,
Ucigător, sfâșietor,
Te strig,
Te chem să-mi vii în gând
Și te păstrez acolo,
Până când îmi trece un pic.
Apoi, încerc să mă ridic,
Mai fac un pas
Înspre abis
Dar...
Îmi apari din nou in vis,
Te prind de mână și mă-nalț
Mai sus de nori,
Pierzându-mă într-un sărut
Nemuritor...
Mai mult...
Aroma florilor de tei
Pe-alei…
Un soare-blând,
O adiere caldă
De vânt…
Parfum de rai,
de luna mai,
De dulce primăvară…
Ah! De-ai fi lângă mine
acum,
Tu,
hoț de inimi și de vise,
Ce rătăcești în mintea mea
Și locuiești la mine-n gând,
Ți-aș spune
pentru a mia oară
Că te iubesc azi
Mai mult ca oricând!
Marea nimănui
Timpul s-a oprit în loc, când te-am zărit,
Când ai intrat neanunțat în viața mea
Și-ai devenit
Miracolul mult așteptat, dorit...
Navigam amândoi, aruncați de furtună
În valurile mării nimănui,
Zburam printre nori negrii, sau de vreme bună,
Ne rătăceam printre stele, alergând spre Lună.
Apoi, noaptea s-a așternut
Când brusc și dintr-o dată te-am pierdut,
Când printre valurile mării nimănui
Ai dispărut...
Dar... nu am renunțat, n-am disperat,
Te-am căutat și pe un țărm de mare te-am găsit!
Acum, Tu lasă-te de pescăruși călăuzit,
Revino, fii eroul, salvatorul meu.
Și azi și mâine și mereu,
Să navigăm pe marea nimănui,
Și să-nvățăm iar lecția iubirii-n doi,
Ce-alungă noaptea, întunericul din noi...
Prefă-te...
CB
Servicii Curatenie