Eu și cu tine
Mă cert cu lumea,
Mă cert cu mine,
Mă cert cu tine, dragul meu.
Sunt o epavă,
O nesimțită,
Ceva ce mi am dorit mereu.
Atâta zarvă,
Atâtea lacrimi,
Atât tamatam pentru nimic.
Mi e dor de tine,
Mi e dor de mine,
De cum eram noi fericiți.
As cere totul,
Totul pe tavă,
Însă știu ca nu am nimic,
Iar eu sa pierd,
Tu sa câștigi
Un stres nespus,
Un lucru mic.
De ce mă rog,
De ce mai plâng,
Când știu ca n are rost nimic?
De ce mai stai,
De ce nu pleci,
Când vezi ca totu-i chinuit?
Tu mă iubești,
Eu te urăsc,
Însă nimic pe astă lumea
Nu s ar iubi,
Nu s ar simți
La fel cum fac
Eu și cu tine.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Ștefania Andrei
Дата публикации: 13 ноября 2023
Просмотры: 706
Стихи из этой категории
Pe cerul meu
Pe cerul meu ești cea mai frumoasă stea,
O lumină blândă ce mereu mă va veghea.
În noaptea adâncă, când totul dispare,
Tu strălucești, îmi dai vis și alinare.
Ești farul ce-mi ghidează pașii rătăciți,
În întuneric, printre nori nesfârșiți.
Cu tine, chiar și umbrele par mai ușoare,
În suflet, lumina ta mereu apare.
Pe cerul meu, doar tu ai loc,
Ești cântec lin, ești al vieții foc.
Oricât de departe, te voi căuta,
Căci tu, iubirea mea, ești cea mai frumoasă stea.
SINCRON
Înainte să știm să respirăm
ne-am promis o reîntâlnire,
peste timp, peste lumi, în alte vieți....
Ne-a fost predestinat să ne unim privirile...
doar atunci sufletele noastre vor ști....
În lumea asta am învățat
să trăiesc cu un dor nestins,
care apasă ca un seism
pe acea rană deschisă cândva,
cu speranța că respirația ta
va vindeca golul înrădăcinat,
înscris în ADN-ul ființei mele.
Acum văd clar,
dincolo de acest exil terestru.
ne-am recunoscut...
Totuși , până și cel mai îndepărtat gând
îmi spune că , deși avem aceeași misiune,
avem direcții diferite.
Mă ridic deasupra propriilor amintiri,
îmi scutur sufletul
și continui să aștept,
ca timpurile noastre să bată în același timp.
Te port...
Te port în aprige priviri
Te port în orice mărunțiș
Te port în fiecare vis
Te port în zori de diminiață
Te port în orișicare față
Te port în stinsa lumânare
Te port când luna răsare
Te port în rușine și mîndrie
Te port în falsă bucurie
Te port în miros de parfum
Te port și nuștiu cum să-ți spun
Vis
Eu nu regret ca te-am cunoscut
Și nici focul ce-n mine tu l-ai stârnit
Regret doar ca povestea s-a sfârșit
Traumatic...cu-n dor ce va arde la infinit.
Ai fost bucuria ce n-am mai simțit
Un vis ce părea a nu se sfarsi
Si deși încerc să merg mai departe
O parte din mine te ține aproape.
Încă mai cred undeva în adânc
Ca vom mai bea un vin in doi
Ca visul acesta deși pare stins
Încă mai poate renaște din gol.
Cealaltă parte din mine, rece,
Știe ca totul e doar o părere
Un vis pierdut in al iernii vânt
Ce lasa-n urmă dor și cuvânt.
Între vis și real, pendulez și mă frâng
Cu inima prinsa-n ce-i drept și nedrept
Și deși știu că noi nu vom mai fi
Intr-o parte din mine...esti visul ce va dăinui
Oglinda către suflet
Fiecare poză în care regăsesc o fărâmă din tine
Și portretele tale ce mă înfățișează pe mine
Mă duc cu gândul la flori.
Flori ce poarta rochii ca ale tale,
Flori cu miresme dulci, îmbietoare,
Flori cu parfumuri ce se aseamănă puțin
Cu aroma din al tău cămin..
Iar în a ta casa, vai, ce mirare,
Iși fac veacul cesti ca ale mele
Care păstrează cu sfială urmele
degetelor mele.
Și tablouri care privite cruciș
Ascund în îndepărtatul luminiș
o strălucire a chipului meu
ce o vad pe a ta față mereu..
,,O clipă de sinceritate" în finlandeză
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Hetki vilpittömyyttä
näkemisen sijaan
annetaan vähän kauneutta
tämä viimeinen tunti.
emme ole muuttuneet
se on vain mielipide
Älä pidä sanaa itsestäänselvyytenä
tai merkityksetön ele.
Ei, emme ole muuttuneet
se on vain sattumaa
Olisimme joka tapauksessa
ja mistä puhummekaan
emme ole kaksi vierasta
Rakkaani.
Hetki vilpittömyyttä
se olisi ylevä ele
meillä on rohkeutta myöntää se
että rakastamme toisiamme.
Hetki vilpittömyyttä
he muistaisivat meidät
hyvistä vuosistamme
muistuttaisi meitä tällä viimeisellä tunnilla
Hetki vilpittömyyttä
näkemisen sijaan.
emme ole muuttuneet
se on vain mielipide
Älä pidä sanaa itsestäänselvyytenä
tai merkityksetön ele.
Ei, emme ole muuttuneet
se on vain sattumaa
Olisimme joka tapauksessa
ja mistä puhummekaan
emme ole kaksi vierasta
Rakkaani.
Hetki vilpittömyyttä
se olisi ylevä ele
meillä on rohkeutta myöntää se
että rakastamme edelleen toisiamme
Hetki vilpittömyyttä
he muistaisivat meidät
hyvistä vuosistamme
muistuttaisi meitä tällä viimeisellä tunnilla
Hetki vilpittömyyttä
näkemisen sijaan.
Hetki vilpittömyyttä
se olisi ylevä ele
meillä on rohkeutta myöntää se
että rakastamme edelleen toisiamme
Hetki vilpittömyyttä
he muistaisivat meidät
hyvistä vuosistamme
muistuttaisi meitä tällä viimeisellä tunnilla
Hetki vilpittömyyttä
näkemisen sijaan.
Pe cerul meu
Pe cerul meu ești cea mai frumoasă stea,
O lumină blândă ce mereu mă va veghea.
În noaptea adâncă, când totul dispare,
Tu strălucești, îmi dai vis și alinare.
Ești farul ce-mi ghidează pașii rătăciți,
În întuneric, printre nori nesfârșiți.
Cu tine, chiar și umbrele par mai ușoare,
În suflet, lumina ta mereu apare.
Pe cerul meu, doar tu ai loc,
Ești cântec lin, ești al vieții foc.
Oricât de departe, te voi căuta,
Căci tu, iubirea mea, ești cea mai frumoasă stea.
SINCRON
Înainte să știm să respirăm
ne-am promis o reîntâlnire,
peste timp, peste lumi, în alte vieți....
Ne-a fost predestinat să ne unim privirile...
doar atunci sufletele noastre vor ști....
În lumea asta am învățat
să trăiesc cu un dor nestins,
care apasă ca un seism
pe acea rană deschisă cândva,
cu speranța că respirația ta
va vindeca golul înrădăcinat,
înscris în ADN-ul ființei mele.
Acum văd clar,
dincolo de acest exil terestru.
ne-am recunoscut...
Totuși , până și cel mai îndepărtat gând
îmi spune că , deși avem aceeași misiune,
avem direcții diferite.
Mă ridic deasupra propriilor amintiri,
îmi scutur sufletul
și continui să aștept,
ca timpurile noastre să bată în același timp.
Te port...
Te port în aprige priviri
Te port în orice mărunțiș
Te port în fiecare vis
Te port în zori de diminiață
Te port în orișicare față
Te port în stinsa lumânare
Te port când luna răsare
Te port în rușine și mîndrie
Te port în falsă bucurie
Te port în miros de parfum
Te port și nuștiu cum să-ți spun
Vis
Eu nu regret ca te-am cunoscut
Și nici focul ce-n mine tu l-ai stârnit
Regret doar ca povestea s-a sfârșit
Traumatic...cu-n dor ce va arde la infinit.
Ai fost bucuria ce n-am mai simțit
Un vis ce părea a nu se sfarsi
Si deși încerc să merg mai departe
O parte din mine te ține aproape.
Încă mai cred undeva în adânc
Ca vom mai bea un vin in doi
Ca visul acesta deși pare stins
Încă mai poate renaște din gol.
Cealaltă parte din mine, rece,
Știe ca totul e doar o părere
Un vis pierdut in al iernii vânt
Ce lasa-n urmă dor și cuvânt.
Între vis și real, pendulez și mă frâng
Cu inima prinsa-n ce-i drept și nedrept
Și deși știu că noi nu vom mai fi
Intr-o parte din mine...esti visul ce va dăinui
Oglinda către suflet
Fiecare poză în care regăsesc o fărâmă din tine
Și portretele tale ce mă înfățișează pe mine
Mă duc cu gândul la flori.
Flori ce poarta rochii ca ale tale,
Flori cu miresme dulci, îmbietoare,
Flori cu parfumuri ce se aseamănă puțin
Cu aroma din al tău cămin..
Iar în a ta casa, vai, ce mirare,
Iși fac veacul cesti ca ale mele
Care păstrează cu sfială urmele
degetelor mele.
Și tablouri care privite cruciș
Ascund în îndepărtatul luminiș
o strălucire a chipului meu
ce o vad pe a ta față mereu..
,,O clipă de sinceritate" în finlandeză
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Hetki vilpittömyyttä
näkemisen sijaan
annetaan vähän kauneutta
tämä viimeinen tunti.
emme ole muuttuneet
se on vain mielipide
Älä pidä sanaa itsestäänselvyytenä
tai merkityksetön ele.
Ei, emme ole muuttuneet
se on vain sattumaa
Olisimme joka tapauksessa
ja mistä puhummekaan
emme ole kaksi vierasta
Rakkaani.
Hetki vilpittömyyttä
se olisi ylevä ele
meillä on rohkeutta myöntää se
että rakastamme toisiamme.
Hetki vilpittömyyttä
he muistaisivat meidät
hyvistä vuosistamme
muistuttaisi meitä tällä viimeisellä tunnilla
Hetki vilpittömyyttä
näkemisen sijaan.
emme ole muuttuneet
se on vain mielipide
Älä pidä sanaa itsestäänselvyytenä
tai merkityksetön ele.
Ei, emme ole muuttuneet
se on vain sattumaa
Olisimme joka tapauksessa
ja mistä puhummekaan
emme ole kaksi vierasta
Rakkaani.
Hetki vilpittömyyttä
se olisi ylevä ele
meillä on rohkeutta myöntää se
että rakastamme edelleen toisiamme
Hetki vilpittömyyttä
he muistaisivat meidät
hyvistä vuosistamme
muistuttaisi meitä tällä viimeisellä tunnilla
Hetki vilpittömyyttä
näkemisen sijaan.
Hetki vilpittömyyttä
se olisi ylevä ele
meillä on rohkeutta myöntää se
että rakastamme edelleen toisiamme
Hetki vilpittömyyttä
he muistaisivat meidät
hyvistä vuosistamme
muistuttaisi meitä tällä viimeisellä tunnilla
Hetki vilpittömyyttä
näkemisen sijaan.
Другие стихотворения автора
Sau probabil
Adesea simt ca trec prin viață
La fel cum trece-un nor prin ploaie
Adică plânge, adică îngheață,
Adică se descarcă-n drame.
Simt că sunt mult prea ticăloasă
Sau uneori prea depresivă,
Sau poate alții mă cred proastă,
Dar eu de fapt sunt doar timidă.
Și cine știe ce e drept
Sau cine știe ce e rău?
Probabil suntem niște monștrii,
Probabil fac doar ce vreau eu
Sau doar nu ne vedem pe noi,
Cum suntem noi cu-adevărat.
Sau poate ne schimbăm cu mult
De la femeie la bărbat.
Este incert, asta e clar.
Că nimeni nu ne mai cunoaște.
Nu ne mai lăsăm duși de val,
Nu mai iubit de acum încoace.
Și de ar fi sa ne schimbăm
Cu mult nu am putea in bine
Căci cineva a zis prea clar:
"Știi ce rău sau ce e bine?"
Să te aștept
Aș prefera să mor în chin,
Decât să sufăr după tine,
Căci durerea ar curge lin
Dacă tu n-ai vorbi cu mine.
Ar fi ca o cascadă,
Cascada suferinței,
Iar jos acolo ar tot cade
Lacrimi pline de dorință
Căci vreau ca să te țin
În brațe până mor,
S-adorm cu tine în gând
M am săturat enorm.
Și tu să vrei să stai,
Sa fiu numai a ta.
Te rog tu să mă ai
Și nu vei regreta.
Eu nu vorbesc prostii.
Ba da, sigur ca da!
Scriu niște poezii,
Mă pierd în lumea mea.
Dar tot ce vreau acum
Nu s lucruri materiale,
Ci tot ce vreau acum
E doar o sărutare.
Atât de rece sunt
De când te tot aștept
Și dacă ai veni
As arde încet-încet.
Ce mi-aș dori
Aș vrea să cânt de dimineață până seara.
Să nu mă las făcută-n fel și chip.
Să mă-nțeleagă lumea, toată țara.
Să mi înțeleagă felul cum gândesc.
Să mă culeagă de pe stele mute
Și să m-aleg cu praf din urma lor.
Eu să vorbesc, iar ei să mă asculte,
Să mă lovească cu sute de flori.
Să văd cum e atunci când ești iubită
Ori respectată, ori ținută strâns.
Și să te vezi pe scenă sus suită,
Iar oamenii tu să îi faci sa râzi.
Nu vreau să creadă cineva ceva
De genul:" Ea ar vrea să fie rea.",
Ci vreau să înțeleagă faptul
Că vreau să mi fac eu viața mea.
Să fiu doar liberă, uneori singură,
Să mi pot alege calea ce-o urmez.
Și susținută, nu umilită,
Să pot să fac exact ce îmi doresc.
Viitorul s a dus
Va continua sau va rămâne suspendat?
Nesusținut de nimeni totul va fi uitat.
Frumoasa atmosferă va continua să fie,
Dar tu, iubirea mea, ce ți datorez eu ție?
O mie de săruturi ce as vrea să ți le dau
Și o mie de regrete că azi nu te mai am
Mă trec fiorii reci că eu as vrea sa mor,
Dar tu-ți vei aminti ca te ador enorm?
Vei plânge că nu sunt, vei plânge ca nu ești?
Vei plânge după noi căci ne am pierdut pe veci?
După povestea noastră ce nu s a terminat?
Vei căuta final când tot se va-încheia?
Am multe întrebi care nu au răspuns,
Acele amintire cu noi unde se duc?
Draga mea
De mult aș vrea să ți spun
O șoaptă la ureche
O șoaptă de iubire
Și fără de pereche
Însă de as putea...
O! Dragă, de as putea...
Ti as spune mii de șoapte
Doar tu sa fii a mea.
Sunt singur, în tăcere
Și cerul tot e plin
De nouri de tristețe
Și sufletul mi e plin.
Mi e plina inima,
Iar luna nu o vad
S a dus lumina mea,
S a dus, nu pot sa vad.
Nici sa mănânc nu pot
Și nici ca as mai vrea
Cum pot sa mai trăiesc
Eu fără vocea ta?
Sau probabil
Adesea simt ca trec prin viață
La fel cum trece-un nor prin ploaie
Adică plânge, adică îngheață,
Adică se descarcă-n drame.
Simt că sunt mult prea ticăloasă
Sau uneori prea depresivă,
Sau poate alții mă cred proastă,
Dar eu de fapt sunt doar timidă.
Și cine știe ce e drept
Sau cine știe ce e rău?
Probabil suntem niște monștrii,
Probabil fac doar ce vreau eu
Sau doar nu ne vedem pe noi,
Cum suntem noi cu-adevărat.
Sau poate ne schimbăm cu mult
De la femeie la bărbat.
Este incert, asta e clar.
Că nimeni nu ne mai cunoaște.
Nu ne mai lăsăm duși de val,
Nu mai iubit de acum încoace.
Și de ar fi sa ne schimbăm
Cu mult nu am putea in bine
Căci cineva a zis prea clar:
"Știi ce rău sau ce e bine?"
Să te aștept
Aș prefera să mor în chin,
Decât să sufăr după tine,
Căci durerea ar curge lin
Dacă tu n-ai vorbi cu mine.
Ar fi ca o cascadă,
Cascada suferinței,
Iar jos acolo ar tot cade
Lacrimi pline de dorință
Căci vreau ca să te țin
În brațe până mor,
S-adorm cu tine în gând
M am săturat enorm.
Și tu să vrei să stai,
Sa fiu numai a ta.
Te rog tu să mă ai
Și nu vei regreta.
Eu nu vorbesc prostii.
Ba da, sigur ca da!
Scriu niște poezii,
Mă pierd în lumea mea.
Dar tot ce vreau acum
Nu s lucruri materiale,
Ci tot ce vreau acum
E doar o sărutare.
Atât de rece sunt
De când te tot aștept
Și dacă ai veni
As arde încet-încet.
Ce mi-aș dori
Aș vrea să cânt de dimineață până seara.
Să nu mă las făcută-n fel și chip.
Să mă-nțeleagă lumea, toată țara.
Să mi înțeleagă felul cum gândesc.
Să mă culeagă de pe stele mute
Și să m-aleg cu praf din urma lor.
Eu să vorbesc, iar ei să mă asculte,
Să mă lovească cu sute de flori.
Să văd cum e atunci când ești iubită
Ori respectată, ori ținută strâns.
Și să te vezi pe scenă sus suită,
Iar oamenii tu să îi faci sa râzi.
Nu vreau să creadă cineva ceva
De genul:" Ea ar vrea să fie rea.",
Ci vreau să înțeleagă faptul
Că vreau să mi fac eu viața mea.
Să fiu doar liberă, uneori singură,
Să mi pot alege calea ce-o urmez.
Și susținută, nu umilită,
Să pot să fac exact ce îmi doresc.
Viitorul s a dus
Va continua sau va rămâne suspendat?
Nesusținut de nimeni totul va fi uitat.
Frumoasa atmosferă va continua să fie,
Dar tu, iubirea mea, ce ți datorez eu ție?
O mie de săruturi ce as vrea să ți le dau
Și o mie de regrete că azi nu te mai am
Mă trec fiorii reci că eu as vrea sa mor,
Dar tu-ți vei aminti ca te ador enorm?
Vei plânge că nu sunt, vei plânge ca nu ești?
Vei plânge după noi căci ne am pierdut pe veci?
După povestea noastră ce nu s a terminat?
Vei căuta final când tot se va-încheia?
Am multe întrebi care nu au răspuns,
Acele amintire cu noi unde se duc?
Draga mea
De mult aș vrea să ți spun
O șoaptă la ureche
O șoaptă de iubire
Și fără de pereche
Însă de as putea...
O! Dragă, de as putea...
Ti as spune mii de șoapte
Doar tu sa fii a mea.
Sunt singur, în tăcere
Și cerul tot e plin
De nouri de tristețe
Și sufletul mi e plin.
Mi e plina inima,
Iar luna nu o vad
S a dus lumina mea,
S a dus, nu pot sa vad.
Nici sa mănânc nu pot
Și nici ca as mai vrea
Cum pot sa mai trăiesc
Eu fără vocea ta?
Sau probabil
Adesea simt ca trec prin viață
La fel cum trece-un nor prin ploaie
Adică plânge, adică îngheață,
Adică se descarcă-n drame.
Simt că sunt mult prea ticăloasă
Sau uneori prea depresivă,
Sau poate alții mă cred proastă,
Dar eu de fapt sunt doar timidă.
Și cine știe ce e drept
Sau cine știe ce e rău?
Probabil suntem niște monștrii,
Probabil fac doar ce vreau eu
Sau doar nu ne vedem pe noi,
Cum suntem noi cu-adevărat.
Sau poate ne schimbăm cu mult
De la femeie la bărbat.
Este incert, asta e clar.
Că nimeni nu ne mai cunoaște.
Nu ne mai lăsăm duși de val,
Nu mai iubit de acum încoace.
Și de ar fi sa ne schimbăm
Cu mult nu am putea in bine
Căci cineva a zis prea clar:
"Știi ce rău sau ce e bine?"