Și într-o zi...!
Mult îi plăcea să stăm de vorbă,
Când pe acasă mai treceam,
Să afle dacă totul merge bine,
Și ce necazuri la servici aveam
Ducea cu greu a ei suferință,
Și foarte rar la cineva s-a plâns,
Era cu zâmbetul mereu pe buze,
Și sub năframă părul în coc strâns
Tot timpul avea ceva de făcut,
Prin casă sau cu florile din curte,
Și tare mult pe noi ne bucura,
Când ne-aducea în poală fructe
O văd și-acum cum ochii lăcrimau,
Când îi spuneam că noi plecăm,
Cu dosul palmei lacrima ștergea,
Și aștepta cu drag s-o-mbrățișăm
........................
Și într-o zi a sunat telefonul,
La care nu doream să răspund,
Șimțeam că nu mă sună mama,
Și totuși am spus da...plângând!
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Zugun
Дата публикации: 24 сентября 2023
Просмотры: 645
Стихи из этой категории
Si ne trec zile
Și îmi trec zilele... pe buze încercând să port un zâmbet
Și nopțile îmi trec... cu dorul ce mă rupe până la urlet
Și-mi simt trupul arzând de parcă te-ai gândi la mine
Și gândul mi se agăță de câte-o amintire...
Deși a trecut mai bine de un an
Sunt tot aici blocată între bolovani,
Am împietrit și eu tot stând lângă ei
Au strivit fericirea lăsând-o pradă ciornei.
Și îți trec zilele... tot prefăcându-te că nu mă vezi
Că nu m-auzi... că nu mă simți....
Că îți lipsesc nu vrei nicicum să crezi
Și-n fiecare zi, nu faci decât să minți!
Noapte albă
Ascultă-mă și spune-mi tu dacă nu sună frumos
Eu, tu, singuri pe-o moale canapea în sufragerie
O masă joasă, două pahare și un ambient întunecos
În față un Smart TV, lângă noi vin de culoare sângerie
Vom petrece noaptea amețiți
De aburii băuturii și ai iubirii
Prietenii mei însuflețiți și neînsuflețiți
Îi vom asculta și citii de-lungul convorbirii
Nichita Stănescu și Eminescu
Cenaclul Flacăra cu al său Păunescu
Cargo, Pheonix și cu Iris
Ghicolescu, Gheorghe Tudor și Alifantis
Cash, Dylan, sweet country
Clapton, B.B. King, vai ce blues
Inconfundabil stil, Bukowski
Fucking Ozyy, rock and booze.
Jacques Brel, ne me quitte pas
Je suis malade, Lara Fabian
Tom Waits, Foy Vance
Suflet vărsat intens
Va bea și telecomanda mea
Vor bea și butoanele de pe ea
Va bea podeaua și canapeaua
Va fi tot beat și frumos, veselă stea
Dimineața va apărea într-un sfârșit, iar eu obosit apoi
Te voi invita, scumpa mea, să dansăm pe Shostakovich, Vals Nr. 2
dragoste fara sens
Că-ai să mă cunoști, nici o data nu te-ai gândit
Ai crezut că e o farsă, o joaca, un simplu mit..
Poate mă înșel, poate e doar închipuire de copil
Ce să vadă o albină la un trântor inutil
În așteptarea sărutului
Sărută-mi lumina iubito
Agață-mi pe suflet o stea
Deschide petale de soare
Ascundemă-n inima ta
Sărută-mi cu glasul urechea
Pictează-mi pe cer lumea ta
Atinge cu zâmbete gândul
Așează-mi în mâini mâna ta
Sărută-mi cu visele ochii
Alături în noapte zburând
S-ajungem pe-o floare doi fluturi
Nectarul iubirii gustând
Sărută-mi cu sete obrazul
Usucă-mi cu buzele stropi
Aprins clocotește vulcanul
Să ardă scânteia în ochi
Sărută-mi cu dragoste viața
Aruncă-mi tristețea-n nisip
Să piară-necată în valuri
Să-nvingem cu sufletul timp
Sărutul iubirii nu vine
Sărutul din vis e un dor
Topit sărutând amintire
La poarta sărutului mor
Amintiri
Amintiri uitate-n ramă,
Şi iubiri ascunse-n taină,
Toate acum duios mă cheamă,
Să îmbrac amor ca haină.
Două şoapte nerostite,
Dintr-o frază deocheată,
Vor acum să mă invite,
Să-mi rostesc iubirea toată.
Ochii albaştri se dilată,
Faţa se-nroşeşte toată,
Căci nu pot să mai ascundă,
Iubirea ce îi inundă.
Mâna-mi cade ostenită,
Gându-mi zboară stânjenit,
Spre copila cea iubită,
Ce din suflet n-a pierit.
Si ne trec zile
Și îmi trec zilele... pe buze încercând să port un zâmbet
Și nopțile îmi trec... cu dorul ce mă rupe până la urlet
Și-mi simt trupul arzând de parcă te-ai gândi la mine
Și gândul mi se agăță de câte-o amintire...
Deși a trecut mai bine de un an
Sunt tot aici blocată între bolovani,
Am împietrit și eu tot stând lângă ei
Au strivit fericirea lăsând-o pradă ciornei.
Și îți trec zilele... tot prefăcându-te că nu mă vezi
Că nu m-auzi... că nu mă simți....
Că îți lipsesc nu vrei nicicum să crezi
Și-n fiecare zi, nu faci decât să minți!
Noapte albă
Ascultă-mă și spune-mi tu dacă nu sună frumos
Eu, tu, singuri pe-o moale canapea în sufragerie
O masă joasă, două pahare și un ambient întunecos
În față un Smart TV, lângă noi vin de culoare sângerie
Vom petrece noaptea amețiți
De aburii băuturii și ai iubirii
Prietenii mei însuflețiți și neînsuflețiți
Îi vom asculta și citii de-lungul convorbirii
Nichita Stănescu și Eminescu
Cenaclul Flacăra cu al său Păunescu
Cargo, Pheonix și cu Iris
Ghicolescu, Gheorghe Tudor și Alifantis
Cash, Dylan, sweet country
Clapton, B.B. King, vai ce blues
Inconfundabil stil, Bukowski
Fucking Ozyy, rock and booze.
Jacques Brel, ne me quitte pas
Je suis malade, Lara Fabian
Tom Waits, Foy Vance
Suflet vărsat intens
Va bea și telecomanda mea
Vor bea și butoanele de pe ea
Va bea podeaua și canapeaua
Va fi tot beat și frumos, veselă stea
Dimineața va apărea într-un sfârșit, iar eu obosit apoi
Te voi invita, scumpa mea, să dansăm pe Shostakovich, Vals Nr. 2
dragoste fara sens
Că-ai să mă cunoști, nici o data nu te-ai gândit
Ai crezut că e o farsă, o joaca, un simplu mit..
Poate mă înșel, poate e doar închipuire de copil
Ce să vadă o albină la un trântor inutil
În așteptarea sărutului
Sărută-mi lumina iubito
Agață-mi pe suflet o stea
Deschide petale de soare
Ascundemă-n inima ta
Sărută-mi cu glasul urechea
Pictează-mi pe cer lumea ta
Atinge cu zâmbete gândul
Așează-mi în mâini mâna ta
Sărută-mi cu visele ochii
Alături în noapte zburând
S-ajungem pe-o floare doi fluturi
Nectarul iubirii gustând
Sărută-mi cu sete obrazul
Usucă-mi cu buzele stropi
Aprins clocotește vulcanul
Să ardă scânteia în ochi
Sărută-mi cu dragoste viața
Aruncă-mi tristețea-n nisip
Să piară-necată în valuri
Să-nvingem cu sufletul timp
Sărutul iubirii nu vine
Sărutul din vis e un dor
Topit sărutând amintire
La poarta sărutului mor
Amintiri
Amintiri uitate-n ramă,
Şi iubiri ascunse-n taină,
Toate acum duios mă cheamă,
Să îmbrac amor ca haină.
Două şoapte nerostite,
Dintr-o frază deocheată,
Vor acum să mă invite,
Să-mi rostesc iubirea toată.
Ochii albaştri se dilată,
Faţa se-nroşeşte toată,
Căci nu pot să mai ascundă,
Iubirea ce îi inundă.
Mâna-mi cade ostenită,
Gându-mi zboară stânjenit,
Spre copila cea iubită,
Ce din suflet n-a pierit.
Другие стихотворения автора
Privesc pe fereastră!
Peste cap îmi este dată viața,
De când ai hotărât să pleci,
Privesc fereastra dimineața,
Sperând că poate pe drum treci
Mă-ndrept spre geam și seara,
Dorind să-apari în pragul porții,
Dar nu te văd și trist trag sfoara,
Să cadă draperia, în liniștea nopții
Petrec mult timp cu ochiul pe fereastră,
De dimineață până seara târziu,
Făra-nțelege despărțirea noastră,
Și cum iubirea, s-a dus pe pustiu
Încerc să-mi răspund la întrebări,
Și unde, când, care din noi a greșit
De ce-am cedat așa ușor la provocări,
Când nimic nu anunța că s-a sfârșit
Încă mai cred în tot ce ne-a unit,
În dragoste, fără niciun suspin,
Și că putem ierta, de ne-am mințit,
Și numele să ni-l păstrăm..în buletin!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Răspuns voi aștepta!
N-am dăruit cât am primit
Crezând că tot mi se cuvine,
Până-ntr-o zi când am aflat
Că a plecat și înapoi nu vine
Scrisoarea am citit-o repetat
Să înteleg unde m-am rătăcit,
Și cum putem să ne-mpăcăm
Și să devin din nou cel fericit
Abia când singur am rămas
Am înțeles că nu am prețuit,
Ființa ce multe a mai îndurat
Iar eu naiv am început să uit
Nu pot s-ascund că nu regret
Acum când poate-i cam târziu,
Totuși voi încerca să nu renunț
Și niște rânduri vreau să-i scriu
Cuvântul prim va fi cel de iertare
Că am adus în cuplu dezamăgire,
Vinovăția toată mi-o voi asuma
Pentru că am sădit doar amăgire
Voi afișa cuvinte puse-n vers
Cu rimă prin care să arăt iubire,
Să-i zic că mă căiesc și am greșit
Că n-am găsit calea spre fericire
Răspuns voi aștepta la scrisul meu
Sperând că voi avea ceva clemență,
Să pot primi și dărui iubire, prețuire
Și să renaștem...prin inteligență!
Iertare..cer!
Iertare, cer Celui de Sus
Iertare azi, vă cer și vouă
În zi de post, pe dimineață
Când ceasul bate ora nouă.
Îs pregătit să merg la slujbă
Cuvântul Învierii să primesc,
Și rugă să înalt spre Domnul
Rostind întâi..Îți mulțumesc.
Voi duce ouă, pască la sfințit
Și cozonaci pufoși și rumeniți,
Din care dimineața vom gusta
Părinți, copii și musafiri poftiți.
Un ou în grup cu toții vom ciocni
Rostind cu bucurie, Hristos a Inviat "
Iar când oul roșu ne-a fost spart
Răspunsu-l dăm,,Adevărat a Înviat ".
Cât de frumoasă e seara Învierii
A Domnului pe cruce răstignit,
Dorind ca omul să fie mântuit
Dacă nu uită cum..Iisus..a murit!
IIsus!
Oare de ce omenirea a dorit,
Ca Tu să fii pe cruce răstignit,
Când pe pământ ai fost trimis,
Să mântuiești și nu să fii ucis
Fecioara preacurata te-a născut,
In locul sfânt, doar de magi știut,
Capii vremii au vrut să te omoare,
Dar ai scăpat, fugind peste hotare
Mulți copilași născuți au fost uciși,
Crezând că printre ei te vei găsi,
Și nu știau că spre Egipt, Tu ai plecat,
Din Betleem, de magi fiind salvat
Călătoria a fost una destul de grea,
Și Tu ai îndurat, spre a înfăpui lucrarea,
Așa cum Tatăl Cel Ceresc a hotărât,
Și multe ai mai îndurat, de lume ocărât
Pe drumul dus, întors și mai apoi,
Minuni s-au întâmplat cu cei în nevoi,
Pe mulți în suferință i-a vindecat,
Iar drept răsplată, ei l-au condamnat
Mulți au dorit să-l ducă la pieire,
Zicând că face mult rău la omenire,
Dar adevărul era că pierd din putere,
Și sunt împiedicați, oameni să-nșele
Trădarea s-a făcut printr-un sărut,
De Iuda dat, pentru arginți vândut,
Și de la Ana la Caiafa a fost purtat,
Și în mod josnic judecat, crucificat
Sentința dată a fost la răstignire,
Pe cruce-ntins, legat și pironire,
Când apă însetat, epuizat El a cerut,
Oțet și fiere i s-a dat pentru băut
Durerea l-a răpus și duhul și l-a dat,
Fiind în peștera cea rece îngropat,
Intrarea cu o piatră grea a fost blocată,
Și paza de soldați romani asigurată
Minunea s-a produs, IIsus a Inviat,
La Cer cu slavă mare s-a înălțat,
Și șade Sus la dreapta Tatălui,
Veghind ca noi să nu cadem pradă..
păcatului!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Doar ea!
Tu ești, ai fost și vei rămâne,
Perechea mea și, noi știm bine,
Sunt fericit și, împlinit cu tine,
Și amândoi, privim, spre mâine
Povestea noastră adevarată,
A inceput, pe timp de toamnă,
Eram studenți, la facultate,
Și tu, ți-aduci aminte, doamnă
Eram doi tineri bobocei, la studiu,
Și mândri de a noastră, reușită,
Atunci, n-aveam de und' să știu,
Că-n timp, tu îmi vei fi mie, iubită
Mi-aduc aminte cum, ne-au adunat,
Pe toți, într-un amfiteatru, mare,
Și-apoi, pe grupe, ne-au repartizat,
Iar la final, am mers, la o plimbare
În grup, am văzut-o, întâia oară,
Și am simțit ceva, că arde tare,
De vină era ea, o domnișoară,
Și de atunci, am fost, fără scăpare
In minte, multe gânduri, mai aveam,
Cum pot să-i spun, că îmi placea,
Și daca refuzat, pe loc, de ea, eram,
Să mai încerc, din nou, oare-aș putea?
Cu ea în gând, mult timp, am petrecut,
Să-i spun direct, ce simt, am amânat,
Apropiați eram, dar parca, ,,la trecut",
Și nu iubiti, așa cum eu, am tot, visat
Și anii de studiu, au trecut, într-o clipita,
Iar noi, în timp, maturi, am devenit,
Iubirea noastra, a fost mărturisită,
Și-n anul patru, pe veci, noi, ne-am unit
Acum când peste ani, noi doi privim,
Și un copil frumos, pe noi, ne-a fericit,
Cu piosenie și împliniți, noi mulțumim,
Celui de Sus, care pe noi, El, ne-a iubit
Să spun cuiva, cum este bine,
Și cum iubirea noastra, a dăinuit,
Ar fi, o mare gafa, facută, de mine,
Dar cred si-afirm, că-n viața, ,,totul", e sortit,
Iubito, să ne-amintim!
Azi, iubito vreau să ne-amintim
De vremuri și tinerețea noastră,
Și cum timid eu mâna ți-am cerut
Iar ei în cor zicând..casă de piatră
S-a întâmplat acum mult timp
Când inima ți-am dat-o ție,
Și n-am avut nicio-ndoială
Știind că tu-mi vei fi soție
Dar nu doar eu am dăruit
Și tu mi-ai dat iubirea pură,
Și din jumăți a fost întregul
Uniți pe veci prin semnătură
Gândul m-a dus înspre Copou
Către aleea cu teii plini de flori,
Pe care ne plimbam îmbrățișați
Pătrunși de-al dragostei fiori
Și cum să mergem în altă parte
Că doar aici a început povestea,
Pe care niciodată n-am s-o uit
Și unde inima a rezonat cu mintea
Din Piatra am plecat spre Iași
Către orașul celor șapte coline,
Am mers pe-alei și-am discutat
Despre trecut, prezent și mâine
Pe unde am călcat era schimbarea
Atâtor ani ce i-am lăsat în spate,
Și doar cărarea a rămas la locul ei
Drumul iubirii, cantină...facultate
Înfometați dar plini de amintiri
Ne-am îndreptat spre un local,
Soția comandând doar o salată
Iar eu flămând, friptură de batal
Când luna a strălucit în noapte
Și raza ei calea ne-a luminat,
La pas ne-am dus către cazare
Simțind că-s omul...binecuvântat!
Privesc pe fereastră!
Peste cap îmi este dată viața,
De când ai hotărât să pleci,
Privesc fereastra dimineața,
Sperând că poate pe drum treci
Mă-ndrept spre geam și seara,
Dorind să-apari în pragul porții,
Dar nu te văd și trist trag sfoara,
Să cadă draperia, în liniștea nopții
Petrec mult timp cu ochiul pe fereastră,
De dimineață până seara târziu,
Făra-nțelege despărțirea noastră,
Și cum iubirea, s-a dus pe pustiu
Încerc să-mi răspund la întrebări,
Și unde, când, care din noi a greșit
De ce-am cedat așa ușor la provocări,
Când nimic nu anunța că s-a sfârșit
Încă mai cred în tot ce ne-a unit,
În dragoste, fără niciun suspin,
Și că putem ierta, de ne-am mințit,
Și numele să ni-l păstrăm..în buletin!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Răspuns voi aștepta!
N-am dăruit cât am primit
Crezând că tot mi se cuvine,
Până-ntr-o zi când am aflat
Că a plecat și înapoi nu vine
Scrisoarea am citit-o repetat
Să înteleg unde m-am rătăcit,
Și cum putem să ne-mpăcăm
Și să devin din nou cel fericit
Abia când singur am rămas
Am înțeles că nu am prețuit,
Ființa ce multe a mai îndurat
Iar eu naiv am început să uit
Nu pot s-ascund că nu regret
Acum când poate-i cam târziu,
Totuși voi încerca să nu renunț
Și niște rânduri vreau să-i scriu
Cuvântul prim va fi cel de iertare
Că am adus în cuplu dezamăgire,
Vinovăția toată mi-o voi asuma
Pentru că am sădit doar amăgire
Voi afișa cuvinte puse-n vers
Cu rimă prin care să arăt iubire,
Să-i zic că mă căiesc și am greșit
Că n-am găsit calea spre fericire
Răspuns voi aștepta la scrisul meu
Sperând că voi avea ceva clemență,
Să pot primi și dărui iubire, prețuire
Și să renaștem...prin inteligență!
Iertare..cer!
Iertare, cer Celui de Sus
Iertare azi, vă cer și vouă
În zi de post, pe dimineață
Când ceasul bate ora nouă.
Îs pregătit să merg la slujbă
Cuvântul Învierii să primesc,
Și rugă să înalt spre Domnul
Rostind întâi..Îți mulțumesc.
Voi duce ouă, pască la sfințit
Și cozonaci pufoși și rumeniți,
Din care dimineața vom gusta
Părinți, copii și musafiri poftiți.
Un ou în grup cu toții vom ciocni
Rostind cu bucurie, Hristos a Inviat "
Iar când oul roșu ne-a fost spart
Răspunsu-l dăm,,Adevărat a Înviat ".
Cât de frumoasă e seara Învierii
A Domnului pe cruce răstignit,
Dorind ca omul să fie mântuit
Dacă nu uită cum..Iisus..a murit!
IIsus!
Oare de ce omenirea a dorit,
Ca Tu să fii pe cruce răstignit,
Când pe pământ ai fost trimis,
Să mântuiești și nu să fii ucis
Fecioara preacurata te-a născut,
In locul sfânt, doar de magi știut,
Capii vremii au vrut să te omoare,
Dar ai scăpat, fugind peste hotare
Mulți copilași născuți au fost uciși,
Crezând că printre ei te vei găsi,
Și nu știau că spre Egipt, Tu ai plecat,
Din Betleem, de magi fiind salvat
Călătoria a fost una destul de grea,
Și Tu ai îndurat, spre a înfăpui lucrarea,
Așa cum Tatăl Cel Ceresc a hotărât,
Și multe ai mai îndurat, de lume ocărât
Pe drumul dus, întors și mai apoi,
Minuni s-au întâmplat cu cei în nevoi,
Pe mulți în suferință i-a vindecat,
Iar drept răsplată, ei l-au condamnat
Mulți au dorit să-l ducă la pieire,
Zicând că face mult rău la omenire,
Dar adevărul era că pierd din putere,
Și sunt împiedicați, oameni să-nșele
Trădarea s-a făcut printr-un sărut,
De Iuda dat, pentru arginți vândut,
Și de la Ana la Caiafa a fost purtat,
Și în mod josnic judecat, crucificat
Sentința dată a fost la răstignire,
Pe cruce-ntins, legat și pironire,
Când apă însetat, epuizat El a cerut,
Oțet și fiere i s-a dat pentru băut
Durerea l-a răpus și duhul și l-a dat,
Fiind în peștera cea rece îngropat,
Intrarea cu o piatră grea a fost blocată,
Și paza de soldați romani asigurată
Minunea s-a produs, IIsus a Inviat,
La Cer cu slavă mare s-a înălțat,
Și șade Sus la dreapta Tatălui,
Veghind ca noi să nu cadem pradă..
păcatului!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Doar ea!
Tu ești, ai fost și vei rămâne,
Perechea mea și, noi știm bine,
Sunt fericit și, împlinit cu tine,
Și amândoi, privim, spre mâine
Povestea noastră adevarată,
A inceput, pe timp de toamnă,
Eram studenți, la facultate,
Și tu, ți-aduci aminte, doamnă
Eram doi tineri bobocei, la studiu,
Și mândri de a noastră, reușită,
Atunci, n-aveam de und' să știu,
Că-n timp, tu îmi vei fi mie, iubită
Mi-aduc aminte cum, ne-au adunat,
Pe toți, într-un amfiteatru, mare,
Și-apoi, pe grupe, ne-au repartizat,
Iar la final, am mers, la o plimbare
În grup, am văzut-o, întâia oară,
Și am simțit ceva, că arde tare,
De vină era ea, o domnișoară,
Și de atunci, am fost, fără scăpare
In minte, multe gânduri, mai aveam,
Cum pot să-i spun, că îmi placea,
Și daca refuzat, pe loc, de ea, eram,
Să mai încerc, din nou, oare-aș putea?
Cu ea în gând, mult timp, am petrecut,
Să-i spun direct, ce simt, am amânat,
Apropiați eram, dar parca, ,,la trecut",
Și nu iubiti, așa cum eu, am tot, visat
Și anii de studiu, au trecut, într-o clipita,
Iar noi, în timp, maturi, am devenit,
Iubirea noastra, a fost mărturisită,
Și-n anul patru, pe veci, noi, ne-am unit
Acum când peste ani, noi doi privim,
Și un copil frumos, pe noi, ne-a fericit,
Cu piosenie și împliniți, noi mulțumim,
Celui de Sus, care pe noi, El, ne-a iubit
Să spun cuiva, cum este bine,
Și cum iubirea noastra, a dăinuit,
Ar fi, o mare gafa, facută, de mine,
Dar cred si-afirm, că-n viața, ,,totul", e sortit,
Iubito, să ne-amintim!
Azi, iubito vreau să ne-amintim
De vremuri și tinerețea noastră,
Și cum timid eu mâna ți-am cerut
Iar ei în cor zicând..casă de piatră
S-a întâmplat acum mult timp
Când inima ți-am dat-o ție,
Și n-am avut nicio-ndoială
Știind că tu-mi vei fi soție
Dar nu doar eu am dăruit
Și tu mi-ai dat iubirea pură,
Și din jumăți a fost întregul
Uniți pe veci prin semnătură
Gândul m-a dus înspre Copou
Către aleea cu teii plini de flori,
Pe care ne plimbam îmbrățișați
Pătrunși de-al dragostei fiori
Și cum să mergem în altă parte
Că doar aici a început povestea,
Pe care niciodată n-am s-o uit
Și unde inima a rezonat cu mintea
Din Piatra am plecat spre Iași
Către orașul celor șapte coline,
Am mers pe-alei și-am discutat
Despre trecut, prezent și mâine
Pe unde am călcat era schimbarea
Atâtor ani ce i-am lăsat în spate,
Și doar cărarea a rămas la locul ei
Drumul iubirii, cantină...facultate
Înfometați dar plini de amintiri
Ne-am îndreptat spre un local,
Soția comandând doar o salată
Iar eu flămând, friptură de batal
Când luna a strălucit în noapte
Și raza ei calea ne-a luminat,
La pas ne-am dus către cazare
Simțind că-s omul...binecuvântat!