Cioburi de sticla
În lumina palidă a amintirilor,
Cioburi de sticlă strălucesc în zări,
Inimile noastre, acum sfărâmate, în tăceri,
Povești de iubire, acum doar amintiri.
Fiecare ciob reflectă o poveste uitată,
De dragoste, de dor, de clipe pierdute-n vânt,
În tăcere, ne rănesc cu amintiri îngropate,
Cioburi de sticlă, ca inimi, în suflete plângând.
În zorii zilei, ne trezim printre cioburi de speranțe,
Încercăm să ne vindecăm rănile adânci,
Dar cioburile de sticlă, ca amintiri, dansează,
În inimi frânte, în suflete chinuite, în visuri stinse.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Beatrice Tobesec
Дата публикации: 16 июня 2024
Просмотры: 388
Стихи из этой категории
O, de-aş fi...
O, de-aş fi o dimineaţă,
Să stau la fereastra ta,
Să privesc cum dormi tăcută,
Să te mângâi prin perdea.
O, de-aş fi o adiere
Să-ţi sărut obrazul roz,
Să-ţi aduc înspre vedere,
Tot ce-n lume e frumos.
Iar un fulg de nea de-aş fi,
Pe-a ta buză m-aş topi,
Să mă sorbi sub clar de lună,
Să fim pururea împreună.
O, de-aş fi o albă floare,
Să mă pui după ureche,
Să-ţi şoptesc plin de pudoare,
Vorbe dulci în limba veche.
O, de-aş fi copacul vieţii,
S-odihneşti la umbra mea,
Să-ţi simt vraja tinereţii,
Şi să-mi trag seva din ea.
Iar de-aş fi pământ sub iarbă,
Să mă calci cu pasul lent,
Lava-n mine o să fiarbă,
Şi-am să-nghit un continent.
Privește astăzi pe acele geamuri...
Privește astăzi pe acele geamuri
Ce bat spre-ograda gândului plăcut,
În care și acum, dormind sub ramuri,
Te-așteaptă marca timpului pierdut.
De mult în sinea ta domnește frica
Prezentului acesta-ncrâncenat...
Hai, leapădă-l tu și rămâi ca mica
Făptură ce cu sorii a jonglat!
Mă întristează să te văd cum suferi,
Știindu-ți dragul suflet delicat,
Precum era și vântul printre nuferi
În dimineața când ne-am sărutat...
Doresc pe ea s-o porți c-un țel în minte,
Pân’ vei uita că nu am să-ți mai scriu...
Dar chiar și-așa, eu, dintre crengi, cuminte,
Voi răsări mereu cu glasul viu.
(Imagine de fundal: Jill Clardy)
NOAPTEA CE A TRECUT...
Noaptea ce a trecut, mi te-a adus drept mărțișor
În vis... într-un aglomerat decor
Și te priveam cu-atâta drag de la depărtare
Butonai pe telefon, în mână țineai o sticlă de Bordeaux...
Și nu mă săturam parcă să te privesc
Când deodată ți-ai ridicat privirea
Am înlemnit...și-am dat să mă trezesc
Parcă de teamă să nu-i știu continuarea.
Am realizat că au trecut zile de când nu s-a-ntâmplat
Să te mai văd... in trafic, pentru o clipă măcar
Am înțeles ca zilele vin doar ca să te sterg din amintire...
Dar cum? Când noaptea te poartă în visul din mine!?...
Doar un gând
Plimbări nocturne mă trezesc
Caut răspunsuri ce mă neliniștesc
Te caut în minte, și sper să-mi răspunzi
Căci timpul e scurt, și noi muribunzi.
Am lupte în cap ce mă bântuie-ntruna
Lupte, ce dor, și sunt dulci, mi-e tot una,
Când tu ești subiectul furtunii din minte,
E un gănd bun sau nu, tot la fel se simte.
Am trageri spre infinit, și infinitu-i spre sfârșit
În iubire timpul e relativ, sentimentul, facultativ,
Îmi trece prin sânge gândul final...
Nu vreau să te pierd, e un gând banal.
Dar timpul e relativ, sentimentul facultativ,
Pot să te am, și pot să nu...
Asta nu știu eu, dar poate știi tu.
Dar nu vreau să te pierd, e un gand banal
Te am în minte, lângă un sentiment primar.
M-ai pierdut
M-ai pierdut când tremuram
Plângând ,și când speram
Că poate poate te vei întoarce
Dar nu te mai vreau orice ai face.
M-ai pierdut pe șapte
Era târziu, deja era noapte
Când mi-ai spus că o iubești
Și nu ți-a păsat că mă rănești.
M-ai pierdut când nu am mai scris
Și orice semn, era un compromis.
Am renunțat plângând la tine
Întrebându-mă “ce nu am făcut bine?”
Intrebarea mea
Întrebarea mea se invarte fara rusine
Iubit-o hmmmmmmmm,
Un contorsionist profesionist furându-ti visele apoi adormindu-te
Si trezindu-te cu ele,
Zâmbind eu te vad cum sari iar, in abisul din ochii mei, râzând nebuna
Nu vrei sa mai visezi,hmmmmmm
Iubit-o tu nu știi sa fii treaza
Hai iubitule înnebunește cu mine..
Ne învârtim intr-o iluzie fermecată o invitație fara rusine,
Sarim mereu.. Te prind, o iubit-o te cuprind spre actul tau actoricesc
Ooooo al ei surâs si talent
De a-mi rade la egal in fata,
Iubit-o tu dansandu-mi in palma,
Frenetic bara ta de striptease fiind degetul mic
Întrebarea mea se învârte fara rusine
Oooooooooo
Întrebarea mea se învârte fara rusine
O, de-aş fi...
O, de-aş fi o dimineaţă,
Să stau la fereastra ta,
Să privesc cum dormi tăcută,
Să te mângâi prin perdea.
O, de-aş fi o adiere
Să-ţi sărut obrazul roz,
Să-ţi aduc înspre vedere,
Tot ce-n lume e frumos.
Iar un fulg de nea de-aş fi,
Pe-a ta buză m-aş topi,
Să mă sorbi sub clar de lună,
Să fim pururea împreună.
O, de-aş fi o albă floare,
Să mă pui după ureche,
Să-ţi şoptesc plin de pudoare,
Vorbe dulci în limba veche.
O, de-aş fi copacul vieţii,
S-odihneşti la umbra mea,
Să-ţi simt vraja tinereţii,
Şi să-mi trag seva din ea.
Iar de-aş fi pământ sub iarbă,
Să mă calci cu pasul lent,
Lava-n mine o să fiarbă,
Şi-am să-nghit un continent.
Privește astăzi pe acele geamuri...
Privește astăzi pe acele geamuri
Ce bat spre-ograda gândului plăcut,
În care și acum, dormind sub ramuri,
Te-așteaptă marca timpului pierdut.
De mult în sinea ta domnește frica
Prezentului acesta-ncrâncenat...
Hai, leapădă-l tu și rămâi ca mica
Făptură ce cu sorii a jonglat!
Mă întristează să te văd cum suferi,
Știindu-ți dragul suflet delicat,
Precum era și vântul printre nuferi
În dimineața când ne-am sărutat...
Doresc pe ea s-o porți c-un țel în minte,
Pân’ vei uita că nu am să-ți mai scriu...
Dar chiar și-așa, eu, dintre crengi, cuminte,
Voi răsări mereu cu glasul viu.
(Imagine de fundal: Jill Clardy)
NOAPTEA CE A TRECUT...
Noaptea ce a trecut, mi te-a adus drept mărțișor
În vis... într-un aglomerat decor
Și te priveam cu-atâta drag de la depărtare
Butonai pe telefon, în mână țineai o sticlă de Bordeaux...
Și nu mă săturam parcă să te privesc
Când deodată ți-ai ridicat privirea
Am înlemnit...și-am dat să mă trezesc
Parcă de teamă să nu-i știu continuarea.
Am realizat că au trecut zile de când nu s-a-ntâmplat
Să te mai văd... in trafic, pentru o clipă măcar
Am înțeles ca zilele vin doar ca să te sterg din amintire...
Dar cum? Când noaptea te poartă în visul din mine!?...
Doar un gând
Plimbări nocturne mă trezesc
Caut răspunsuri ce mă neliniștesc
Te caut în minte, și sper să-mi răspunzi
Căci timpul e scurt, și noi muribunzi.
Am lupte în cap ce mă bântuie-ntruna
Lupte, ce dor, și sunt dulci, mi-e tot una,
Când tu ești subiectul furtunii din minte,
E un gănd bun sau nu, tot la fel se simte.
Am trageri spre infinit, și infinitu-i spre sfârșit
În iubire timpul e relativ, sentimentul, facultativ,
Îmi trece prin sânge gândul final...
Nu vreau să te pierd, e un gând banal.
Dar timpul e relativ, sentimentul facultativ,
Pot să te am, și pot să nu...
Asta nu știu eu, dar poate știi tu.
Dar nu vreau să te pierd, e un gand banal
Te am în minte, lângă un sentiment primar.
M-ai pierdut
M-ai pierdut când tremuram
Plângând ,și când speram
Că poate poate te vei întoarce
Dar nu te mai vreau orice ai face.
M-ai pierdut pe șapte
Era târziu, deja era noapte
Când mi-ai spus că o iubești
Și nu ți-a păsat că mă rănești.
M-ai pierdut când nu am mai scris
Și orice semn, era un compromis.
Am renunțat plângând la tine
Întrebându-mă “ce nu am făcut bine?”
Intrebarea mea
Întrebarea mea se invarte fara rusine
Iubit-o hmmmmmmmm,
Un contorsionist profesionist furându-ti visele apoi adormindu-te
Si trezindu-te cu ele,
Zâmbind eu te vad cum sari iar, in abisul din ochii mei, râzând nebuna
Nu vrei sa mai visezi,hmmmmmm
Iubit-o tu nu știi sa fii treaza
Hai iubitule înnebunește cu mine..
Ne învârtim intr-o iluzie fermecată o invitație fara rusine,
Sarim mereu.. Te prind, o iubit-o te cuprind spre actul tau actoricesc
Ooooo al ei surâs si talent
De a-mi rade la egal in fata,
Iubit-o tu dansandu-mi in palma,
Frenetic bara ta de striptease fiind degetul mic
Întrebarea mea se învârte fara rusine
Oooooooooo
Întrebarea mea se învârte fara rusine
Другие стихотворения автора
Încredere?
Încredere?.....de unde încredere,
S-a risipit odata cu noi.
In bezna nopții întunecate,
La fel ca și amintirile noaste
Încredere........nu mai am incredere,
Nu mai cred in povești pentru o clipă.
In vorbe goale spuse de umplutură,
Și nici....și nici în iubirea de odinioară.
Mi-ai promis iubire și respect,
Dar mi-ai oferit ura și blestem.
Mi-ai promis un viitor împreună,
Dar mi-ai oferit durere.
Îmi spune-ai că vei rămâne și la greu,
Dar unde ești acum...ai plecat.
Mi-ai luat inima apoi ai aruncat-o
Facand-o in mii de bucăți
Cuvintele mele nu pot cuprinde toată durerea .
Dar știu că într-o zi ...poate nu azi.
Poate in zece ani sau douăzeci, nu știu când,
Îmi vei plânge dorul și atunci voi zâmbi,
Stiind că suntem doar niște străini.
Tradare
În umbra trădării, inima s-a frânt,
Când dragostea a fost pătată de neîncredere.
Ochii ce-au promis eternitate s-au întunecat,
Și sufletele s-au despărțit în tăcere.
Cuvinte dulci s-au transformat în minciuni,
Iar zâmbetele au ascuns tristețea adâncă.
Înșelăciunea a lăsat urme adânci în inimi,
Iar dragostea s-a stins, pierzându-și strălucirea.
Ochii ce-au strălucit acum se sting,
Când iubirea e pătată de minciună.
Cuvinte ce-au fost jurăminte se risipesc,
Şi sufletul rămâne singur în pustiu și durere.
Dar din durere se naște puterea de a ierta,
De a învăța că poveștile nu-s mereu perfecte.
Că oamenii greșesc, dar iubirea adevărată rezistă,
Și învățăm din înșelare să prețuim sinceritatea.
Moartea
În lumina palidă a nopții adânci,
Moartea pășește cu pași tăcuți și blânzi.
În tăcerea cea grea, clipa se oprește,
Iar sufletul pleacă, către stele se trezește.
În noaptea cea lungă, sub cerul senin,
Moartea veghează, e un drum destin.
Dar dincolo de ea, în lumea de sus,
E o nouă lumină, un început frumos.
În umbra tăcută a zorilor ce vin,
Se naște speranța, un nou început senin.
Moartea nu e sfârșitul, ci un nou început,
Unde sufletul zboară liber, în cerul infinit.
Dor de iubire
În adâncul nopții, durerea mă cuprinde,
Mi-ai rupt sufletul în bucăți, iubirea s-a stins, se stinge.
Fiece fragment strigă după tine, după alinare,
Dar tu, departe, în tăcere, m-ai lăsat să plâng în noapte amară.
Zorii vin și mă găsesc prinsă în amintirea ta,
Încerc să-mi adun sufletul, dar e departe, nicăieri nu-l aflu, oare unde va?
Mi-ai rupt inima în bucăți, rămân doar cu durerile,
În tăcere, îmi strig după tine, dar tu, departe, fără de iertare, pleci mai departe.
Sufletul meu zace zdrobit, în cioburi de iubire,
Mi-ai rupt sufletul în bucăți, iar eu rămân în amintire,
Căutându-te în vise, în zâmbete, în dor,
Dar tu, departe, în tăcere, m-ai lăsat, fără de spor.
Încredere?
Încredere?.....de unde încredere,
S-a risipit odata cu noi.
In bezna nopții întunecate,
La fel ca și amintirile noaste
Încredere........nu mai am incredere,
Nu mai cred in povești pentru o clipă.
In vorbe goale spuse de umplutură,
Și nici....și nici în iubirea de odinioară.
Mi-ai promis iubire și respect,
Dar mi-ai oferit ura și blestem.
Mi-ai promis un viitor împreună,
Dar mi-ai oferit durere.
Îmi spune-ai că vei rămâne și la greu,
Dar unde ești acum...ai plecat.
Mi-ai luat inima apoi ai aruncat-o
Facand-o in mii de bucăți
Cuvintele mele nu pot cuprinde toată durerea .
Dar știu că într-o zi ...poate nu azi.
Poate in zece ani sau douăzeci, nu știu când,
Îmi vei plânge dorul și atunci voi zâmbi,
Stiind că suntem doar niște străini.
Tradare
În umbra trădării, inima s-a frânt,
Când dragostea a fost pătată de neîncredere.
Ochii ce-au promis eternitate s-au întunecat,
Și sufletele s-au despărțit în tăcere.
Cuvinte dulci s-au transformat în minciuni,
Iar zâmbetele au ascuns tristețea adâncă.
Înșelăciunea a lăsat urme adânci în inimi,
Iar dragostea s-a stins, pierzându-și strălucirea.
Ochii ce-au strălucit acum se sting,
Când iubirea e pătată de minciună.
Cuvinte ce-au fost jurăminte se risipesc,
Şi sufletul rămâne singur în pustiu și durere.
Dar din durere se naște puterea de a ierta,
De a învăța că poveștile nu-s mereu perfecte.
Că oamenii greșesc, dar iubirea adevărată rezistă,
Și învățăm din înșelare să prețuim sinceritatea.
Moartea
În lumina palidă a nopții adânci,
Moartea pășește cu pași tăcuți și blânzi.
În tăcerea cea grea, clipa se oprește,
Iar sufletul pleacă, către stele se trezește.
În noaptea cea lungă, sub cerul senin,
Moartea veghează, e un drum destin.
Dar dincolo de ea, în lumea de sus,
E o nouă lumină, un început frumos.
În umbra tăcută a zorilor ce vin,
Se naște speranța, un nou început senin.
Moartea nu e sfârșitul, ci un nou început,
Unde sufletul zboară liber, în cerul infinit.
Dor de iubire
În adâncul nopții, durerea mă cuprinde,
Mi-ai rupt sufletul în bucăți, iubirea s-a stins, se stinge.
Fiece fragment strigă după tine, după alinare,
Dar tu, departe, în tăcere, m-ai lăsat să plâng în noapte amară.
Zorii vin și mă găsesc prinsă în amintirea ta,
Încerc să-mi adun sufletul, dar e departe, nicăieri nu-l aflu, oare unde va?
Mi-ai rupt inima în bucăți, rămân doar cu durerile,
În tăcere, îmi strig după tine, dar tu, departe, fără de iertare, pleci mai departe.
Sufletul meu zace zdrobit, în cioburi de iubire,
Mi-ai rupt sufletul în bucăți, iar eu rămân în amintire,
Căutându-te în vise, în zâmbete, în dor,
Dar tu, departe, în tăcere, m-ai lăsat, fără de spor.
Încredere?
Încredere?.....de unde încredere,
S-a risipit odata cu noi.
In bezna nopții întunecate,
La fel ca și amintirile noaste
Încredere........nu mai am incredere,
Nu mai cred in povești pentru o clipă.
In vorbe goale spuse de umplutură,
Și nici....și nici în iubirea de odinioară.
Mi-ai promis iubire și respect,
Dar mi-ai oferit ura și blestem.
Mi-ai promis un viitor împreună,
Dar mi-ai oferit durere.
Îmi spune-ai că vei rămâne și la greu,
Dar unde ești acum...ai plecat.
Mi-ai luat inima apoi ai aruncat-o
Facand-o in mii de bucăți
Cuvintele mele nu pot cuprinde toată durerea .
Dar știu că într-o zi ...poate nu azi.
Poate in zece ani sau douăzeci, nu știu când,
Îmi vei plânge dorul și atunci voi zâmbi,
Stiind că suntem doar niște străini.
Tradare
În umbra trădării, inima s-a frânt,
Când dragostea a fost pătată de neîncredere.
Ochii ce-au promis eternitate s-au întunecat,
Și sufletele s-au despărțit în tăcere.
Cuvinte dulci s-au transformat în minciuni,
Iar zâmbetele au ascuns tristețea adâncă.
Înșelăciunea a lăsat urme adânci în inimi,
Iar dragostea s-a stins, pierzându-și strălucirea.
Ochii ce-au strălucit acum se sting,
Când iubirea e pătată de minciună.
Cuvinte ce-au fost jurăminte se risipesc,
Şi sufletul rămâne singur în pustiu și durere.
Dar din durere se naște puterea de a ierta,
De a învăța că poveștile nu-s mereu perfecte.
Că oamenii greșesc, dar iubirea adevărată rezistă,
Și învățăm din înșelare să prețuim sinceritatea.