Bună dimineața
Bună dimineața iubito,
Drum bun spre casă iar iti spun,
Am gândul prins la tine,
Cu veșnicul suspin când nu-s la tine-n brațe,
Iar clipa când vom fi-mpreună nu-i prea departe!
Iubito tu ești frumoasa mea din vise,
Te voi iubi cu mult mai mult ca-n vorbele promise,
Doar faptele contează știi bine ți-am mai spus-o,
Iar îți repet cu bucurie sfântă
Tu ești frumoasa mea iubită
A Cerului trimisă!
(6 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 6 марта 2024
Просмотры: 530
Стихи из этой категории
Nu-ți cer nimic
Nu-ți cer milioane,
Ci doar o floare
Însoțită de un sărut
Nu am nevoi de mai mult
Nu-ți cer cadouri scumpe,
Ci dragostea ta să-mi umple
Inima cu simple gesturi
Și să-mi fi alături.
Să împărțim visuri
Contează pentru mine
Să facem împreună amintiri
Doar eu și cu tine
Numai un gest romantic,
Ceva autentic
Și mă vei cuceri
Cu rețeta inimii.
Zâmbetul tău în tablou
Cel mai potrivit cadou
Inima ta de stea
Jumătatea care-mi lipsea.
Temnița
Nu ai unde să fugi, frumoasă fată!
Cioplește ieșirea cu stiloul fermecat
Scrieri de iubire în piatră seacă,
Te conduc încet, încet spre al tău palat.
El nu te va salva dintre ruine
Trăiește în tribul lui de concubine
Falnic și detașat,
Mare să nu-ți fie mirarea, căci aproape te-a uitat!
Iartă-l și reneagă-i eul înzestrat,
Cu plăceri și minciuni infim de îndreptat
Frumoasă fată, ieși din temniță îndat!
O iubire sacră așteaptă, demnă de al tău palat.
OHH, DOMNIȚĂ
Oh, domniță, îmi aduc aminte
De miile dorințe ușor împlinite,
De amintiri frumoase împreună,
Cântând cu vocile calde la strună!
Oh, frumoaso, îmi aduc aminte,
Cum stăteam pe bancă ca înainte,
Privind cerul, cum arde în lumină
Și o mare lună devenise cristalină...
Simțeam că ceva nu-i prea bine,
Dorind să-ți spui greșelile divine,
Și noi doi ce prieteni buni eram
Iubeam nebuniile tale le preferam!
Și acum, domniță, îmi pare rău
Că nu sunt amicul cel bun al tau!
Am pierdut ce-a fost dat al meu,
Îmi cer iertare scrisă pe un zmeu!
De plus en plus.
J'aime comme il est impossible d'aimer. J'aime ça. Pour que le cœur meure et renaisse? Je sais que ce sentiment va me détruire, mais ce sentiment ne peut jamais être caché. L'amour est doux comme le miel comme la nectarine, mais en même temps il est amer comme l'alcool et les cigarettes. En moi, l'amour réveille la folie. Elle me fait tellement de choses qu'elle est choquée. L'amour est pour moi comme une chaîne, comme une voile sans océan extrême, elle attire . Je suis profondément coincée dans un homme. Et je ne sortirai pas de là. Cette profondeur me suce chaque jour de plus en plus. De plus en plus.
Ce rost mai are dorul...
Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise
Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...
La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise
Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...
Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg
Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,
Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg
De durerea nopții ce pare că mă încearcă...
Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac
Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe
Toate intr-o imensă și profundă tăcere
Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...
Nu cedez
nu cedez
La nici un dușman.
Să ardă în foc.
dușmanul meu,
Arma să i se frângă
Sabia din mâini să-i cadă.
Să se sperie când o să mă vadă .
nu cedez la nici un dușman,
Gustul să-i fie amar,
În genunchi să cadă,
Când o să mă vadă,
Să-și ceară iertare,
Nici nu va face,acest lucru mare
Scânteiul din sabie a ieșit,
Precum focul s-ar putea căzut.
Nu cedez la nimeni,
Nici la un dușman.
Autor Zamurca Alina clasa 9 Instituția Publică Liceul Teoretic Varnița
Nu-ți cer nimic
Nu-ți cer milioane,
Ci doar o floare
Însoțită de un sărut
Nu am nevoi de mai mult
Nu-ți cer cadouri scumpe,
Ci dragostea ta să-mi umple
Inima cu simple gesturi
Și să-mi fi alături.
Să împărțim visuri
Contează pentru mine
Să facem împreună amintiri
Doar eu și cu tine
Numai un gest romantic,
Ceva autentic
Și mă vei cuceri
Cu rețeta inimii.
Zâmbetul tău în tablou
Cel mai potrivit cadou
Inima ta de stea
Jumătatea care-mi lipsea.
Temnița
Nu ai unde să fugi, frumoasă fată!
Cioplește ieșirea cu stiloul fermecat
Scrieri de iubire în piatră seacă,
Te conduc încet, încet spre al tău palat.
El nu te va salva dintre ruine
Trăiește în tribul lui de concubine
Falnic și detașat,
Mare să nu-ți fie mirarea, căci aproape te-a uitat!
Iartă-l și reneagă-i eul înzestrat,
Cu plăceri și minciuni infim de îndreptat
Frumoasă fată, ieși din temniță îndat!
O iubire sacră așteaptă, demnă de al tău palat.
OHH, DOMNIȚĂ
Oh, domniță, îmi aduc aminte
De miile dorințe ușor împlinite,
De amintiri frumoase împreună,
Cântând cu vocile calde la strună!
Oh, frumoaso, îmi aduc aminte,
Cum stăteam pe bancă ca înainte,
Privind cerul, cum arde în lumină
Și o mare lună devenise cristalină...
Simțeam că ceva nu-i prea bine,
Dorind să-ți spui greșelile divine,
Și noi doi ce prieteni buni eram
Iubeam nebuniile tale le preferam!
Și acum, domniță, îmi pare rău
Că nu sunt amicul cel bun al tau!
Am pierdut ce-a fost dat al meu,
Îmi cer iertare scrisă pe un zmeu!
De plus en plus.
J'aime comme il est impossible d'aimer. J'aime ça. Pour que le cœur meure et renaisse? Je sais que ce sentiment va me détruire, mais ce sentiment ne peut jamais être caché. L'amour est doux comme le miel comme la nectarine, mais en même temps il est amer comme l'alcool et les cigarettes. En moi, l'amour réveille la folie. Elle me fait tellement de choses qu'elle est choquée. L'amour est pour moi comme une chaîne, comme une voile sans océan extrême, elle attire . Je suis profondément coincée dans un homme. Et je ne sortirai pas de là. Cette profondeur me suce chaque jour de plus en plus. De plus en plus.
Ce rost mai are dorul...
Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise
Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...
La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise
Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...
Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg
Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,
Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg
De durerea nopții ce pare că mă încearcă...
Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac
Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe
Toate intr-o imensă și profundă tăcere
Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...
Nu cedez
nu cedez
La nici un dușman.
Să ardă în foc.
dușmanul meu,
Arma să i se frângă
Sabia din mâini să-i cadă.
Să se sperie când o să mă vadă .
nu cedez la nici un dușman,
Gustul să-i fie amar,
În genunchi să cadă,
Când o să mă vadă,
Să-și ceară iertare,
Nici nu va face,acest lucru mare
Scânteiul din sabie a ieșit,
Precum focul s-ar putea căzut.
Nu cedez la nimeni,
Nici la un dușman.
Autor Zamurca Alina clasa 9 Instituția Publică Liceul Teoretic Varnița
Другие стихотворения автора
Ce dacă!
Ce dacă ți-ai trimis amorul departe...
Întorcându-ți spatele,plecând
Zâmbind,tăcând!
Vai și ce liniște de mormânt lăsând...
Nemaiputând a-ți spune nimic...
O mulțime de clipe nenăscute
Ce doreau să-ți fie umile le-ai umilit,
Atâtea speranțe închipuite au dispărut înecate subit!
Ce poți face când soarta îți răpește totul necuvenit,ilicit?
Atâtea cuvinte am omorât în gând!
Ce să fac cu atâta iubire devenită otravă acum
Căci nimeni nu-ți poartă chipul
Nici ochii nici glasul nici pasul?
Vai ce blestem e iubirea!
Antidotul e nesimțirea,
Să poți omorî amorul când dezertează, lașul..
Neștiind că iubirea doare mult prea tare când moare,
Si nimeni și nimic nu are alinare de împrumut...
Fericire,
Unde-i dulcele tău sărut?
Efemere și mincinoase au fost promisiunile tale toate,
Visele ți le-am trimis
Sperând și crezând că vei reveni curând,
Și-atât!
(4 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Reîntâlnire
Prea multe clipe fără tine,
Aduc tristețea ca o vreme rea,
E timpul să-ți sărut iar glezna,
Să-mi dăruiești îmbrățișarea ta!
Iubito,fară tine nu există existența,
Exiști doar tu în lumea mea,
Tu ești iubirea definită,
Iar dragostea n-are nici timp și nici valoare,
Dacă n-aud vorbirea ta!
Ce rost își are marea cu valurile toate,
Sau norii ce-s artistic risipiți pe cer,
Și nici semeții munți nu-mi spun prea multe,
Când eu am gândul doar la tine,
Și-s prins doar de al tău mister?!
(22 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubito
Nu-s eu nebun de dragostea ce-o am,
Păstrată de-atâta amar de vreme,
Tot așteptând ceva ce nu mai vine?
Și-n viața asta trecatoare
Te rog mă crede,
Nu-i lesne lucru să aștepți
Ca prostu',iubirea ce nu se întrevede...
Decenii triste ce s-au scurs,
Suspine, lacrimi,disperare
Sperând la tine sau la Dragostea cea mare...
La o iubire ce pleacă poate chiar din Cer
Trimisă doar de îngeri,
Eu astăzi te-așteptam,
Neștiind că tu poți exista,
Așa frumoasă și tăcută,
Iubita ce vine dintre stele...
Oare visez,nebun să fiu..?
Nu ești născută pentru mine?
Eu spun că este-așa
Pentru iubirea mea ,
Ce te dorește doar pe tine...
Nu-s buzele ce porți, sculptate
De-un geniu ce renaște,
Pe Afrodita ,dar nu aceea de care se vorbește,
Ci pe tine..
Tu ești adevărata zeitate sau frumusețe neîntrecută...
Vasilica! Și iarăși Vasilica!
Amorul meu și strălucirea iubirii ce-mi vestește,
Nemuritoarea dragoste ce simt
Și știu că nu se mai oprește!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Lacrimi
Universal este plânsul!
La fel zâmbetul,râsul,Paradisul!
Pașii despărțirii au glasul tăcerii,
Suspinul este oftatul plăcerii ce-i moartă acum!
Adio îți spun,adio îmi spui!
Capitolul nostru se vrea terminat...
Poate că-i vremea să vină sfârșitul poveștii!
Tot începutul își are-un final,
Destinul își spune cuvântul fatal!
Clepsidra e spartă de tine,
Timpul din ea este scurs,risipit
Visele noastre au glas de păsări celeste pe un cer infinit,
Ne întâlnim aevea, închipuit,
La tine sau mine în gândul timid!
Lumea pare ceva trist îndrăcit,
Orice reproș este timp irosit....
Căci viața ni se scurge ca un de toamnă sărut!
Plecările toate-s schimbările vieții,
Mortea ne sperie trist dar moartă-i și ea,
Sperietoarea se destramă la rându-i,
Cortina se trage vesel, firesc căci drama dispare,
Înțelept este omul acum,
Suferința-i parte din ea!
Copiii au chipul ce-l mai iubit,
Optimismul acolo se află,
Tinerețea arată că viața pășește fără sfârșit,
Iar lacrimile toate prevestesc
O mare iubire și-un nou început!
(5 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Trista mediocritate
Să poți mai mult dar tu nevrând în ignoranță mulțumit de sine să rămâi;
Și așteptând nimicul ce sosește-n fiecare clipă,
Neștiind ce vrei sau nu,
Chiar dăruit de zei fiind;
Strâmbându-te la ei și înjurând locașul lor cel sfânt
Pari fericit!
Halal asemenea trăire fără viețuire!
Căci mediocritatea te alege chiar pe tine,
Doar dacă ești amicul ei loial!
Nevrând să-ți înțelegi menirea spirituală,
Ci judecând doar prin instincte și stomac,
Vai bietul om!
Fie bogat avar, sărac ori gospodar de rând
Căci nu-i tot una îngerul cu-n drac,
Cel harnic cu leneșul trândav,
Iar învățatul să-l pui egal cu prostul îngâmfat!
Toți vor ajunge ,cum se spune popular,
Pământ de flori sau țigla de pe casă!
Dar asta-i altă povestire tristă,
Ce loc aici nu văd să aibă...
Și totuși se naște o-ntrebare:
Ce poate fi mai groaznic
Să mori fără virtuți și mediocru,
Precum un biet măgar în nepăsare se sfârșește!
(10 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Dragostea și Amor
Dragostea este nebuna desculță
Cu parul lung despletit!
Vorbește noaptea cu stelele și luna,
Nu-i cea despre care poeții spun minciuna făr' de sfârșit!
Dragostea este femeia aceea
Ce-o dorești cum o vezi!
Nemaiștind cine ești,
Gură cască rămas ca un prost...
Așteptând vorbele ce se plimbă într-una,
Ce-ți sosesc la urechi
Și te gâdilă cu dulceața minciunii făr' de rost,
Căci nebuna în năvod ca pe-un pește te-a prins!
Are infinite povești de iubire
Pentru tine-s scornite pe loc...
Dragostea este maestră în toate!
Insolite-s basmele ei
Par dictate de-un drac..
Cine-i știe taina ascunsă,
Poate-i zeița Hera ori Venus
Iar ziua doarme-n cerdac!
Himera aceasta
Are o soră mai mică se pare
Amor i se spune de lume...
Vrăjește doar inimile tandre și bune!
Le ia tot ce poate și fuge!
Amorezii toți o doresc nebunește!
E-atât de frumoasă se pare,
Spun flăcăii ce se țin după ea!
Fericit ești de-o vezi doar o clipă...
Alții spun că-i vrăjită de Soare,
Sau sosită din Cer de pe-o Stea,
Ori că-i Demetra și-atât!
Doar Zeus le știe povestea
De cumva Afrodita-i acolo și ea...
Ferește cursa ce-ți iese în cale
De vrei să nu mori de iubirea cea rece,
Ce pleacă din povestea rostită de Amor și Dragostea ta ce nu trece deloc!
(3/4 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Ce dacă!
Ce dacă ți-ai trimis amorul departe...
Întorcându-ți spatele,plecând
Zâmbind,tăcând!
Vai și ce liniște de mormânt lăsând...
Nemaiputând a-ți spune nimic...
O mulțime de clipe nenăscute
Ce doreau să-ți fie umile le-ai umilit,
Atâtea speranțe închipuite au dispărut înecate subit!
Ce poți face când soarta îți răpește totul necuvenit,ilicit?
Atâtea cuvinte am omorât în gând!
Ce să fac cu atâta iubire devenită otravă acum
Căci nimeni nu-ți poartă chipul
Nici ochii nici glasul nici pasul?
Vai ce blestem e iubirea!
Antidotul e nesimțirea,
Să poți omorî amorul când dezertează, lașul..
Neștiind că iubirea doare mult prea tare când moare,
Si nimeni și nimic nu are alinare de împrumut...
Fericire,
Unde-i dulcele tău sărut?
Efemere și mincinoase au fost promisiunile tale toate,
Visele ți le-am trimis
Sperând și crezând că vei reveni curând,
Și-atât!
(4 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Reîntâlnire
Prea multe clipe fără tine,
Aduc tristețea ca o vreme rea,
E timpul să-ți sărut iar glezna,
Să-mi dăruiești îmbrățișarea ta!
Iubito,fară tine nu există existența,
Exiști doar tu în lumea mea,
Tu ești iubirea definită,
Iar dragostea n-are nici timp și nici valoare,
Dacă n-aud vorbirea ta!
Ce rost își are marea cu valurile toate,
Sau norii ce-s artistic risipiți pe cer,
Și nici semeții munți nu-mi spun prea multe,
Când eu am gândul doar la tine,
Și-s prins doar de al tău mister?!
(22 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubito
Nu-s eu nebun de dragostea ce-o am,
Păstrată de-atâta amar de vreme,
Tot așteptând ceva ce nu mai vine?
Și-n viața asta trecatoare
Te rog mă crede,
Nu-i lesne lucru să aștepți
Ca prostu',iubirea ce nu se întrevede...
Decenii triste ce s-au scurs,
Suspine, lacrimi,disperare
Sperând la tine sau la Dragostea cea mare...
La o iubire ce pleacă poate chiar din Cer
Trimisă doar de îngeri,
Eu astăzi te-așteptam,
Neștiind că tu poți exista,
Așa frumoasă și tăcută,
Iubita ce vine dintre stele...
Oare visez,nebun să fiu..?
Nu ești născută pentru mine?
Eu spun că este-așa
Pentru iubirea mea ,
Ce te dorește doar pe tine...
Nu-s buzele ce porți, sculptate
De-un geniu ce renaște,
Pe Afrodita ,dar nu aceea de care se vorbește,
Ci pe tine..
Tu ești adevărata zeitate sau frumusețe neîntrecută...
Vasilica! Și iarăși Vasilica!
Amorul meu și strălucirea iubirii ce-mi vestește,
Nemuritoarea dragoste ce simt
Și știu că nu se mai oprește!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Lacrimi
Universal este plânsul!
La fel zâmbetul,râsul,Paradisul!
Pașii despărțirii au glasul tăcerii,
Suspinul este oftatul plăcerii ce-i moartă acum!
Adio îți spun,adio îmi spui!
Capitolul nostru se vrea terminat...
Poate că-i vremea să vină sfârșitul poveștii!
Tot începutul își are-un final,
Destinul își spune cuvântul fatal!
Clepsidra e spartă de tine,
Timpul din ea este scurs,risipit
Visele noastre au glas de păsări celeste pe un cer infinit,
Ne întâlnim aevea, închipuit,
La tine sau mine în gândul timid!
Lumea pare ceva trist îndrăcit,
Orice reproș este timp irosit....
Căci viața ni se scurge ca un de toamnă sărut!
Plecările toate-s schimbările vieții,
Mortea ne sperie trist dar moartă-i și ea,
Sperietoarea se destramă la rându-i,
Cortina se trage vesel, firesc căci drama dispare,
Înțelept este omul acum,
Suferința-i parte din ea!
Copiii au chipul ce-l mai iubit,
Optimismul acolo se află,
Tinerețea arată că viața pășește fără sfârșit,
Iar lacrimile toate prevestesc
O mare iubire și-un nou început!
(5 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Trista mediocritate
Să poți mai mult dar tu nevrând în ignoranță mulțumit de sine să rămâi;
Și așteptând nimicul ce sosește-n fiecare clipă,
Neștiind ce vrei sau nu,
Chiar dăruit de zei fiind;
Strâmbându-te la ei și înjurând locașul lor cel sfânt
Pari fericit!
Halal asemenea trăire fără viețuire!
Căci mediocritatea te alege chiar pe tine,
Doar dacă ești amicul ei loial!
Nevrând să-ți înțelegi menirea spirituală,
Ci judecând doar prin instincte și stomac,
Vai bietul om!
Fie bogat avar, sărac ori gospodar de rând
Căci nu-i tot una îngerul cu-n drac,
Cel harnic cu leneșul trândav,
Iar învățatul să-l pui egal cu prostul îngâmfat!
Toți vor ajunge ,cum se spune popular,
Pământ de flori sau țigla de pe casă!
Dar asta-i altă povestire tristă,
Ce loc aici nu văd să aibă...
Și totuși se naște o-ntrebare:
Ce poate fi mai groaznic
Să mori fără virtuți și mediocru,
Precum un biet măgar în nepăsare se sfârșește!
(10 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Dragostea și Amor
Dragostea este nebuna desculță
Cu parul lung despletit!
Vorbește noaptea cu stelele și luna,
Nu-i cea despre care poeții spun minciuna făr' de sfârșit!
Dragostea este femeia aceea
Ce-o dorești cum o vezi!
Nemaiștind cine ești,
Gură cască rămas ca un prost...
Așteptând vorbele ce se plimbă într-una,
Ce-ți sosesc la urechi
Și te gâdilă cu dulceața minciunii făr' de rost,
Căci nebuna în năvod ca pe-un pește te-a prins!
Are infinite povești de iubire
Pentru tine-s scornite pe loc...
Dragostea este maestră în toate!
Insolite-s basmele ei
Par dictate de-un drac..
Cine-i știe taina ascunsă,
Poate-i zeița Hera ori Venus
Iar ziua doarme-n cerdac!
Himera aceasta
Are o soră mai mică se pare
Amor i se spune de lume...
Vrăjește doar inimile tandre și bune!
Le ia tot ce poate și fuge!
Amorezii toți o doresc nebunește!
E-atât de frumoasă se pare,
Spun flăcăii ce se țin după ea!
Fericit ești de-o vezi doar o clipă...
Alții spun că-i vrăjită de Soare,
Sau sosită din Cer de pe-o Stea,
Ori că-i Demetra și-atât!
Doar Zeus le știe povestea
De cumva Afrodita-i acolo și ea...
Ferește cursa ce-ți iese în cale
De vrei să nu mori de iubirea cea rece,
Ce pleacă din povestea rostită de Amor și Dragostea ta ce nu trece deloc!
(3/4 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)