Стихи из этой категории
Scrisoare către tine partea 14
Oare simți și tu că mă gândesc la tine?
Când nu îmi este bine prefer să aud vocea ta,
Pentru că tu mă calmezi și simt că mă iubești,
Te simt fericit când despre mine vorbești,
Și știu că vrei să mă vezi.
Oare te-am văzut sau doar mi s-a părut?
Inima pentru o clipă s-a liniștit în dată,
Și m-am emoționat toată,
În ochi mi-a picat un strop de ploaie,
Până am intrat în casă zâmbind.
Aș vrea să putem comunica amândoi,
Să știu despre tine că ești bine,
Și să vorbim ore in șir,
Până adormim.
Inima e praf oricum
Mă arunc în gânduri în vise căzute
Îngeraș ce are aripile rupte
În mii de bucăți, brațele simt că mă dor
Cu pulbere de stele și durere mă înfășor
Inima e praf oricum , de ce s-o mai strâng
Doar petalele de trandafir ce mai plâng
În tăcere mă pierd, mă consum
Și poate totu-i doar o mreajă oricum
Și tot ce simt e un gol în gri
De suspine se făcură ochii negrii
Strâng disperarea sub piele-n tăcere
Otrava sufletului a mea plăcere
Căci cel ce-ți pune sărut pe frunte
Te va rănii cu adevăruri crunte
Lăsând să zacă-n tine doar furtuna
Ce-ți frânge dragostea totdeauna
Să nu-ți amintești nici un sărut
Nici iubirea și nici pe cel ce te-a durut
Azi de-ar fi doar un gol în piept
Căci de mâine n-am să te mai aștept
Colega mea de grădiniță
Colega mea de grădiniță
Frumoasă, dulce cu codițe
Ne-an întânlit pe drumul vieții,
Te admiram,eu băiat și tu fetiță.
Tu zvăpăiată și activă,eu un rezervat,
Vorbeai câte în lună și în stele
Eu cu drag te-am ascultat
Pe o bancă într-un parc.
Ne plimbam ținându-ne de mână
Serveam prăjituri ori înghețată
Tu erai o surioară ,eu un frățior
Dar nu vorbeam despre viitor.
Mă gândeam ades la tine,
Să te văd îmi era dor
Vorbele de duh și pline de humor
Ne făcea să râdem amândoi în cor.
Cât a ținut prietenia noastră?
N-ai bănuit nimic?
Până într-o zi când ,nu ne-am întânlit
Și mi-am simțit sufletul rănit ...
Te-am întânlit pe stradă
Te-am strâns în brațe fericit
Ce ne lega de atâta vreme ,ce era?
Era doar iubirea ,iubirea ne lega!...
Tu,fii!
Fii speranța din ochii mei
Şi liniştea din suflet.
Fii soluția problemei
Când nu mai am cuget.
Fii căldura din inima mea
Și nu permite tristeții să mă doboare,
Căci ea e rece ca o ploaie de cristale,
Pe care să o simt nu aş mai vrea.
Și când totul pare a fi un pustiu
Fii lumina din gândul meu...
Fericită doar cu tine mă știu
A ta iubire e-un permanent imprimeu...
Înmugurire
Aș dori mereu să-nmugur,
Să port haina roz a naturii,
Să-nfloresc la bun augur
Și să țin pur simțul firii.
Să aud susur de izvoare,
Să văd mereu albastru cer,
Cântecul să mă-nfioare
În spirit liniștit și de mister.
Suflet ... punct!
Mi s-a imbibat sufletul cu cerneală
Cerneală roșie... ca o magie rea
Din dragostea ce mă făcea "nebună" odinioară
N-a mai rămas nimic...decât tăcerea grea.
Frigul nepăsării tale m-a tot răcit
A schimbat totul...imi simt sufletul mut
Atât de mult te-am adorat si te-am iubit
Că într-o zi pe mine... m-am pierdut.
Ai ales fără recurs să îmi rămâi o rană
O lume străină unde nu pot să mai sper
O umbră palidă ce încă mă îndeamnă
Să mai astept, deși nu vreau decât să mă dezleg.
Am tot sperat să-ți lași vinul sa-mi fie prieten
Să sorb din el dulceața unui moment
Dar nu!... și pun punct!... și fără regret
E singurul lucru ce in veci, n-am să ți-l iert.
Ma lupt să uit ploile de ieri, toate
Las viața să se croiască de la sine...
În momentele când iți va fi mai bine
N-as vrea, karma să-și amintească de tine.
C-ai fost un foc prea mare, acum cenușă rece
Un vis nestins rătăcind printre mulțimi
Dar mi-am promis că în continuare
Am sa te uit... nu vreau să imi mai fii fauritor de lacrimi!
Scrisoare către tine partea 14
Oare simți și tu că mă gândesc la tine?
Când nu îmi este bine prefer să aud vocea ta,
Pentru că tu mă calmezi și simt că mă iubești,
Te simt fericit când despre mine vorbești,
Și știu că vrei să mă vezi.
Oare te-am văzut sau doar mi s-a părut?
Inima pentru o clipă s-a liniștit în dată,
Și m-am emoționat toată,
În ochi mi-a picat un strop de ploaie,
Până am intrat în casă zâmbind.
Aș vrea să putem comunica amândoi,
Să știu despre tine că ești bine,
Și să vorbim ore in șir,
Până adormim.
Inima e praf oricum
Mă arunc în gânduri în vise căzute
Îngeraș ce are aripile rupte
În mii de bucăți, brațele simt că mă dor
Cu pulbere de stele și durere mă înfășor
Inima e praf oricum , de ce s-o mai strâng
Doar petalele de trandafir ce mai plâng
În tăcere mă pierd, mă consum
Și poate totu-i doar o mreajă oricum
Și tot ce simt e un gol în gri
De suspine se făcură ochii negrii
Strâng disperarea sub piele-n tăcere
Otrava sufletului a mea plăcere
Căci cel ce-ți pune sărut pe frunte
Te va rănii cu adevăruri crunte
Lăsând să zacă-n tine doar furtuna
Ce-ți frânge dragostea totdeauna
Să nu-ți amintești nici un sărut
Nici iubirea și nici pe cel ce te-a durut
Azi de-ar fi doar un gol în piept
Căci de mâine n-am să te mai aștept
Colega mea de grădiniță
Colega mea de grădiniță
Frumoasă, dulce cu codițe
Ne-an întânlit pe drumul vieții,
Te admiram,eu băiat și tu fetiță.
Tu zvăpăiată și activă,eu un rezervat,
Vorbeai câte în lună și în stele
Eu cu drag te-am ascultat
Pe o bancă într-un parc.
Ne plimbam ținându-ne de mână
Serveam prăjituri ori înghețată
Tu erai o surioară ,eu un frățior
Dar nu vorbeam despre viitor.
Mă gândeam ades la tine,
Să te văd îmi era dor
Vorbele de duh și pline de humor
Ne făcea să râdem amândoi în cor.
Cât a ținut prietenia noastră?
N-ai bănuit nimic?
Până într-o zi când ,nu ne-am întânlit
Și mi-am simțit sufletul rănit ...
Te-am întânlit pe stradă
Te-am strâns în brațe fericit
Ce ne lega de atâta vreme ,ce era?
Era doar iubirea ,iubirea ne lega!...
Tu,fii!
Fii speranța din ochii mei
Şi liniştea din suflet.
Fii soluția problemei
Când nu mai am cuget.
Fii căldura din inima mea
Și nu permite tristeții să mă doboare,
Căci ea e rece ca o ploaie de cristale,
Pe care să o simt nu aş mai vrea.
Și când totul pare a fi un pustiu
Fii lumina din gândul meu...
Fericită doar cu tine mă știu
A ta iubire e-un permanent imprimeu...
Înmugurire
Aș dori mereu să-nmugur,
Să port haina roz a naturii,
Să-nfloresc la bun augur
Și să țin pur simțul firii.
Să aud susur de izvoare,
Să văd mereu albastru cer,
Cântecul să mă-nfioare
În spirit liniștit și de mister.
Suflet ... punct!
Mi s-a imbibat sufletul cu cerneală
Cerneală roșie... ca o magie rea
Din dragostea ce mă făcea "nebună" odinioară
N-a mai rămas nimic...decât tăcerea grea.
Frigul nepăsării tale m-a tot răcit
A schimbat totul...imi simt sufletul mut
Atât de mult te-am adorat si te-am iubit
Că într-o zi pe mine... m-am pierdut.
Ai ales fără recurs să îmi rămâi o rană
O lume străină unde nu pot să mai sper
O umbră palidă ce încă mă îndeamnă
Să mai astept, deși nu vreau decât să mă dezleg.
Am tot sperat să-ți lași vinul sa-mi fie prieten
Să sorb din el dulceața unui moment
Dar nu!... și pun punct!... și fără regret
E singurul lucru ce in veci, n-am să ți-l iert.
Ma lupt să uit ploile de ieri, toate
Las viața să se croiască de la sine...
În momentele când iți va fi mai bine
N-as vrea, karma să-și amintească de tine.
C-ai fost un foc prea mare, acum cenușă rece
Un vis nestins rătăcind printre mulțimi
Dar mi-am promis că în continuare
Am sa te uit... nu vreau să imi mai fii fauritor de lacrimi!
Другие стихотворения автора
CEASUL FERMECAT
Cât de searbătă-i e clipa
Când nu mai iubești
Nu-i lumină de la care
Să te încălzeși.
Secat pare a fi izvorul
Dătător de viață
De nu mai simți ,fiorul
Când te țin în brațe.
Rare ori îți iese-n cale
Ceasul fermecat
Când doi ochi cu a lor
Săgeată ,te-au strfulgerat.
CASA MEA DE VARĂ
Aș vrea să cred ,
Că mă asteaptă încă
Căsuța mea din luncă .
E tristă și tăcută ,
Cu ușa încuiată ,
Și lacătul pe poartă .
Perdeaua din fereastră
Ascunde-n ea lumina
Ce intra în casă
în zilele de vară .
Am flori ce râd în geam ...
Si fructe dulci in ram .
Zorele și zambile ,
Lalele , trandafiri ,
Iriși , liliac
Crescute cu mult drag ;
Prietenii de-o vară ,
Meri , caiși , gutui ,
Vișini și cireșe coapte .
Seri și nopți cu lună plină
Greieri , licurici prin iarbă
Magia nopții de vară .
Am un cățel și o pisică ,
În căsuța mea cea mică .
T.A.D.
CEASUL FERMECAT
Cât de searbătă-i e clipa
Când nu mai iubești
Nu-i lumină de la care
Să te încălzeși.
Secat pare a fi izvorul
Dătător de viață
De nu mai simți ,fiorul
Când te țin în brațe.
Rare ori îți iese-n cale
Ceasul fermecat
Când doi ochi cu a lor
Săgeată ,te-au strfulgerat.
CASA MEA DE VARĂ
Aș vrea să cred ,
Că mă asteaptă încă
Căsuța mea din luncă .
E tristă și tăcută ,
Cu ușa încuiată ,
Și lacătul pe poartă .
Perdeaua din fereastră
Ascunde-n ea lumina
Ce intra în casă
în zilele de vară .
Am flori ce râd în geam ...
Si fructe dulci in ram .
Zorele și zambile ,
Lalele , trandafiri ,
Iriși , liliac
Crescute cu mult drag ;
Prietenii de-o vară ,
Meri , caiși , gutui ,
Vișini și cireșe coapte .
Seri și nopți cu lună plină
Greieri , licurici prin iarbă
Magia nopții de vară .
Am un cățel și o pisică ,
În căsuța mea cea mică .
T.A.D.