Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Abdullah Muhammad
Дата публикации: 10 марта 2023
Просмотры: 810
Стихи из этой категории
Prăbușire
Frunte-mi-ași spăla-o însumi
De povara unui dar
Unui dar ce-mi luminează
Sumbra-mi viață ca un far
Inima el mi-o învie
Oasele mi le-nspăimântă
Fără strop de mârșăvie
Toată viața mi-o-nveșmântă
Dar el doar în plină taină
Când mi-e drag și cel mai bine
Căile mi le îmbină
Cu miros de gelozie
Din extaz el mă coboară
Ca un venin mă torturează
Cu durere mă-nconjoară
Și-n final mă-ngenunchează
E neant, e adăpost
E și ură, e slăbire
E întregul nostru rost
Acest dar, numit, iubire
Cu un zâmbet rupt din soare
Ca o stea strălucitoare,
Cu un zâmbet rupt din soare ,
M-ai făcut să simt ,
dragostea ta orbitoare,
Nu am sentimente mai adânci ,
Când la pieptul tău mă strângi,
Atingerile tale moi,
Mă fac să simt că existăm doar noi.
de Laura Lucavischi
Fără tine
Simt că zilele trec fără vreun rost
Când nu te simt aproape mă simt anost,
Zilele parcă se scurg cu greu din calendar
Așteptând ziua în care am să te revăd iar.
Când sute de probleme apar de nicăieri
Tu îmi ești leacul ce mă scapă de ele,
Tu îmi ești antidot când totul merge prost
Doar o îmbrățișare-mi ajunge și totul are din nou rost.
Când sufletu-mi pierdut, fără de tine mai mereu
Un zâmbet parcă apasă
Știind că "acolo" ai să vii din nou...
Singur pe lume mă simt fără tine, dragoste
Zilele parcă-mi sunt numărate
Aștept așa de mult clipa revederii;
Să mă vindec din nou de toate în "brațele tăcerii".
Când toți au rănit, Dumnezeu a vindecat
Când toți au rănit, fără milă, prea tăcut,
Când sufletul plângea căzut și pierdut,
Când lumea mi-a fost doar un vânt răvășit,
Dumnezeu a venit… și El m-a iubit.
Când vorbele arse mi-au frânt orice vis,
Când drumul părea o prăpastie-nchis,
Când nimeni n-a stat lângă pasul meu frânt,
Dumnezeu m-a luat și mi-a dat un cuvânt.
El mâna și-a pus peste rana din piept,
Mi-a spus: „Nu te teme, Eu sunt și te-aștept.”
Și-n loc de durere, în loc de oftat,
Când toți au rănit… Dumnezeu a vindecat.
Mi-e greu!
Mi-e greu să zic, că-mi este greu
Dar și mai greu, că-mi e ușor,
Când timpul trece și ani adun
Să-i scad nu pot, nu sunt trișor
Mi-e greu s-afirm că-s înțelept
Având ani buni de carte-n spate,
Cu toate astea greu îmi răspund
Unde mă-ndrept și-ncotr-o parte
Mi-e tare greu când ești departe
Și-abia aștept să-ți simt suflarea,
Chiar dacă uneori greu recunosc
Când dau de greu îmi ești salvarea
Mi-e greu când te văd supărată
Și lacrima amară ți se prelinge,
Atunci cu greu mi-aleg cuvinte
Dar știu că dragostea învinge
Tare ușor este când ai aproape
Ființa dragă pe care o iubești,
Și-n tot ce faci prezent e Domnul
E semn Divin și Lui...Să-i mulțumești!
Din nou tu..
O prea tânără floare,
Bate la ușa inimii mele.
Vreau să-i deschid că știu c-o doare,
Dar ușile-mi sunt de piatră și-s tare grele.
Privește spre a mea inimă și se ofilește,
Îngenunchează de frig și dragoste îmi cere.
Iar cu foste amintiri oare se învelește,
Vreau s-o primesc,dar sufletu-mi e plin de durere.
Urlă și mă roagă să-i deschid calea spre inima mea,
S-o primesc acolo unde i-a fost cald și bine.
Însă nu !!! Când a avut ocazia să stea în ea,
A plecat și doar și-a șters picioarele de mine.
Prăbușire
Frunte-mi-ași spăla-o însumi
De povara unui dar
Unui dar ce-mi luminează
Sumbra-mi viață ca un far
Inima el mi-o învie
Oasele mi le-nspăimântă
Fără strop de mârșăvie
Toată viața mi-o-nveșmântă
Dar el doar în plină taină
Când mi-e drag și cel mai bine
Căile mi le îmbină
Cu miros de gelozie
Din extaz el mă coboară
Ca un venin mă torturează
Cu durere mă-nconjoară
Și-n final mă-ngenunchează
E neant, e adăpost
E și ură, e slăbire
E întregul nostru rost
Acest dar, numit, iubire
Cu un zâmbet rupt din soare
Ca o stea strălucitoare,
Cu un zâmbet rupt din soare ,
M-ai făcut să simt ,
dragostea ta orbitoare,
Nu am sentimente mai adânci ,
Când la pieptul tău mă strângi,
Atingerile tale moi,
Mă fac să simt că existăm doar noi.
de Laura Lucavischi
Fără tine
Simt că zilele trec fără vreun rost
Când nu te simt aproape mă simt anost,
Zilele parcă se scurg cu greu din calendar
Așteptând ziua în care am să te revăd iar.
Când sute de probleme apar de nicăieri
Tu îmi ești leacul ce mă scapă de ele,
Tu îmi ești antidot când totul merge prost
Doar o îmbrățișare-mi ajunge și totul are din nou rost.
Când sufletu-mi pierdut, fără de tine mai mereu
Un zâmbet parcă apasă
Știind că "acolo" ai să vii din nou...
Singur pe lume mă simt fără tine, dragoste
Zilele parcă-mi sunt numărate
Aștept așa de mult clipa revederii;
Să mă vindec din nou de toate în "brațele tăcerii".
Când toți au rănit, Dumnezeu a vindecat
Când toți au rănit, fără milă, prea tăcut,
Când sufletul plângea căzut și pierdut,
Când lumea mi-a fost doar un vânt răvășit,
Dumnezeu a venit… și El m-a iubit.
Când vorbele arse mi-au frânt orice vis,
Când drumul părea o prăpastie-nchis,
Când nimeni n-a stat lângă pasul meu frânt,
Dumnezeu m-a luat și mi-a dat un cuvânt.
El mâna și-a pus peste rana din piept,
Mi-a spus: „Nu te teme, Eu sunt și te-aștept.”
Și-n loc de durere, în loc de oftat,
Când toți au rănit… Dumnezeu a vindecat.
Mi-e greu!
Mi-e greu să zic, că-mi este greu
Dar și mai greu, că-mi e ușor,
Când timpul trece și ani adun
Să-i scad nu pot, nu sunt trișor
Mi-e greu s-afirm că-s înțelept
Având ani buni de carte-n spate,
Cu toate astea greu îmi răspund
Unde mă-ndrept și-ncotr-o parte
Mi-e tare greu când ești departe
Și-abia aștept să-ți simt suflarea,
Chiar dacă uneori greu recunosc
Când dau de greu îmi ești salvarea
Mi-e greu când te văd supărată
Și lacrima amară ți se prelinge,
Atunci cu greu mi-aleg cuvinte
Dar știu că dragostea învinge
Tare ușor este când ai aproape
Ființa dragă pe care o iubești,
Și-n tot ce faci prezent e Domnul
E semn Divin și Lui...Să-i mulțumești!
Din nou tu..
O prea tânără floare,
Bate la ușa inimii mele.
Vreau să-i deschid că știu c-o doare,
Dar ușile-mi sunt de piatră și-s tare grele.
Privește spre a mea inimă și se ofilește,
Îngenunchează de frig și dragoste îmi cere.
Iar cu foste amintiri oare se învelește,
Vreau s-o primesc,dar sufletu-mi e plin de durere.
Urlă și mă roagă să-i deschid calea spre inima mea,
S-o primesc acolo unde i-a fost cald și bine.
Însă nu !!! Când a avut ocazia să stea în ea,
A plecat și doar și-a șters picioarele de mine.
Другие стихотворения автора
Gânduri
Gândul cel uitat
Ce credeai că de mult timp în urma l-ai lăsat
Te urmarește,ca o umbră
O umbră ce te trage încet în pământ
Iar tu stai, tăcând
Încă crezând
Că e un simplu gând
Însă acel gând te mănâncă pe dinăuntru
In mintea mea Încă încerc să întru
Să întru într-o lume unde gândul poate fi doar o foie arsă
Arsă si uitată
Însă și focul lasă scrum în a sa urma
În urma, observi o turmă
O turmă de oi, ciori negre
Bând apa dintr-un iaz negru
Totuși într-o lume alba
Acea turmă e acel gând, e o pată
O pată neagră din mintea ta albă
Mai bine eram copac
Când în ochii tăi mă uitam
In adâncul abis cădeam
Poate măcar un vals am fi dansat
Însă planul meu deja era stricat
La miez de noapte, uitându-mă la cer
Eu încă încerc să sper
Eu totuși sper ca voi uita
Dar simt cum încă mă-urmarește umbră ta
Însă încă îmi alină inima
Dulcea, poezia ta
Uneori mă gândesc ce-ar trebui să fac
Dar de-această dată cred că e mai bine să tac
Însă așa, mă simt înecat în lac
Iar în gandu-mi mă gândesc
Mai bine eram copac...
Gânduri
Gândul cel uitat
Ce credeai că de mult timp în urma l-ai lăsat
Te urmarește,ca o umbră
O umbră ce te trage încet în pământ
Iar tu stai, tăcând
Încă crezând
Că e un simplu gând
Însă acel gând te mănâncă pe dinăuntru
In mintea mea Încă încerc să întru
Să întru într-o lume unde gândul poate fi doar o foie arsă
Arsă si uitată
Însă și focul lasă scrum în a sa urma
În urma, observi o turmă
O turmă de oi, ciori negre
Bând apa dintr-un iaz negru
Totuși într-o lume alba
Acea turmă e acel gând, e o pată
O pată neagră din mintea ta albă
Mai bine eram copac
Când în ochii tăi mă uitam
In adâncul abis cădeam
Poate măcar un vals am fi dansat
Însă planul meu deja era stricat
La miez de noapte, uitându-mă la cer
Eu încă încerc să sper
Eu totuși sper ca voi uita
Dar simt cum încă mă-urmarește umbră ta
Însă încă îmi alină inima
Dulcea, poezia ta
Uneori mă gândesc ce-ar trebui să fac
Dar de-această dată cred că e mai bine să tac
Însă așa, mă simt înecat în lac
Iar în gandu-mi mă gândesc
Mai bine eram copac...
Gânduri
Gândul cel uitat
Ce credeai că de mult timp în urma l-ai lăsat
Te urmarește,ca o umbră
O umbră ce te trage încet în pământ
Iar tu stai, tăcând
Încă crezând
Că e un simplu gând
Însă acel gând te mănâncă pe dinăuntru
In mintea mea Încă încerc să întru
Să întru într-o lume unde gândul poate fi doar o foie arsă
Arsă si uitată
Însă și focul lasă scrum în a sa urma
În urma, observi o turmă
O turmă de oi, ciori negre
Bând apa dintr-un iaz negru
Totuși într-o lume alba
Acea turmă e acel gând, e o pată
O pată neagră din mintea ta albă
Mai bine eram copac
Când în ochii tăi mă uitam
In adâncul abis cădeam
Poate măcar un vals am fi dansat
Însă planul meu deja era stricat
La miez de noapte, uitându-mă la cer
Eu încă încerc să sper
Eu totuși sper ca voi uita
Dar simt cum încă mă-urmarește umbră ta
Însă încă îmi alină inima
Dulcea, poezia ta
Uneori mă gândesc ce-ar trebui să fac
Dar de-această dată cred că e mai bine să tac
Însă așa, mă simt înecat în lac
Iar în gandu-mi mă gândesc
Mai bine eram copac...
Gânduri
Gândul cel uitat
Ce credeai că de mult timp în urma l-ai lăsat
Te urmarește,ca o umbră
O umbră ce te trage încet în pământ
Iar tu stai, tăcând
Încă crezând
Că e un simplu gând
Însă acel gând te mănâncă pe dinăuntru
In mintea mea Încă încerc să întru
Să întru într-o lume unde gândul poate fi doar o foie arsă
Arsă si uitată
Însă și focul lasă scrum în a sa urma
În urma, observi o turmă
O turmă de oi, ciori negre
Bând apa dintr-un iaz negru
Totuși într-o lume alba
Acea turmă e acel gând, e o pată
O pată neagră din mintea ta albă
Mai bine eram copac
Când în ochii tăi mă uitam
In adâncul abis cădeam
Poate măcar un vals am fi dansat
Însă planul meu deja era stricat
La miez de noapte, uitându-mă la cer
Eu încă încerc să sper
Eu totuși sper ca voi uita
Dar simt cum încă mă-urmarește umbră ta
Însă încă îmi alină inima
Dulcea, poezia ta
Uneori mă gândesc ce-ar trebui să fac
Dar de-această dată cred că e mai bine să tac
Însă așa, mă simt înecat în lac
Iar în gandu-mi mă gândesc
Mai bine eram copac...