Am trimis aseară un mesaj in eter,
Cu destinația catre Domnul sfânt,
Sper să se oprească mai la vale de Cer,
Undeva mai sus, departe de pământ
Cred că în zonă e spiritul mamei,
Așteptând Judecata ce va să vie,
Noi stăm întristați în jurul icoanei,
Poate un răspuns primim, adresat mie
Până un semn vom avea de la tine,
Noi cei rămași o rugă vom înalța,
Implorând să fii iertată, să-ți fie bine,
Și drept mulțumire, pomană vom da
Gândul ne duce departe în timp,
Spre clipe frumoase și amintiri,
Ne uităm unul la altul și nu vorbim,
Și plânsul ni-l ținem, ascuns de lumini
Mereu ne strângeam noi pe-acasă,
Dar astăzi nu mai suntem așteptați,
E multă tristețe în a noastră casă,
Și borșul lipsește și gustul de cârnați
Cândva pluteau în aer mirosuri fine,
De la mâncăruri de mama pregătite,
Care ne-ntâmpina cu tăvile preapline,
De cozonaci, plăcinte si bunele clătite
Acum mai toate nu-s la locul lor,
În curte, beci și chiar în cămară,
De ce avem nevoie, nu le găsim ușor,
Iar fără ea în casă, viața e o povară
Abia acum realizăm ce este mama,
Și cât de mult ea astăzi ne lipsește,
Iar pe moment avem o mică teamă,
Să nu o supărăm, cànd ea de Sus..la noi privește!
