Poveste

Ce mi-aș dori în seara de Ajun?

Să nu-ncetăm prin stele să zburăm!

Să ne visăm mai calzi,mai drepţi,mai buni

Şi să primim tot dragoste când dăm!

Să ne scăldăm cu luna prin zăvoi,

Să ne-mbrăcăm cu nopţile de-argint,

Să-mprăştiem iubirile din noi

Prin toată lumea-n seara de colind!

Şi-aş mai dori s-avem, mereu ,speranţă

Şi ura ruptă-n şoapte de alint,

Să ne sădim ideile prin viaţă

Să lăstărim,prin timp,înmugurind!

Să-i dăruim poveşti lui Moş Crăciun

Când se coboară sania-i din cer,

Să-i presărăm lumini de rai pe drum

Ca să le ducă peste tot,cu el! 

Dacă n-ai fi tu să-mi uzi

Setea de iubire

M-aș usca tot căutând,

Drumul către tine!

Dacă n-ai fi tu să-mi stingi

Focul ce mă arde,

Sufletu' mi-ar exploda

Și s-ar face noapte!

Dacă n-ai fi tu să-mi zici

Cât iți sunt de dragă,

Aș fi ca un câmp mănat,

Uscat,fără vlagă!

Dacă n-ai fi tu să-mi uzi

Setea de iubire

M-aș usca tot căutând,

Drumul către tine!

Justina Butaroiu 

Îţi mulţumesc,c-arunci spre noi cununa

De stele arse-n lacrimi de pământ,

De stele renăscute lângă luna

Păstrată pură-n sufletul tău rupt!

Că-n orice dimineaţ-a unei zile

Tu, primul gând,trimiţi cu har spre noi

Şi că oriunde-ai fi,primim din tine

Lumina neatinsă de noroi!

Îţi mulţumesc!că ruga ta pioasă

Ne are-n grijă-n mii şi mii de nopţi!

Că-nfrunţi furtuna dorului de casă,

Purtând o cruce ruptă dintre bolţi!

Şi-ţi mulţumesc că nu renunţi la vise,

Că nu te-ai săturat să mai astepţi

Să-ţi regăseşti iertările promise

Venind din cer,ca neaua,peste toţi!

M-am trezit azi

Cu sufletul tău

Pe buze!

Avea gust de miere,

Avea gust..

De iubire!

Și mirosea …

Cum miroși tu

Când simți fericirea

Odată cu mine!

M-am trezit azi

Cu sufletul meu

Plin de sufletul tău!

Justina Butaroiu 

Ce e papușarul?

Un copil mai mare

Ce sădește suflet

Într-un corp ce n-are...

El aduce-n scenă

O marionetă,

Îi da glas ,simțire..

O face vedetă.

Îi ridică mâna

Când salută sala,

Dă din umeri sec,

Mimând ..aiureala.

O apleacă-n față,

O asează-n scaun,

O îmbracă-n zdrențe

Sau în strai de aur.

Ce e papușarul?!...

Un copil mai mare...

El sădește viață

Într-un corp ce n-are!!!

Justina Butaroiu 

Prizonieri într-o lume nebună,

Între ziduri din vorbe de plumb,

Sugrumati de credințe păgâne,

Îmbrăcate-n culori,fluturând .

Rătăcim ,căci speranța ni-i frântă,

Printre leșuri de vise târzii,

Căci ne temem de viață,de luptă

Și murim câte-un pic,zi de zi!

Prizonieri chiar în viețile noastre

Ne mințim că suntem încă vii,

Însă frica ne-mpunge in coaste,

Și ne lasă în suflett pustii!

Prizonieri într-o lume nebuna,

Între ziduri din vorbe de plumb,

Sugrumati de credințe păgâne,

Îmbrăcate-n culori,futurând.

JUSTINA BUTAROIU

Fulgii de nea cad din cer

Și în casă arde focul.

Eu de frig mă voi feri

Cu o căciulă colorată

Și un fular multicolor. 

Sunt copii cu multe sânii

De pe deal vin țipând,

Neaua peste tot s-a pus.

Hai,copii, pe deal în sus

Să ne dăm cu săniuța!

Pe obraz, pe nas, pe umăr

Tot cad fulgii fără număr.

Hai, copii, pe derdeluș,

Doar bunica stă în casă

Și ne așteaptă cu ceai cald.

Țin minte ziua aia.
Era cald.
Dar nu soarele m-a ars,
ci o veste:
„N-o să mai fie niciodată ca înainte.”
Atunci a murit copilăria.
Fără slujbă.
Fără colivă.
Doar cu un „Hai, maturizează-te.”
Și m-am maturizat.
Cu frică.
Cu nedormit.
Cu liste.
Cu vină.

Copilăria a murit într-o joi,
și de atunci, toate zilele sunt joia aia.
O aștept să revină.
Dar n-o mai prind niciodată la autobuz.
Poate merge pe jos.
Sau poate s-a ascuns în beci,
unde nu mai caut nimeni nimic.

Sahul arma mea secreta

multi bani imi aduce,

pusculita plina am,

de goromele mari.

Cand castig imi aud numele

fericit sunt atunci,

sarind de veselie

si sarbatorind.

Fluturi albi şi roşii,

Şi pestriţi, frumoşi,

Eu îi prind în plasă,

Când mama mă lasă.

Eu îi prind din zbor,

Însă nu-i omor;

Ci mă uit la ei,

Că sunt mititei,

Şi frumoşi, şi-mi plac,

Dar eu nu le fac

Nici un rău, deloc.

Şi dacă mă joc

Cu vreunul, ştiu

Binişor să-l ţiu

Şi pe toţi, din plasă,

Îi ajut să iasă,

Şi să plece-n zbor

După voia lor.

Die Schmetterlinge

Weiße und rote Schmetterlinge,

Und bunt, schön,

Ich fange sie im Netz,

Wenn meine Mutter mich verlässt.

Ich fange sie im Flug,

Aber ich töte sie nicht;

Aber ich schaue sie an,

Dass sie winzig sind,

Und schön, und ich mag sie,

Aber ich mache sie nicht

Kein Schaden, überhaupt nicht.

Und wenn ich spiele

Bei einigen weiß ich

Schön, ihn zu haben

Und jeder, aus dem Netz,

Ich helfe ihnen

Und fliege

Nach ihrem Willen.

Sunt doar o fetiță, mică

Însetată de o caldă îmbrățișare,

De la scumpa mea mămică.

Dar ea e dusă prea departe

Seara la culcare, cu-i să cer o sărutare?

Să-mi amâne dorul, când privesc la soare?

                  ........

Eu cu frățiorul, trăimi cu bunicii,

Ne iubește și-i iubim, astea ne sunt ...vicii...

Despre dorul părinților, nici nu vorbim,

Îi sărutăm in album, tot cu ei trăim.

             ........

Trec greu zilele de vară,

Fără plimbările de seară

Fără drum la cofetărie,

Nu in bărci, nu in parc, nu topogane

Când sunt tați și când sunt și mame.

            ......

Bunicii ne sunt neputincioși, deși,

Fac tot ce pot, mulțumim frumos,

Pe părinți, nu-i pot înolcui banii trmiși

Ci zâmbetul lor cald și luminos.

pe marginea drumului,

netam-nesam,

a inflorit un mac,

cam pricăjit săracu'.

iute,

o buburuză

a venit, să constate

ce  s-a întâmplat.