1  

У вас есть игрушки, книги или одежда, которые вы хотите подарить, и вы хотите сделать доброе дело?

poezii.online У вас есть игрушки, книги или одежда, которые вы хотите подарить, и вы хотите сделать доброе дело?

 

Inga Bostan este proprietara magazinului caritabil. Spune ca ideea i-a venit inca acum cinci ani, cand si-a propus sa ajute persoanele nevoiase. 

 

Inga BOSTAN, PROPRIETARA MAGAZINULUI: "Pentru mine sunt importanti oamenii nu lucrurile, locul dat in primul rand este unirea oamenilor. Sper eu ca cei care vin aici la cumparaturi si cei care aduc simt tot. Bunatatea pe care o facem noi aici sa fie simptita." 

 

Chiar de la intrarea in magazin se simte o atmosfera calda. Hainele si jucariile stau bine aranjate. Inga spune ca zilnic intalneste oamenii, veniti sa doneze obiecte, cu bratele deschise.

 

Inga BOSTONA, PROPRIETARA MAGAZINULUI: "Noi tare visam sa mai deschidem un magazin de genul dat la Botanica, pentru ca este un sector foarte aglomerat si necesita si acolo un magazin. Dar vedem cum merge aici, daca nu vor fi piedici."

 

Toti banii pe care ii colecteaza din vanzarea bunurilor sunt donati pentru copiii grav bolnavi. Doar luna trecuta a reusit sa adune 50 de mii de lei.

 

Inga BOSTAN, PROPRIETARA MAGAZINULUI: "Cel mai scump obiect noi am avut un palton nou 550 de lei. Uneori oamenii care aduc lucruri bune si oamenii ne zic ca acest obiect valoreaza atata si noi sa nu il dam foarte ieftin. Noi avem ca scop sa colectam cat mai multi bani."

 

Irina s-a angajat ca vanzator in acest magazin. Timp de mai multi ani a fost voluntar, asa ca atunci cand i s-a propus sa lucreze acolo, nu a stat pe ganduri.

 

Irina BEGZA, VANZATOARE: "Imi place foarte mult nu este doar un serviciu, stii ca faci mai mult decat lucru.  Primesc un fedbac placut pentru ca hainele lor aduc folos. Un copil isi alege o jucarie la un pret simbolic si este fericit."

 

Tanara povesteste ca oamenii aduc diferite obiecte si toate intr-o stare buna.

 

Irina BEGZA, VANZATOARE: "1. Pentru mine era o surpriza eu nu stiam. Cineva aduce haine de firma, handmade, chiar si aceste bratari sunt din piele lucrate manual, domnisoara a adus cinci."

 

Magazinul are si propriul stilist. Cand are timp liber, Lia merge acolo si aranjeaza hainele cum stie ea mai bine.

 

Lia NICHIFOROVA, STILIST: "Eu astazi am ales asa o bluza si o cravata barbateasca, ele se combina dupa culori. Avem si o pereche de pantaloni si vre-un palton de exemplu."

 

Iar uneori isi mai cumpara si ea cate ceva.

 

Lia NICHIFOROVA, STILIST:  "Eu nu pot sa ma abtin eu tot gasesc, vreo bijuterie acest inel l-am gasit aici. Mereu imi fug ochii dupa ceva neobisnuit."

 

Cumparatorii spun ca ideea de a deschide un astfel de magazin este foarte buna.

 

"Cu prima ocazie am venit incoace sa vad poate aleg si eu ceav sau sa aduc. M-am uitat ce haine sunt si ce haine pot sa aduc eu."

 

"Eu sunt imbracata intr-un pulover care l-am procurat de aici. Eu sunt un cumparator fidel, foarte tare imi place. Aici e foarte confortabil, frumos si neobisnuit. E placut sa te afli aici."

 

Magazinul se afla pe strada Alecu Russo, din sectorul Rascani. Oricine poate dona haine, carti sau jucarii, care ulterior sunt vandute. Pretul obiectelor variaza de la 30 pana la 200.

 


Preluat de la: ProTv


Опубликовано 25 ноября 2018

Случайные публикации :)

Gânduri peste gânduri

 

Ce poţi ştii tu de clipa-ţi viitoare,

Când ea nu se gãseşte-n mâna ta?

Sau o vei socoti fãrã valoare

Ca şi cum chiar mai mult ai merita?

 

Ce sac de bunãtãţi sã-ţi mai aducã

Cel ce le-mparte celor muritori?

Când pentr-un bine, cât un miez de nucã

Ai stat nepãsãtor, de-atâtea ori!

 

Rodeşte mintea nemulţumitoare

Un pai uscat sau grâu deplin în spic?

Dar, Domnul dã rãsplatã celui care

Îi mulţumeşte pentr-un lucru mic!

 

Cãci vremea scurtã, rânduitã ţie,

E un adevãrat mãrgãritar

Fie rãscumpãrat pe veşnicie,

Fie jertfit degeaba pe altar!

 

Acelaşi timp îl are înţeleptul,

Pe care-l are cel nepãsãtor.

Pe când acesta crede c-are dreptul,

Dintâiul va fi recunoscãtor.

 

Nu ştim nimic de timpul care vine,

Aşa cum nu-şi ştiu peştii ceasul lor;

Dar ştim cã trecem din greu, spre mai bine,

În timp ce ei nu-s conştienţi cã mor.

 

În floarea tinereţii, omul crede

Cã el este stãpân pe timpul sãu,

Însã abia la bãtrâneţe vede

Cine-i, de fapt, Stãpânul: Dumnezeu!

 

O urmã de pantof, în praful verii,

Va fi, creştine, existenţa ta?

Sau bulgãrul de-argint, ce-l scot minerii,

Pe care focul îl va curãţa?

 

Iar gândurile tale, cele multe,

Vor fi un lan de grâu, folositor?

Sau o grãmadã mare de insulte,

Pierdute pentru vecii vecilor?

 

Prin viaţã, tu nu treci decât o datã:

Învaţã, prin urmare, A TRÃI! 

Pânã nu vine noaptea-ntunecatã,

Pânã nu auzi gongul ce-o sã batã

Şi sã cerşeşti cu lacrimi înc-o zi!...

 

26.11.2021, Maribor, SLO

Еще ...

Who loves the Sun

Who loves the Sun, loves the Moon, looks up to the Stars and feels the wind. Who loves the Sun is letting all the pores to get the full caressing from the rays and the warmth from Sun's close proximity, even if is on the other side of the world. We shine like a Sun, we shine with the Sun and we are the wind from the whispers of the Moon. Who loves the Sun, My little Star?

Еще ...

Vigilența

Madame Chibritescu, o doamnă în toată puterea cuvântului , poftise în dimineața accea, la micul dejun, care era același de ani de zile, și o porție de mure. Băiatul de casă, Ion Alui Suveică, cam încet la minte, rămase cu gura căscată.

- Numai dacă urc în pădure, tanti Adela!

- Nu mă interesează unde te urci, vreau mure și gata!

- Atunci mă duc, bodogăni Suveică resemnat, dar nu mă așteptați mai devreme de amiază!

- Si eu ce mănânc la micul dejun? se impacientă doamna Chibritescu. Mai bine merg cu tine!

Suveică ridică din umeri indiferent.

- Faceți cum vreți, că nu vă duc în spate!

Pădurea era la o zvârlitură de băț, murele însă erau ceva mai sus, pe niște râpe destul de prăpăstioase.

- Ești sigur, Ioane? îl tot întreba ea nerăbdătoare. Sper că n-ai încurcat potecile?

- Stați liniștită, tanti Adela, am fost de o mie de ori aici!

Nu mult după aceea, văzură tufele de zmeură și mure.

- E cam greu de ajuns acolo! aprecie doamna Chibritescu, al cărui elan matinal scăzuse văzând cu ochii..

- Vi se pare! o contrazise Suveică râzând. Dacă urcă ditamai moș Martin, de ce n-am urca și noi?

- Mă rog, ia-o tu înainte!

Cu chiu cu vai ajunseră la locul cu pricina, unde Suveică se trântise la pământ, epuizat, iar doamna Chibritescu dispăruse printre tufișiri. La un moment dat o auzi țipând, de parcă ar fi mușcat-o un șarpe, apoi o văzu prăvălindu-se la vale. Crezuse că va muri, dar își făcuse iluzii degeaba. Simandicoasa doamnă se oprise după câteva tumbe caraghioase în tulpina unui brad cu hainele vraiște. Abia atunci observase că nu purta nimic pe dedesupt.

- Ce te uiți ca prostu`! il beșteli ea, aranjându-și cu pedanterie fusta motolită. Ajută-mă să mă ridic și hai acasă! Mi-a trecut pofta de mure!

Făcură drumul înapoi în tăcere. Aproape de locuința mătușii sale, aflată chiar lângă stradă, Suveică se angajase în traversare fără să se asigure și puțin lipsise să nu fie luat pe capota unei mașini.

- Doamne, Ioane!? îl dojeni doamna Chibritescu necruțătoare. Nu ești deloc vigilent!

Reproșul mătușii îl enervă la culme.

- Recunosc că sunt cam neatent, tanti Adela, răspunse el aproape spășit, dar cine era mai înainte cu „vigilența” în sus?

Еще ...

Stele în Fuziune: Noaptea Pasiunii

În alchimia iubirii noastre, suntem două stele fără echivoc,

Topindu-ne într-un ocean de lumina pură și foc,

În care fiecare scânteie devine o galaxie,

Și fiecare sărut e o gală a cosmosului în extaz.

 

Ca o fântână veșnică de sentimente, suntem izvorul vieții,

În care fiecare picătură devine o filă de poveste,

În care fiecare undă devine o cântare a sufletului,

Și fiecare adiere de vânt e o călătorie spre nemurire.

 

În noaptea noastră de pasiune, suntem ca două flăcări într-un dans de amor,

Consumându-ne unul pe altul într-o fuziune divină,

În care fiecare scânteie devine un secret al universului,

Și fiecare tremur e o călătorie spre o altă dimensiune.

 

Pielea ta e ca o pânză de catifea, pe care degetele mele o străbat cu nesăbuință,

În care fiecare atingere devine o melodie a plăcerii,

În care fiecare mângâiere e o călătorie spre extazul absolut,

Și fiecare strângere e o promisiune de fericire fără margini.

 

În aceasta seara de extaz, suntem ca doi amanți pierduți într-un labirint al dorinței,

Consumându-ne unul pe altul într-o fuziune divină,

În care fiecare tremur e o chemare la păcat,

Și fiecare clipă e o eternitate a plăcerii.

 

Еще ...

Tu, Românie dragă!

Nu știu de ce un ochi îmi plânge 

Acum în zi de Mare Sărbătoare, 

Iar lacrima amară mi se prelinge

 Pe chipul suferind care mă doare. 

 

Dar văd că celălalt mă-ndeamnă 

Să nu-mi pierd speranța-n oameni, 

Că, doar omul poate aduce bucurie 

Chiar dacă printre ei există fameni. 

 

Greu pot să spun ce se întâmplă 

Și cum în mine se bat două păreri, 

Una ce crede că ăsta este viitorul 

Și alta, că drumul nu duce nicăieri. 

 

Sunt întrebat ce cred de țara mea 

Și ce aș vrea cu ea să se întâmple, 

Doar spun că mi-aș dori-o vindecată 

Că trupu-i e brăzdat de răni multiple. 

 

Și le mai zic că-s mândru că-s român 

Și că trăiesc demult pe-acest meleag, 

Și nimeni nu va putea țara să-mi fure 

Cât roșu, galben și albastru e-al nostru steag!

 

La mulți ani, România!

La mulți ani, Români !

Cezar, membru Societatea Scriitorilor Români 

Еще ...

FLOAREA MEA

Îmi amintesc și-acum,
Era o zi de vară.
Mergea pe lângă mine..
O ființă ca o floare.

      Timid, înfiorat, încep..
      Să o privesc
      Și în mintea mea trec,
      Două mii de gânduri vechi.

Doar tu fetița mea,
Inima-mi poți vedea.
Îmi amintesc și-acum, nikyliin
Cum dintre noi, scânteia ardea.

     Ziua, noaptea pe rând trecea,
     Și dorul groaznic mă lovea!
     Gândindu-mă la tine
     Imediat, am realizat ceva..

Că ești frumoasă ca o floare,
Și mai mereu strălucitoare.
Și privirea aia, frumoasă a ta,
Ma făcut să scriu creația!

Еще ...