Они собрали книги, которые больше не читают, и отдали их детям.

poezii.online Они собрали книги, которые больше не читают, и отдали их детям.


Impreuna cu colegii sai de la facultatea, Irina a adunat timp de doua saptamani mai mult de 50 de carti, pe care le-a impartit astazi in strada copiilor. Ea spune ca in asa fel vrea sa-i convinga pe cei mici sa renunte la telefoanele mobile.

 

Irina ODOBESCU, STUDENTA: “Noi am adunat carti pentru mai multe grupuri de varsta. In special enciclopedii, carti care sa-i ajute sa inteleaga ceea ce ii inconjoara.”

 

Elena-Nicoleta ne-a spus ca ideea i-a aparut in timpul orelor. In librarii cartile sunt cam scumpe, crede tanara, iar copii aleg sa le gaseasca pe internet.

 

Elena-Nicolea BEJENARU, STUDENTA: “Fiecare copil isi doreste o carte, dar poate nu au bani sufiecienti si posibilitatea de a cumpra carti. Facem un act de caritate din motiv ca este ziua internationala a cartii pentru copii.”

 

 Unii s-au bucurat daruri si ne-au spus ca nu ar schimba niciodata o carte tiparita pe una digitala.

 

“Eu citesc foarte mult si imi place activitatea, pentru ca te dezvolta. Mie imi plac gartile gen aventura. Imi place ca sunt multe desene in aceasta carte care ne va ajuta sa intelegem mai bine."

 

“Imi place sa citesc. Imbogatesc vocabularul si aflu in alte carti cum ar trebui sa devin in viata.”

 

Altii insa nu s-au aratat prea interesati.

 

“Odata in luna citesc poate maxim una. E plictisitor. Cu telefonul in fiecare zi vreo cinci ore ma joc.”

 

 Profesorii studentilor spun ca prin aceasta actiune au vrut sa readuca in viata copiilor pe prim plan cartea si nu gadgeturile.

 

Viorica TICU, DECANUL FACULTATII DE RELATII INTERNATIONALE SI STIINTE POLITICE SI JUNALISTICE DE LA ULIM: “Au fost bucurosi cred sa gaseasca o cartulie cred, mai ales ca suntem in era globalizarii, in era digitala. Ne-am ghidat in acelasi timp si de calendarul international al sarbatorilor care sunt consemnate la ONU.”

 


Preluat de la: ProTv


Опубликовано 2 апреля 2019

Случайные публикации :)

Las

Las clipele mele în freamăt arzând
din viaţa lipsită de veşnicul când,
las timpul să-mi fie o ploaie de scrum
când verbul mă-nvinge aici şi acum.

Las gânduri înscrise în părul cărunt,
purtate vremelnic de faptul că sunt,
las pielea să-mi fie văratic veşmânt
când iarna din mine e veşnicul cânt.

Las urme de viaţă să plângă amar,
din tot ce mă stinge să nască un dar,
las neguri pe ape întinse spre zări
când sângele sparge în mine cărări.

Las visul de mâine s-aştepte tăcut
în picul de viaţă ce azi s-a născut,
las trupul să piară, în mine mă-nec
de dorul iubirii ce nu ştiu s-o trec.

De doruri le las să se stingă de dor
când sufletul-i plin de trăirile lor,
sub cerul cerşind o culoare model
se naște din mine un mine rebel.

Еще ...

Înger alb

Oh, tu,  alb înger ,
Care zaci pe-al meu negru mormânt, tăcut și dalb,
Cu lacrima de dor, înghețată pe chip,
Iar în suflet, zbucium... ca un vechi țip.

Pe-al meu mormânt obosit,
Liniște-ai găsit, necontenit.
Doar un vânt lin îți mai adie,
Peste gânduri grele, ce nu mai învie.

Doar un „rămas bun” se mai aude în zare,
Un suflu ușor, pierdut în visare.
O bătaie de cord, apoi tăcere,
O lacrimă cade, cu veche durere.

Iar tu, alb înger,
Cu aripi crestate de timp și de ger,
Cu pene căzute din atâtea lupte,
Ai găsit odihnă, sub stele rupte,

Într-un ultim dor,
De viață și de amor arzător.

Еще ...

Dor

Mi-e dor de tine 

Acum 

Mi-e dor de tine 

Mereu

Mi-e dor de vocea ta 

S-o aud

 

Mi-e dor de tine

Te iubesc

Si o fac

Mai mult ca pe mine 

Zilele 

Cele petrecute fără tine

Doar dorul mi-l mai aplifica acum

 

Mi-e dor de tine

Căci te iubesc

Inima

Pe tavă o ai

De ai

Sa ai grijă

Iar veșnicia mi-o petrec

Iubindu-te 

Pe tine

Еще ...

Βunicul

Bunicul era tot ce aveam mai drag

Era ca un far în întunericul vieții mele

Călăuzindu-mă prin orice furtună

În brațele lui mă simțeam ferit de rele

 

Și acum mi-amintesc chipul de altădată 

Și vocea-i trenurândă, aducându-mi liniștea

Era singurul meu refugiu

Când valul greutăților, mă lovea

 

Era ca aerul de primăvară

În prezența lui simțeam cum inima îmi înflorește

Acum doar focul dorului mă arde

Căci bunicul mă veghează, de acolo de unde este

 

Și nădejdea-mi este numai sus la Dumnezeu 

Să-i dăruiască veșnică odihnă

Să-i răsplătească dragostea ce ne-a dăruit

Însutit și înmiit

Еще ...

Închisoarea sufletului

În adâncuri hibernale

Șade sufletu-mi legat

Să nu-mi iasă pe afară

Și să zboare în neant.

 

L-am legat în primăvară,

Când iubeam o domnișoară,

Și de-atunci am jurat

Să rămână-n veci legat.

 

Cu cătușe de argint

Și zăbrele făurite

Din iubirile trecute,

Așa, Doamne, l-am legat.

 

L-am legat de frica morții

Ce-mi jurase să-mi aducă,

Când văzuse că-n iubire

E doar suferință pură.

 

I-am promis de atâtea ori,

Că în răsărit de zori,

Eu și inima-mi nătângă

Vom sădi în lume flori.

 

Să le iubim doar pe ele,

Să nu mai iubim muiere,

Să ne ridicăm un zid

În grădina de argint.

 

Unde vom sădi lalele

Și zambile, viorele,

Iar aproape de fântână

Vom planta un nuc, să-mi ție.

 

Umbră-n anii bătrâneții,

Când vor vizita nepoții,

Să le povestesc de lume

Și de sufletul din mine.

Еще ...

Unde pleacă dorul?

Unde pleacă dorul, când n-am să mai fiu,

Se sparge în umbre, se-ascunde-n târziu?

Se duce prin frunza ce cade pe drum,

Ori zboară cu îngerii ce pier pe drum?

 

Îl poartă vântoasele-n noapte pustie,

Îl scriu ploi de toamnă pe sara târzie 

Îl iau mările toate în valul lor greu,

Sau rămâne în tine, în visul tău?

 

Și poate, departe, când stelele mor,

Se naște din mine un alt fel de dor,

Un cântec de jar, un ecou nesfârșit,

Dintr-un „nu mai sunt”… într-un „n-am plecat, încă-s aici”.

Еще ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live