Молодая девушка, увлеченная поэзией: «15 лет - борьба реальности и вымысла».

Марсела Караджа - 15-летняя девочка из Варзэрешти, район Ниспорень. Недавно она создала аккаунт в социальной сети и всего за два месяца опубликовала 66 стихотворений. Она говорит, что поэзия - это просто хобби и что ей не хотелось бы работать в этой сфере. Марсела открыла свой талант в возрасте семи лет, когда она написала свое первое стихотворение для матери.
«Два месяца назад я с удовольствием создал аккаунт, в котором регулярно публикую свои стихи. С декабря я собрал их в блокнот, и только сейчас у меня хватило смелости опубликовать их ».
Учитывая, что Марсела принадлежит к новому поколению, я спросил ее, пишет ли она свои тексты, нажимая кнопку телефона или играя пером на листе. Она ответила: «Тексты написаны ручкой на листе - они сложные, но в то же время мне их легко выразить».
Опубликовано 28 января 2021
Случайные публикации :)
Basarabia mea Draga
Între cer și între pământ
am făcut un legământ
l-am făcut pentru vecie
pentru neam și pentru glie.
Pe o palmă de pământ,
de două maluri scăldată
e meleagul meu cel sfânt
Basarabia mea dragă.
Ai trecut prin sabie și foc,
ți-au tăiat și din moșii
dar tu te-ai ținut în loc
cât strămoșii ți-au fost vii.
Au trecut ani peste tine
care amprenta și-au lăsat
Ai știut ce-i rău, ce-i bine
și în timp mândră ai stat.
Acum, câte secole la rând
meleagurile tale plâng
fiindcă generația de-acum
tot ce au, din tot fac scrum.
Livezi și vii în buruian,
lăsate din an în an
Case prin sat părăsite
și inimi săcătuite.
Credința mea este mare
că veni-va ziua-n care
tu vei fi înfloritoare
scăldată de-naltul soare.
Cânt de mierlă e graiul tău
binecuvântat de Dumnezeu
Doar în limba cea română
DORU își are rădăcină.
Ofer
Ce rost m-ai au acele cautari
In univers , doar n-am gasit
Regret ca toamnele is reci
Regret ca soarta nu ne e amic
Sperante-n gol,dar marginite
Ca sabia plecata in jos
Nu este floare ca si tine
Cred ca la viata m-ai intors
Stiind ca tu, tu-mi aparitii
Ofer eu luna, soare luminat
Un cer cum a mai fost atunci
Ramas in nopti ce sau uitat
De ce ai tradat a soarelui caldura
Stia-i ca astfel ma vei condamna
Doar tu , ce rost regrete ,au acuma
Nu-s eu de vina, si nu te voi ierta
Ofer o zi , m-ambratisezi
Ma sting usor, iar tu ma pierzi
Pasind pe mal,imi luminezi
Ramin pe loc , dar evadezi.
Trecind ades, ma i-au fiori
Clipele stinse, acel dor
Zimbind sfios ca n-am fost ieri
Nespusa dragoste si mor!!
....Dor....
Colecţionez zîmbete, în trupul meu pustiu...
Vrăjesc inimi, pe pămîntul ăsta viu.
Ucid amintiri, arunc lacrimi, caut paşi,
Paşii tăi amore, în sufletu-mi rămaşi!..
Amorţit e visul meu, în pledarea sorţii,
Destin nevinovat, în glasul veşnicului mit,
Pradă vieţii, mereu greşim cu toţii
Dor călcat de foc, în prete zugrăvit!..
Beţia vechilor arome, simt aerul printre vene,
Ceaţa-mi înăbusă privirea, ce oglindeşte alene
Ţurturi de cuvinte, răscolesc prin vise
Scîntee de briliant, pe păru-mi sunt ninse.
Sticle de dorinţe, ascunde pleoapa ruginită
Extaz de putere, în culmea prăbuşită.
Glorios amar, ce-mi îneacă glasul
Veştejit de ploi, rămas îmi e curajul.
Turme de momente, în templul de iubire,
Încinge lumină o şoapta de făclie,
Roade de nămol, ascunse-n trupul meu,
Judecîndu-mi lumea, îmi e dor de chipul tău!!!
Fiul Nedorit
Dintr-o raza de lumină
Apare o vietate clandestină
Care usor submină
O istorie tristă
Pe pagini aurii
Alininiind virgule vii
Scrie cu litere sângerii
Ce a putut el trăi
Simte intuitiv o stare
La nivel de constientizare
O anumită răutate nimicitoare
Cu aripile tăiate, el învăța sa zboare
Nu exista in lumea asta,
Decat un singur copil perfect
Si acela fiecare mamă il are
Dar el cu ce ti a gresit oare?
Are in suflet greutăți apasatoare
Dar tu știi cat de tare doare
Să-n florească fără o rază de soare
Indurînd friguri si frisoane
Lanțuri si pripoane?
Acum a ajuns departe
Desi psihicul i l-ai pus pe moarte
Stai linistita dragă mamă,
Oricum știu ca nu-ți pasă
E fericit acum de-a lui viața pe care o are
Dar e trist de povestea ce-o are in spate
Fiecare amintire, e in sertarul din dulap,
Să știi, coroana nu vindecă ranile de pe cap
Început decsfârșit
Se-întunecă iar cerul, chiar dacă-i răsărit,
Cad picături de ploaie făcându-se nisip,
Bolbrosește apa un cântec temător
Soptind către pădure că totu-i trecător.
Copaci bătrâni se pleacă de parcă-s obosiți
De-atâta timp încearcă să stea neîndoiți,
Dar a venit și timpul pentru odihna lor,
Culcând în pace capul în calmul lor decor.
De anii s-ar reduce la simplul ciripit
Al păsărilor glas i-ar umple cu tril necontenit,
Dar umerii lor poartă iubiri fierbinți și dor,
Ce-ntr-un târziu îi seacă și la final ei mor.
Doar veșnica pădure păstrează glasul stins
Ce povestește-n noapte iubiri de neatins.
Doar ea ascultă timpul ce trece schimbător,
Păstrând într-a ei ramuri destinul muritor.
Suflete cu luminile stinse
Si-n mintea ei e un trafic cumplit de amintiri far' de regrete, acompaniate de melodiile Indie-rock difuzate de castile alea mici. E o tanara frumoasa, de 21 ani- fara 5 luni.
Seara de seara, cand rasare luna, si raul luceste in vale, scoate albumul, din sertarul de jos... albumul cu zeci de file ingalbenite, cu fotografiile gri deja... il deschise la prima pagina si analizeaza fiecare detaliu... momentele frumoase petrecute alaturi de el, in care au facut cunostinta- toamna, 23 octombrie mai exact- o zi in care ambii si-au dat intalnire cu fericirea.
Il indragise foarte mult, chiar din prima clipa cand se cunoscusera, intelegerea dintre sufletele lor se aratase desavarsita, iar lunga lor iubire precum si atatea intamplari pe care le traisera impreuna ii lasa o amprenta adanca in sufletul ei infantil, astfel incat la plecarea lui, ea simtea in toata fiinta ei un gol care nu mai poate fi umplut.
La mijlocul albumului, gasi o scrisoare. Era scrisoarea lui, scrisa pe foi galbene, cu patratele. Ea tinea in mana aceasta hartie, tremura si o acoperi cu scumpele ei lacrimi.
El, un tip indragostit nebuneste de ochii ei caprui-verzui, a carui melodie preferata sunt bataile inimii ei, izolat intr-o cameruta a unui bloc situat la periferia orasului, reciteste fiecare pereche de cuvinte din scrisorile ei in care-si marturisea cu sinceritate dragostea fata de el: venin dulce in sange. Sub piesa lor preferata, in mitea lui se derulau toate evenimentele multicolore, iar in timpanele lui rasuna iarasi, ecoul glasului ei dulce ce ii soptea necontenit "Ti amo, mio tesoro" . Adora privirea ei dulce, scurta, atat cat sa reuseasca sa inteleaga cat de mult el inseamna pentru ea. Adora momentele cand ea alerga pe lungile poteci, abia atingand baltoacele abia inghetate, iar el o ajungea din urma, ii prinse mana, si o stranse stransss... stransss la pieptul lui, si-i acoperi cu sarutari fierbinti buzele roz- palid, cand ca 2 copilasi mici numarau perechile de fulgi ce cadeau peste ei, ea ii asculta ingandurata respiratia.
Au trait o poveste de dragoste nemaipomenita in care el si ea iubeau orbeste... o poveste ce s-a intiparit in mintea amandurora si credeau in dragostea adevarata involuntar.
Astazi, ii despart mii de kilometri, insa ii mai uneste acea dragoste care le-au schimbat totalmente viata. Fiecare isi va vedea de drumul sau si nu se vor mai indragosti niciodata. Traiau o minunata poveste de dragoste incat nimeni nu a crezut ca o astfel de iubire poate avea si un sfarsit.