HappyCinema

Doar noi doi și restaurantul japonez.

Lumina slaba pe masa reflecta fata ta

Îmi spui parca „Mai bine rămâneam acasă"

Unde ne am obişnuit cu liniştea

E parte din noi.

Şi acum suntem puși fata în fata sa vorbim,

Dar nu simt ca merge

Asa ca deschide fereastra,

Poate ne trebuie aer

Ca ne intoxicam cu acesta atmosfera,

Care taie orice chef de viata.

Şi ieşim pe străzile aglomerate de sunete tăioase,

Care tipa la noi ca se dam la o parte

Pentru ca blocam mersul lucrurilor frumoase.

Mergem spre podul ce traversează

Marea de probleme tumultuoase,

Îndreptându-ne spre locul rece

Care odată se numea acasă,

Acum a rămas o neluminata casa

Ai fost atât de crunt cu mine

M-ai pedepsit că am simţit,

Că am visat un vin în doi

La un apus de soare.de sfârsit.

Ai fost atât de dur cu mine

Când peste noapte te-ai schimbat

M-ai obligat să-mi frâng simţiri

Ce sufletul mi-au colorat.

Și mi-ai fost plin de nepăsare

De câte ori am încercat

Să caut in suflet la tine

Regretul unui alt final.

Și mi-ai rămas dezamăgire

Că nu te-ai vrut îmbrătişat

Mi-ai lăsat sete de mine

Când cu un vin mă încântai.

Și mi-ai rămas fior ce arde

Precum văpaia unui vis de jar

O rimă îmbrățișată în poezie,

Un vers ce uneori, mă face să tresar.

Și am rămas aici cu brațele deschise

Cu-n foc ce arde-ades în van

Îmi ești o lume doar din vise scrise

Născute din speranța unui altceva..

Noaptea își plimbă degetele reci

pe pielea gândurilor mele,

unde tu ai fost cândva căldură.

În colțurile tăcerii,

între două respirații uitate,

dorul arde mocnit,

fără flacără, fără fum,

doar scrum pe marginea sufletului.

Tu taci. Eu tac.

Două inimi cu buzele cusute,

dansând pe linii paralele,

prea mândre să se strige,

prea arse să se atingă.

Și totuși,

dincolo de zidurile noastre,

pulsul tău îmi răspunde în ecou.

Dar ce folos,

când inimile tac?

Lasa-mi pantecul sa planga

Sa se sece de putere

Verse rauri de durere

Ochii ce visau la stele

Soapta-n ceruri ce-a luat

Codrul verde spulberat

Marea-n pagi de hartie

Acum toate s amintire

Aud in liniste raspunsul,

ce rasuna rabdator

Face roadele sa cada...

Sa sfarsasca n cumplit dor.

Imi spui ca sunt puternică, ca o sa mi treacă

Ma alini cu a ta falsă durere de inima, știind prea bine ca, cunoscându-te singura durere e de a nu te pierde pe tine și atât

Căci mi-ai ucide și sufletul doar ca tu să poți trai

Imi aduc chiar și acum aminte 

Cum și câtă durere am mai indurat, doar ca tu să fi-n umbra armelor de iubire

Și sa îmi iei sufletul în palme, când odată ma iubeai, dar am uită că iubirea ta constă în a distruge ceea ce iubești, fiind slab să poți iubim autentic

M-ai iubit purtându-mi pe brațe moartea, iar cu un simplu glonț de iubire, m-ai adus-n pragurile agoniei 

Oh, iubirea mea amintire de ce mi se scurge sufletul vejtejit încă pe foaia destinului?

Dacă oricum tu ai s-o rupi și se va mai duce înco iluzie atât de dulce spre cer...

Credeam că trăirile noastre sunt definiția extazului ci nu clipele ce aparțin efemeritatii eterne

Dar m am trezit într-o zi cu lacrimile amare în pustiul pe care îl consideram iubit, dar era doar un ghimp în coaste, un abis printre stele speranțelor mele

Și m-a purtat ca mutul departe de cuvintele ce-i descriau iubirea pe care o pretindea că o purta cu atâta foc pentru mine 

M-a purtat suflet pe suflet, dar nu-mi auzea strigătul profund îndurerat și doar pătrundea după geamăt de plăcere

Mi-a pus coroana pe cap, m-a încoronat și m-a făcut regina morții, iar în loc de inel mi-a cioplit inima în bucăți și sufletul răstignit pe cruce 

Bunicul meu, 

Îmi spune mereu:

Să fii cuminte 

I-a mea rugăminte 

E atât de duios

Pe cât și de haios!

Spuneam ca n-are dreptate 

Dar făceam multe păcate...

Priveam în ochii lui

Fiind așa căprui

Frumoși ca niște zmei 

Culeși din flori de tei.

Înțelepciune multă are,

Dar și ani mulți are,

Iar eu, precum o floare,

Mă uit la mândru' Soare!

22.07.2021

Atât cât mai zâmbesc

Doar pe tine te iubesc,

Lângă tine-aș înflori 

Și mereu te-aș tot iubi.

Inima, tare-mi mai bate,

Gândul, la tine străbate,

O clipă-n urmă ne-am văzut 

Dar, dorul, n-a mai dispărut .

Timpul, de-aș putea opri,

Doar pe tine te-aș privi,

Ți-aș mai spune un te iubesc

Peste infinitul cel firesc.

21.09.24

Azi e o zi mare,

E o sărbătoare, 

Întâi septembrie în prag

Ne întâmpină cu drag.

Profesorii și învățătorii 

Ori de câte ori sunt fericiții

Sosind din nou la școală,

Ținându-ne morală...

Reunirea cu colegii,

Trăsnete de artificii,

Ajutor la orice temă,

Ne tot pune în dilemă. 

 01.09.2021

Într-o viață pozitivă

Sunt și zile negative 

Fiind la fel de senzitivă 

Ca și-n coduri inactive.

Furtună groaznică-ți sosește 

Cât în minte-ți ripostezi

Dar, inima-ți zâmbește

Stând prin ploaie-s dansezi.

Fericirea, stă prin stele

Doar pe-acolo-mi amintesc

Cum erau visele mele

Lângă înger ca-s trăiesc.

De la dorința-n spre infinit 

La speranța-n spre final

Ajuns-ar gândul ruginit

Visând ca-n infernal...

Infinitul sau sfârșitul, 

Ambele vor mai sosi

Simțindu-se ca mitul

Ce-n timp călători...

Prin ceea ce te-omoară

Simți că mai trăiești 

Nimic nu te doboară 

Cât viața-ți răsfoiești. 

08.12.24

O rază de lumină, 

Călătorind fină,

Străbătuse cu doctrină

Întunericul din mină.

Tot așa, bătut a fost,

Fără nici un cost,

Întunericul lipsit de rost

Lăsat făr' adăpost.

Trece pe la judecată

Și inima întunecată,

Ce s-a lăsat vindecată 

De lumina cea marcată.

12.05.24

Limba română,

Veșnic sa rămână,

O mare moștenire 

În astă ominire.

Limba română,

Veșnic sa rămână 

Una prețioasă,

De toți aleasă. 

Limba română, 

E limbă strămoșească 

Din străbuni lăsată 

În mâna cerească!

Compusă pe 25.08.2021