Категория: Мысли
Все стихи автора: Ursa Andreea
Дата публикации: 27 июля 2023
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 639
Стихи из этой категории
Caleidoscop
ziua
râul acesta cu izvoarele-n noapte
e ca un Gange copleșit de fecale și urină
adună în el toate mizeriile vieții noastre
de la deșeuri toxice
la mormanele de gunoi din plastic și aluminiu
pet-uri
doze de bere și Coca Cola
dopuri
chiștoace
seringi și tacâmuri de unică folosință
plutind în derivă
insule din cutii de carton cu mirosuri de pește și lapte stricat
o scursură dizgrațioasă e curgerea zilei
prin vieților noastre
măsurabile în dejecții
și alogaritmi de consum
derivați din alimentele modificate genetic
suntem necrofagi
bacterii dependente de transpirație
care produc reziduuri fetide
cu iz de putregai
și cadavru
trăim pe o bombă de foc și orduri terțiare
într-o groapă de gunoi a Căii Lacteee….
Eu, cu mine
tot ce n-am simtit, de ce as simtii acum?
cand totul cade, cade
si noi cadem, intr-o mare de noroi
poate daca..
de ce oare?
de cand? pana unde?
tu vezi cat iti este greu in suflet.
alergi, alergi, dar pana cand?
unde sa merg, cand totul e desert?
Eu, cu mine
Tu, cu tine
unde sa fug? totul e-n ceata
de ce sa alerg, cand totu-n jur e gheata.
dar eu visez, poate am sa scap
o sa ma ascund intr-un taram ascuns,
uitat de lume, inapoiat.
dar am sa plec?
el, tu, eu, ea
Cine sunt eu? el, tu, eu, ea.
Ferestre sparte
n-am niciun chef să mă întorc acasă
nici nu mai știu dacă este casa mea
de când mi-ai aruncat cu pietre în ferestrele
sufletului
vin tot mai rar
nu m-am risipit niciodată în atâta albastru
de cer
printre atâtea păsări nocturne
și pereți translucizi
penetrați doar de liniște
într-atât încât să mă pierd de mine însumi
s-a întâmplat acum
mereu însă mi-a fost teamă de clipa aceasta
uneori mă-ntrebam ce s-ar întâmpla
dacă s-ar prăbuși Soarele
luna
stelele
peste noi
nu credeam că există ceva mai rău decât Apocalipsa
a trebuit să pleci tu ca să înțeleg că sunt lucruri și mai rele
într-un suflet de om
în mintea acestuia
de care stă agățat tot Universul
dar a fost prea târziu
nu te-am mai regăsit în oglinda luminoasă a amintirii
în locul meu aparea o iederă
înverzând un zid igrasios al disperării
cineva dinăuntru îmi striga
„ sparge oglinda
poate mai găsești ceva printre cioburi!”
Ecouri
Nu te-am mai găsit.
Plecasei odată cu păsările călătoare
adunate în cercuri concentrice
.
ascunsă undeva
la mijloc
printre sute de aripi și țipete
.
Frigul de afară îți aburise ferestrele casei
ofilise florile
în jurul trecutului tău se făcuse liniște
.
a fost primul și cel din urmă moment
de liniște
când n-am mai auzit urletul tânguitor al câinelui
.
la oblonul debaralei tale cu dragoste
apăruse o gaură imensă
prin care se vedeau de departe
scheletele morților
.
Sadic. Nu te-aș fi crezut în stare să faci asta!
Este peste puterea mea de înțelegere
.
nimeni n-a putut să-și explice atunci
de ce ai părăsit câinele?
.
Am rememorat amintiri
de când mergeai la grădiniță
nedespărțită de el
.
Primul meu gând
a fost să cumpăr două bilete de avion; unul de dus
și două de întoarcere
.
Spaima de apă mă ținuse treaz tot drumul
văzusem cum agonizase sub ochii mei
noaptea
.
Speram să ajung înaintea ta; am așteptat zile întregi
numărând stelele
.
gândindu-mă la bărbatul cocor de care te îndrăgostisei…
imaginar! O minciună sfruntată
.
ultima…
Momente
Sunt momente în care gândesc cu inima și e frumos,
Și-mi amintesc... un simplu mesaj o făcea fericită
Acum lipsa ta sapă...și sapă un gol imens
Ce-l umplu scriind povestea noastră nesfârșită.
Sunt momente ...in loc să dorm... răsărituri prind în lacrimi
Nu am încetat să plâng din cauza poveștii noastre
Mi-s uneori nopțile pline de amintiri, de patimi
Și inima..în zori, n-ar vrea să se mai trezească.
Sunt momente când doar aș vrea să dispar
Atunci când ard de dor... și tu nu-mi simți căldura
Sau poate doar aș vrea să mă găsești aievea
Să mă împaci c-un vin și-mbrățisarea ta...
Pulbere de nisip
Trecem adeseori nebăgați in seama,
Suntem pulbere de nisip,
Oamenii nu vad,oamenii nu vad,
Aurul ascuns în ea,inima noastră..
Caleidoscop
ziua
râul acesta cu izvoarele-n noapte
e ca un Gange copleșit de fecale și urină
adună în el toate mizeriile vieții noastre
de la deșeuri toxice
la mormanele de gunoi din plastic și aluminiu
pet-uri
doze de bere și Coca Cola
dopuri
chiștoace
seringi și tacâmuri de unică folosință
plutind în derivă
insule din cutii de carton cu mirosuri de pește și lapte stricat
o scursură dizgrațioasă e curgerea zilei
prin vieților noastre
măsurabile în dejecții
și alogaritmi de consum
derivați din alimentele modificate genetic
suntem necrofagi
bacterii dependente de transpirație
care produc reziduuri fetide
cu iz de putregai
și cadavru
trăim pe o bombă de foc și orduri terțiare
într-o groapă de gunoi a Căii Lacteee….
Eu, cu mine
tot ce n-am simtit, de ce as simtii acum?
cand totul cade, cade
si noi cadem, intr-o mare de noroi
poate daca..
de ce oare?
de cand? pana unde?
tu vezi cat iti este greu in suflet.
alergi, alergi, dar pana cand?
unde sa merg, cand totul e desert?
Eu, cu mine
Tu, cu tine
unde sa fug? totul e-n ceata
de ce sa alerg, cand totu-n jur e gheata.
dar eu visez, poate am sa scap
o sa ma ascund intr-un taram ascuns,
uitat de lume, inapoiat.
dar am sa plec?
el, tu, eu, ea
Cine sunt eu? el, tu, eu, ea.
Ferestre sparte
n-am niciun chef să mă întorc acasă
nici nu mai știu dacă este casa mea
de când mi-ai aruncat cu pietre în ferestrele
sufletului
vin tot mai rar
nu m-am risipit niciodată în atâta albastru
de cer
printre atâtea păsări nocturne
și pereți translucizi
penetrați doar de liniște
într-atât încât să mă pierd de mine însumi
s-a întâmplat acum
mereu însă mi-a fost teamă de clipa aceasta
uneori mă-ntrebam ce s-ar întâmpla
dacă s-ar prăbuși Soarele
luna
stelele
peste noi
nu credeam că există ceva mai rău decât Apocalipsa
a trebuit să pleci tu ca să înțeleg că sunt lucruri și mai rele
într-un suflet de om
în mintea acestuia
de care stă agățat tot Universul
dar a fost prea târziu
nu te-am mai regăsit în oglinda luminoasă a amintirii
în locul meu aparea o iederă
înverzând un zid igrasios al disperării
cineva dinăuntru îmi striga
„ sparge oglinda
poate mai găsești ceva printre cioburi!”
Ecouri
Nu te-am mai găsit.
Plecasei odată cu păsările călătoare
adunate în cercuri concentrice
.
ascunsă undeva
la mijloc
printre sute de aripi și țipete
.
Frigul de afară îți aburise ferestrele casei
ofilise florile
în jurul trecutului tău se făcuse liniște
.
a fost primul și cel din urmă moment
de liniște
când n-am mai auzit urletul tânguitor al câinelui
.
la oblonul debaralei tale cu dragoste
apăruse o gaură imensă
prin care se vedeau de departe
scheletele morților
.
Sadic. Nu te-aș fi crezut în stare să faci asta!
Este peste puterea mea de înțelegere
.
nimeni n-a putut să-și explice atunci
de ce ai părăsit câinele?
.
Am rememorat amintiri
de când mergeai la grădiniță
nedespărțită de el
.
Primul meu gând
a fost să cumpăr două bilete de avion; unul de dus
și două de întoarcere
.
Spaima de apă mă ținuse treaz tot drumul
văzusem cum agonizase sub ochii mei
noaptea
.
Speram să ajung înaintea ta; am așteptat zile întregi
numărând stelele
.
gândindu-mă la bărbatul cocor de care te îndrăgostisei…
imaginar! O minciună sfruntată
.
ultima…
Momente
Sunt momente în care gândesc cu inima și e frumos,
Și-mi amintesc... un simplu mesaj o făcea fericită
Acum lipsa ta sapă...și sapă un gol imens
Ce-l umplu scriind povestea noastră nesfârșită.
Sunt momente ...in loc să dorm... răsărituri prind în lacrimi
Nu am încetat să plâng din cauza poveștii noastre
Mi-s uneori nopțile pline de amintiri, de patimi
Și inima..în zori, n-ar vrea să se mai trezească.
Sunt momente când doar aș vrea să dispar
Atunci când ard de dor... și tu nu-mi simți căldura
Sau poate doar aș vrea să mă găsești aievea
Să mă împaci c-un vin și-mbrățisarea ta...
Pulbere de nisip
Trecem adeseori nebăgați in seama,
Suntem pulbere de nisip,
Oamenii nu vad,oamenii nu vad,
Aurul ascuns în ea,inima noastră..
Другие стихотворения автора
Copilarie,viata
Dulce si firava viata.
Tine-ma mereu copil
Cum ma tinea,mama in brate .
Lasa-mi inocenta pura
Sa rasune-n asta lume.
Lasa-ma sa zburd,
Sa cant,sa joc voios,
Sa nu stiu greul din lume
Ce m-asteapta si pe mine.
-U.A-
Suferinta
Am plâns,am suferit
Am creat şi am stricat
Imi pare rău,că am pierdut ani
Imi pare rău,că am crezut deşart!
Aştept timpul să vorbească,
Aştept gândul să poruncească.
lar tu să vezi, ce ai pierdut
O femeie te-a iubit la infinit..
A ajuns să te urască!
Fără vorbe,să vorbească!
Sufletul ii plânge amarul
Și copii plâng iubirea, care i-a creat
lar acum i-a distantat.
-U.A-
Haide tata inapoi!
Afara ninge linistit
Si-n casa,nu mai arde focul,
Ca bani de lemne nu mai sunt .
Iar noi pe langa mama stand ,
In fiecare zi ne canta lin
Si ne invata , cum sa nu uitam
Cuvantul "fericit".
In casa patul e facut,
Cu 3 randuri de asternut .
Dar cine sa se culce
Cand mama sta plangand?
Citind factura la Enel
Cine,cand si cum s-a intamplat
A fost acum sau mai demult!?
Tata e plecat ,azi un an s-a implinit
De cand ochii lui,nu i-am mai zarit.
Haide tata inapoi ,lasa boii
Sa doarma,in scaunele lor.
Haide tata langa noi ,iti promit
Ca nu mai plang!
Burta noastra s-a obisnuit
La fel si trupul nostru s-a "calit" .
Haide tata langa noi,ca mama
Nu mai doarme ,ci suspina
De amar si saracie.
Haide tata inapoi !
-U.A-
Gura lumii
Gura lumii-i cea mai proasta
Nu exista varsta pentru hoaşca
Chiar de tu nu vrei ,te baga-n cloanța ei
Isi ascute limba bine,sa te tina pana vine
Altu' care-i pica-n clevetire
Chiar de-i altu-n cloanța ei
Tu oricum,nu scapi de bârfire.
Cand crezi ca s-a saturat ,
Ori a inteles,ca-i un caz de agramat
Se victimizeaza si te acuza
Ca tot tu ,esti pricina acestui bal mascat!
Eh ,asta-i gura lumii...nu o poti opri.
-U.A-
Cine-i de vina?
Oooo lume,lume ..
Am crezut atat de mult in tine si in legamant
Acela facut de dumnezeu ,scris in sufletul meu
Dar astazi nori negri se aduna ,peste munti si peste luna...
Cand lacrima curge ,sufletul plange si inima suspina.
Sunt? ... sau esti oare tu de vina?
Asta-i intrebarea ce asteapta alinarea ...
-U.A
Mos Nicolae
Bunule Mos Nicolae
Hai la mine in odaie
Tot anul am fost cuminte
Si astept cu nerabdare
Sa vezi ghetele,nu sunt murdare
Vreau sa pui in ele
Jucarii si caramele.
Copilarie,viata
Dulce si firava viata.
Tine-ma mereu copil
Cum ma tinea,mama in brate .
Lasa-mi inocenta pura
Sa rasune-n asta lume.
Lasa-ma sa zburd,
Sa cant,sa joc voios,
Sa nu stiu greul din lume
Ce m-asteapta si pe mine.
-U.A-
Suferinta
Am plâns,am suferit
Am creat şi am stricat
Imi pare rău,că am pierdut ani
Imi pare rău,că am crezut deşart!
Aştept timpul să vorbească,
Aştept gândul să poruncească.
lar tu să vezi, ce ai pierdut
O femeie te-a iubit la infinit..
A ajuns să te urască!
Fără vorbe,să vorbească!
Sufletul ii plânge amarul
Și copii plâng iubirea, care i-a creat
lar acum i-a distantat.
-U.A-
Haide tata inapoi!
Afara ninge linistit
Si-n casa,nu mai arde focul,
Ca bani de lemne nu mai sunt .
Iar noi pe langa mama stand ,
In fiecare zi ne canta lin
Si ne invata , cum sa nu uitam
Cuvantul "fericit".
In casa patul e facut,
Cu 3 randuri de asternut .
Dar cine sa se culce
Cand mama sta plangand?
Citind factura la Enel
Cine,cand si cum s-a intamplat
A fost acum sau mai demult!?
Tata e plecat ,azi un an s-a implinit
De cand ochii lui,nu i-am mai zarit.
Haide tata inapoi ,lasa boii
Sa doarma,in scaunele lor.
Haide tata langa noi ,iti promit
Ca nu mai plang!
Burta noastra s-a obisnuit
La fel si trupul nostru s-a "calit" .
Haide tata langa noi,ca mama
Nu mai doarme ,ci suspina
De amar si saracie.
Haide tata inapoi !
-U.A-
Gura lumii
Gura lumii-i cea mai proasta
Nu exista varsta pentru hoaşca
Chiar de tu nu vrei ,te baga-n cloanța ei
Isi ascute limba bine,sa te tina pana vine
Altu' care-i pica-n clevetire
Chiar de-i altu-n cloanța ei
Tu oricum,nu scapi de bârfire.
Cand crezi ca s-a saturat ,
Ori a inteles,ca-i un caz de agramat
Se victimizeaza si te acuza
Ca tot tu ,esti pricina acestui bal mascat!
Eh ,asta-i gura lumii...nu o poti opri.
-U.A-
Cine-i de vina?
Oooo lume,lume ..
Am crezut atat de mult in tine si in legamant
Acela facut de dumnezeu ,scris in sufletul meu
Dar astazi nori negri se aduna ,peste munti si peste luna...
Cand lacrima curge ,sufletul plange si inima suspina.
Sunt? ... sau esti oare tu de vina?
Asta-i intrebarea ce asteapta alinarea ...
-U.A
Mos Nicolae
Bunule Mos Nicolae
Hai la mine in odaie
Tot anul am fost cuminte
Si astept cu nerabdare
Sa vezi ghetele,nu sunt murdare
Vreau sa pui in ele
Jucarii si caramele.