Категория: Мысли
Все стихи автора: Ursa Andreea
Дата публикации: 27 июля 2023
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 665
Стихи из этой категории
Твой ангел
Твой ангел
Пусть ангел тебя хранит
Даже тогда, когда
ты далеко от дома,
Когда нет ни брата ни сестры,
И,ты только со своей тенью
Один.
Пусть ангел услышит тебя
и приподнимет тебе руку,
И поможет тебе,и тогда
Ты будешь гордым,
Даже очень.
Взглянет на тебя,и скажет тебе:
Что ты не один на этой земле.
Замурка Алина 9-класс, Теоретический Лицей Варница.
Tăcerea ta..
Stau și îți spun ale mele gânduri,
Dar totu’ parcă-i în zadar...
Iar tu, în loc să spui ceva,
Doar amplifici cu tăcerea ta.
Stau cu gândul neîncetat,
Că poate iubirea ta s-a evaporat...
Dar totuși sper să mă fi înșelat,
Pentru că ar fi o durere de nesuportat.
Pare că ești neinteresat...
Dar dacă totu-i în mintea mea?
Tu îmi spui că mă iubești,
Iar eu cred că mă amăgești.
Acum spune tu...
Așa-i sau nu?
Doar nu mă lăsa să mă scufund
În gânduri care dor mult.
Prin razboi
Zile lungi infometate
si prin geam un somn tirziu
linistea este departe
nici nu simt daca sunt viu.
Gustul pinii o poveste
apa este doar un vis
rind pe rind primim doar gloante
astai tot ce e permis
Incarcat cu plins si jale
ma trezeste nencetat
strigatele tot mai rare
a batrinelor din sat.
Supravetuind pe margini
nu ramine niciun gind
tot trecutul e pe pagini
iar sfirsitul in pamint.
Vedenii
pare aiurea să simți că nu ești singur
pe lume
între tine și lucrurile abstracte din jur cineva a tras o line dreaptă
peste care nu poți să treci
degeaba râzi când îți bei cafeaua de dimineață
distanța rămâne aceeași
ca orizontul
îți poți trimite doar visul înaine
piciorul însă se afundă inexorabil în timp
la jumătatea drumului
e un loc în care nu crește nici iarba
nu zboară nici păsările
nu urlă nici lupii
toți au câte-o linie dreaptă de demarcație între ei
care face orice întâlnire imposibilă
pe deasupra mai este și a naibii de frig
de departe vezi cum crapă pietrele
cu Soarele refugiat în punctul cel mai înalt
al zilei
și nu ți-ai dori să fii acolo niciând…
Epigrame XV
Unuia cu nasul mare
Din nasul tău prea borcănat,
E-o cale atât de lungă,
Că ore în şir a tot durat,
Ca mucii-n şerveţel s-ajungă.
Unei colege
E un veritabil diamant,
Mulţi îţi zic despre iubit,
Însă, eu îţi spun tranşant,
E un pic neşlefuit.
Unora
Epigrame zeci v-am dedicat,
Ca să vă cuprindă râsul,
Însă după ce le-aţi ascultat,
V-a pufnit deodată plânsul.
Apărare
Eu îţi spun aici pe loc,
Nu mai da cu epigrama,
Că eu n-am umor deloc,
Şi mă năpădeşte drama.
Unuia care critică
De câte ori ne adunăm,
Tot o dai cu critica,
Dar demult noi aşteptăm,
Şi autocritica.
Unui şomer
Tot se-aude aici la ţară,
C-a pierdut multe servicii,
Tenismen e, zic novicii…
Însă el e-un pierde-vară.
Unui pierde-vară
Eu i-am zis că-i pierde-vară,
Însă el m-a combătut,
Şi plecând la muncă afară,
De trei veri, a dispărut…
Unui tată
Ce destin ţi s-a urzit,
Să ai greutăţi cu mii,
Însă nu te-ai chinuit,
Le-ai lăsat pentru copii.
Unui frate
El e frate bun cu mine
Dar necazul când mă paşte
Îl solicit, dar vezi bine…
Parcă nu mă mai cunoaşte.
Uneia cu regim
Ei i s-a prescris regim,
Ceai, infuzii, apă plată,
Dar le-a garnisit puţin,
Cu fripturi şi vişinată.
Către mine
nu mai am cui să-i scriu
toată viața am scris unor ființe abstracte
dintr-o carte de telefon
până când am epuizat toate numele în ordine alfabetică
ceva mă îndeamnă acum să inversez ordinea
însă ezit
.
pentru literele de la coada alfabetului ar fi prea devreme
pentru cele de la început
prea târziu
.
n-ar avea nicio noimă
.
am abordat toate subiectele de discuție cu aceștia
(în cartea de telefon figura și numele meu
dar nu băgasem de seamă!)
prin urmare
și cu mine
.
puțini ar crede c-a fost o eroare
.
să-ți scrii ție însuți ca unui străin
nu-i tocmai în ordine
.
exercițiu de logică:
Aurel se deplasează cu un kilometru la oră împotriva vântului
Aurel Conțu e alb la față ca o pagină dintr-un caiet de dictando
din ce direcție suflă vântul?
.
aberație logică:
.
toți ghioceii tipăriți în alb-negru pe hârtie
sunt negri
primăvara e neagră
cerneala cu care scriu
e neagră
toate lucrurile albe din viață
sunt negre
.
iar eu încă mai caut printre scrisori
scrisoarea mea de dragoste
către mine însumi…
Твой ангел
Твой ангел
Пусть ангел тебя хранит
Даже тогда, когда
ты далеко от дома,
Когда нет ни брата ни сестры,
И,ты только со своей тенью
Один.
Пусть ангел услышит тебя
и приподнимет тебе руку,
И поможет тебе,и тогда
Ты будешь гордым,
Даже очень.
Взглянет на тебя,и скажет тебе:
Что ты не один на этой земле.
Замурка Алина 9-класс, Теоретический Лицей Варница.
Tăcerea ta..
Stau și îți spun ale mele gânduri,
Dar totu’ parcă-i în zadar...
Iar tu, în loc să spui ceva,
Doar amplifici cu tăcerea ta.
Stau cu gândul neîncetat,
Că poate iubirea ta s-a evaporat...
Dar totuși sper să mă fi înșelat,
Pentru că ar fi o durere de nesuportat.
Pare că ești neinteresat...
Dar dacă totu-i în mintea mea?
Tu îmi spui că mă iubești,
Iar eu cred că mă amăgești.
Acum spune tu...
Așa-i sau nu?
Doar nu mă lăsa să mă scufund
În gânduri care dor mult.
Prin razboi
Zile lungi infometate
si prin geam un somn tirziu
linistea este departe
nici nu simt daca sunt viu.
Gustul pinii o poveste
apa este doar un vis
rind pe rind primim doar gloante
astai tot ce e permis
Incarcat cu plins si jale
ma trezeste nencetat
strigatele tot mai rare
a batrinelor din sat.
Supravetuind pe margini
nu ramine niciun gind
tot trecutul e pe pagini
iar sfirsitul in pamint.
Vedenii
pare aiurea să simți că nu ești singur
pe lume
între tine și lucrurile abstracte din jur cineva a tras o line dreaptă
peste care nu poți să treci
degeaba râzi când îți bei cafeaua de dimineață
distanța rămâne aceeași
ca orizontul
îți poți trimite doar visul înaine
piciorul însă se afundă inexorabil în timp
la jumătatea drumului
e un loc în care nu crește nici iarba
nu zboară nici păsările
nu urlă nici lupii
toți au câte-o linie dreaptă de demarcație între ei
care face orice întâlnire imposibilă
pe deasupra mai este și a naibii de frig
de departe vezi cum crapă pietrele
cu Soarele refugiat în punctul cel mai înalt
al zilei
și nu ți-ai dori să fii acolo niciând…
Epigrame XV
Unuia cu nasul mare
Din nasul tău prea borcănat,
E-o cale atât de lungă,
Că ore în şir a tot durat,
Ca mucii-n şerveţel s-ajungă.
Unei colege
E un veritabil diamant,
Mulţi îţi zic despre iubit,
Însă, eu îţi spun tranşant,
E un pic neşlefuit.
Unora
Epigrame zeci v-am dedicat,
Ca să vă cuprindă râsul,
Însă după ce le-aţi ascultat,
V-a pufnit deodată plânsul.
Apărare
Eu îţi spun aici pe loc,
Nu mai da cu epigrama,
Că eu n-am umor deloc,
Şi mă năpădeşte drama.
Unuia care critică
De câte ori ne adunăm,
Tot o dai cu critica,
Dar demult noi aşteptăm,
Şi autocritica.
Unui şomer
Tot se-aude aici la ţară,
C-a pierdut multe servicii,
Tenismen e, zic novicii…
Însă el e-un pierde-vară.
Unui pierde-vară
Eu i-am zis că-i pierde-vară,
Însă el m-a combătut,
Şi plecând la muncă afară,
De trei veri, a dispărut…
Unui tată
Ce destin ţi s-a urzit,
Să ai greutăţi cu mii,
Însă nu te-ai chinuit,
Le-ai lăsat pentru copii.
Unui frate
El e frate bun cu mine
Dar necazul când mă paşte
Îl solicit, dar vezi bine…
Parcă nu mă mai cunoaşte.
Uneia cu regim
Ei i s-a prescris regim,
Ceai, infuzii, apă plată,
Dar le-a garnisit puţin,
Cu fripturi şi vişinată.
Către mine
nu mai am cui să-i scriu
toată viața am scris unor ființe abstracte
dintr-o carte de telefon
până când am epuizat toate numele în ordine alfabetică
ceva mă îndeamnă acum să inversez ordinea
însă ezit
.
pentru literele de la coada alfabetului ar fi prea devreme
pentru cele de la început
prea târziu
.
n-ar avea nicio noimă
.
am abordat toate subiectele de discuție cu aceștia
(în cartea de telefon figura și numele meu
dar nu băgasem de seamă!)
prin urmare
și cu mine
.
puțini ar crede c-a fost o eroare
.
să-ți scrii ție însuți ca unui străin
nu-i tocmai în ordine
.
exercițiu de logică:
Aurel se deplasează cu un kilometru la oră împotriva vântului
Aurel Conțu e alb la față ca o pagină dintr-un caiet de dictando
din ce direcție suflă vântul?
.
aberație logică:
.
toți ghioceii tipăriți în alb-negru pe hârtie
sunt negri
primăvara e neagră
cerneala cu care scriu
e neagră
toate lucrurile albe din viață
sunt negre
.
iar eu încă mai caut printre scrisori
scrisoarea mea de dragoste
către mine însumi…
Другие стихотворения автора
Unde-s anii mei?
Adu' Doamne inapoi ...
Anii mei lipsiti de greu
Parul castaniu si des
Ochii mei fara defect
Pielea neteda,stralucitoare
Vocea ca de vrabioara
Si sufletul neprihanit
Care astazi a-mpietrit...
-U.A
Gura lumii
Gura lumii-i cea mai proasta
Nu exista varsta pentru hoaşca
Chiar de tu nu vrei ,te baga-n cloanța ei
Isi ascute limba bine,sa te tina pana vine
Altu' care-i pica-n clevetire
Chiar de-i altu-n cloanța ei
Tu oricum,nu scapi de bârfire.
Cand crezi ca s-a saturat ,
Ori a inteles,ca-i un caz de agramat
Se victimizeaza si te acuza
Ca tot tu ,esti pricina acestui bal mascat!
Eh ,asta-i gura lumii...nu o poti opri.
-U.A-
Copilarie,viata
Dulce si firava viata.
Tine-ma mereu copil
Cum ma tinea,mama in brate .
Lasa-mi inocenta pura
Sa rasune-n asta lume.
Lasa-ma sa zburd,
Sa cant,sa joc voios,
Sa nu stiu greul din lume
Ce m-asteapta si pe mine.
-U.A-
Suferinta
Am plâns,am suferit
Am creat şi am stricat
Imi pare rău,că am pierdut ani
Imi pare rău,că am crezut deşart!
Aştept timpul să vorbească,
Aştept gândul să poruncească.
lar tu să vezi, ce ai pierdut
O femeie te-a iubit la infinit..
A ajuns să te urască!
Fără vorbe,să vorbească!
Sufletul ii plânge amarul
Și copii plâng iubirea, care i-a creat
lar acum i-a distantat.
-U.A-
Stop!
Doar sufletul meu stie durerea nesfarsita, ce provine din "te iert" ... din speranta "va fi mai bine" si increderea "iti promit ca nu mai fac" !
Dar sufletul meu are o limita...
A inceput sa rasara cioburi, din cuvinte
Cuvinte spuse cu atata rautate
Atingeri si impingeri ,necurate!
Acum sunt de acord ,inima,mintea si al meu corp ...
Le ascult si spun, STOP!
-U.A -
Baiatul meu
Băiatul meu cel mare,
Fie viața cât de grea
Tot aici e mama ta!
Fie lumea cât de bună
Mama ,tot o să te-ndrume.
-U.A-
Unde-s anii mei?
Adu' Doamne inapoi ...
Anii mei lipsiti de greu
Parul castaniu si des
Ochii mei fara defect
Pielea neteda,stralucitoare
Vocea ca de vrabioara
Si sufletul neprihanit
Care astazi a-mpietrit...
-U.A
Gura lumii
Gura lumii-i cea mai proasta
Nu exista varsta pentru hoaşca
Chiar de tu nu vrei ,te baga-n cloanța ei
Isi ascute limba bine,sa te tina pana vine
Altu' care-i pica-n clevetire
Chiar de-i altu-n cloanța ei
Tu oricum,nu scapi de bârfire.
Cand crezi ca s-a saturat ,
Ori a inteles,ca-i un caz de agramat
Se victimizeaza si te acuza
Ca tot tu ,esti pricina acestui bal mascat!
Eh ,asta-i gura lumii...nu o poti opri.
-U.A-
Copilarie,viata
Dulce si firava viata.
Tine-ma mereu copil
Cum ma tinea,mama in brate .
Lasa-mi inocenta pura
Sa rasune-n asta lume.
Lasa-ma sa zburd,
Sa cant,sa joc voios,
Sa nu stiu greul din lume
Ce m-asteapta si pe mine.
-U.A-
Suferinta
Am plâns,am suferit
Am creat şi am stricat
Imi pare rău,că am pierdut ani
Imi pare rău,că am crezut deşart!
Aştept timpul să vorbească,
Aştept gândul să poruncească.
lar tu să vezi, ce ai pierdut
O femeie te-a iubit la infinit..
A ajuns să te urască!
Fără vorbe,să vorbească!
Sufletul ii plânge amarul
Și copii plâng iubirea, care i-a creat
lar acum i-a distantat.
-U.A-
Stop!
Doar sufletul meu stie durerea nesfarsita, ce provine din "te iert" ... din speranta "va fi mai bine" si increderea "iti promit ca nu mai fac" !
Dar sufletul meu are o limita...
A inceput sa rasara cioburi, din cuvinte
Cuvinte spuse cu atata rautate
Atingeri si impingeri ,necurate!
Acum sunt de acord ,inima,mintea si al meu corp ...
Le ascult si spun, STOP!
-U.A -
Baiatul meu
Băiatul meu cel mare,
Fie viața cât de grea
Tot aici e mama ta!
Fie lumea cât de bună
Mama ,tot o să te-ndrume.
-U.A-