Greșeală
Nu m-aș întoarce nici cu gândul la barca din care am fost aruncat
dar
Mă mai opresc adesea să ascult ce are Universul de zis
Chiar și când tâmpla timpului se zguduie și-mi rupe inima ca un pod șubred
Când mă simt împovărat nu mai port masca suferinței
căci
E frumos să te iubești, întins, cu ochii închiși simțind cum clipele îți smulg câte un zâmbet
Iubește-ți aripile, zbori oriunde te duce adierea vântului.
Категория: Мысли
Все стихи автора: florentina_magdalena
Дата публикации: 23 февраля 2023
Просмотры: 343
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Ating trecutul.
Поэма: Tu
Dorul de casă a motivat-o să pună povești pe versuri. Corina Bezdîga își lansează cea de-a treia carte
Поэма: Predistinare
Поэма: Stari de anxietate
Operele scriitorilor autohtoni, în topul celor mai vândute cărți în 2017. Romanul care a fost cumpărat ca pâinea caldă
Поэма: Irigaţi Sahara sufletului meu
Поэма: "Ja, einmal ich träumte" în portugheză
HOROSCOP: Ce îți este scris în Cartea Destinului, în funcție de zodie