Credința
Să ne bucurăm de ceea ce Destinul ne-a dăruit.
Să ne mulțumim că ne-a salvat de singurătate,
Și că suntem împliniți cu ce ne este hărăzit,
În numele neamului în Eternitate.
Să urmăm pilda și lumina Sfintei Credințe,
Să iertăm, să înțelegem și să iubim mereu
Tot ceea ce implică bunăstarea unei ființe,
Și să implorăm binecuvântarea lui Dumnezeu.
De milenii, natura și-a păstrat proprietățile
Încântând sufletele muritorilor pe Pământ,
Dând oamenilor fericire și susținând viețile,
Făcându-ne să grăim "mulțumire" drept cuvânt.
În miresme înzecite și culori nemărginite
Au fost create minunății ce dăinuie,
Mărturii ale existenței planetare zidite
În sufletele nemuritorilor ce ne bântuie.
Стихи из этой категории
#My Angel
Why I want to be so calm
When I read a biblical psalm?
The feeling that an angel
By my side is not a stranger.
His halo guards me and freshen
And directs me from the heaven,
It gives me the strength to hope
Like the flower opening its lobe.
In my dream it appears as a blessing
Intertwines my thought with refreshing,
It lights up my mind and heart
Following them according to a chart.
My being flooded with feelings
He can have with me some dealings,
But I feel ennobled and protected
As if I were to heaven connected.
Comparații
precum o pasăre zgribulită de frig
care sprijină în aripile ei neobosite cerul
la fel
viețile noastre
fragile ca niște cupe de cristal
gata oricând să se prefacă în țăndări
într-o clipă de neatenție
sprijină cu aceeași determinare timpul
(acel vultur cu ochi sângeroși
și necruțători
pentru care viața păsării nu înseamnă altceva decât
bucuria puilor flămânzi!)
Doamne
cât de trist poate fi pentru o biată pasăre
îndrăgostită de cer
să îmbrățișeze c-o ultimă zvâcnire de aripi
pământul….
Numerele
Lui Nichita Stănescu îi plăceau numerele
începând cu unu
care era chiar el
toate celelalte numere începeau de la doi
și se supuneau principiilor matematice de bază
adică adunării, scăderii, înmulțirii și împărțirii
unu însă făcea excepție de la regulă
nu-l puteai aduna pe Nichita Stănescu cu altceva nici scădea, înmulți sau împărți
orice operație cu Nichita Stănescu ar fi fost incompatibilă din start
fiindcă nu exista o corespondență între el și excesul de lucruri sau de ființe din jur
prin moarte el a rămas tot unu
o capră mâncată de 100 de lupi nu scade nici nu crește numărul lupilor
cu sau fără capră sunt tot 100 de lupi
iar mulțimea vidă a caprelor mâncate de lupi poate fi demonstrată doar matematic
cred
capra face parte din altă ecuație și nu influențează mersul stelelor pe cer
nici dansul nocturn al melcilor
matematic vorbind un iepure adunat scăzut înmulțit, împărțit la o vulpe
nu face nimic
într-o astfel de relație unu rămâne tot unu
sau una
Nichita Stănescu a înțeles că nu poate fi compatibil nici cu o pasăre nici cu o femeie
nefiind nici pasăre nici femeie și că nu se poate aduna împărți scădea și înmulți cu nimeni...
Spațiu instabil
Nu mă ține de mână, dulce este visul în care mă aflu;
Camera în care sunt e prea întunecată, rămân fără suflu,
Aud din nou acele gânduri care nu-mi dau pace, urlu.
Mă scufund.
Realitatea se luptă cu idealul, eu doar privesc și zac,
Vorbele tale sunt prea dulci, ești otravă fără leac;
Spectatorul propriei povești, nu mai pot să mă prefac.
Salvează-mă,
Apa din lacul lacrimilor se revarsă pe fața mea fără oprire,
Mă înec, cerul e un albastru închis, nu există nemurire;
Nu există salvare pentru mine, poate doar pentru iubire...
Te rog
Mintea mea
Te rog doar pune capat suferintei mele,
In privinta ta nu am avut deloc intentii rele.
Te caut printre oameni ca luna printre stele
Iti caut in alti oameni ochii tai de margele
Am nevoie de o harta, am nevoie de cearta
Am nevoie sa stiu daca ma vei iubi vreodata
Am nevoie sa stiu daca va fi alta fata
Am nevoie sa stiu daca e vreo minciuna adevarata
Te am pierdut o data, nu mai vreau sa regret
Am incercat a doua oara numai vreau sa te astept.
Sange pe pat si pe podea, am inceput sa clachez
Ai intrat in mintea mea, am crezut ca ma intelegi
Mi am pierdut sufletul,
mi am pierdut zambetul.
In mintea mea esti tu
Cosmar sau deja vu?
Ai cristale in ochii si vreau sa imi pun o dorinta
O constelatie intreaga vad in a ta minte stralucita.
Am fost de partea ta, m am simtit protejata.
Am ramas de partea ta, sper sa nu ma lasi balta
#My Angel
Why I want to be so calm
When I read a biblical psalm?
The feeling that an angel
By my side is not a stranger.
His halo guards me and freshen
And directs me from the heaven,
It gives me the strength to hope
Like the flower opening its lobe.
In my dream it appears as a blessing
Intertwines my thought with refreshing,
It lights up my mind and heart
Following them according to a chart.
My being flooded with feelings
He can have with me some dealings,
But I feel ennobled and protected
As if I were to heaven connected.
Comparații
precum o pasăre zgribulită de frig
care sprijină în aripile ei neobosite cerul
la fel
viețile noastre
fragile ca niște cupe de cristal
gata oricând să se prefacă în țăndări
într-o clipă de neatenție
sprijină cu aceeași determinare timpul
(acel vultur cu ochi sângeroși
și necruțători
pentru care viața păsării nu înseamnă altceva decât
bucuria puilor flămânzi!)
Doamne
cât de trist poate fi pentru o biată pasăre
îndrăgostită de cer
să îmbrățișeze c-o ultimă zvâcnire de aripi
pământul….
Numerele
Lui Nichita Stănescu îi plăceau numerele
începând cu unu
care era chiar el
toate celelalte numere începeau de la doi
și se supuneau principiilor matematice de bază
adică adunării, scăderii, înmulțirii și împărțirii
unu însă făcea excepție de la regulă
nu-l puteai aduna pe Nichita Stănescu cu altceva nici scădea, înmulți sau împărți
orice operație cu Nichita Stănescu ar fi fost incompatibilă din start
fiindcă nu exista o corespondență între el și excesul de lucruri sau de ființe din jur
prin moarte el a rămas tot unu
o capră mâncată de 100 de lupi nu scade nici nu crește numărul lupilor
cu sau fără capră sunt tot 100 de lupi
iar mulțimea vidă a caprelor mâncate de lupi poate fi demonstrată doar matematic
cred
capra face parte din altă ecuație și nu influențează mersul stelelor pe cer
nici dansul nocturn al melcilor
matematic vorbind un iepure adunat scăzut înmulțit, împărțit la o vulpe
nu face nimic
într-o astfel de relație unu rămâne tot unu
sau una
Nichita Stănescu a înțeles că nu poate fi compatibil nici cu o pasăre nici cu o femeie
nefiind nici pasăre nici femeie și că nu se poate aduna împărți scădea și înmulți cu nimeni...
Spațiu instabil
Nu mă ține de mână, dulce este visul în care mă aflu;
Camera în care sunt e prea întunecată, rămân fără suflu,
Aud din nou acele gânduri care nu-mi dau pace, urlu.
Mă scufund.
Realitatea se luptă cu idealul, eu doar privesc și zac,
Vorbele tale sunt prea dulci, ești otravă fără leac;
Spectatorul propriei povești, nu mai pot să mă prefac.
Salvează-mă,
Apa din lacul lacrimilor se revarsă pe fața mea fără oprire,
Mă înec, cerul e un albastru închis, nu există nemurire;
Nu există salvare pentru mine, poate doar pentru iubire...
Te rog
Mintea mea
Te rog doar pune capat suferintei mele,
In privinta ta nu am avut deloc intentii rele.
Te caut printre oameni ca luna printre stele
Iti caut in alti oameni ochii tai de margele
Am nevoie de o harta, am nevoie de cearta
Am nevoie sa stiu daca ma vei iubi vreodata
Am nevoie sa stiu daca va fi alta fata
Am nevoie sa stiu daca e vreo minciuna adevarata
Te am pierdut o data, nu mai vreau sa regret
Am incercat a doua oara numai vreau sa te astept.
Sange pe pat si pe podea, am inceput sa clachez
Ai intrat in mintea mea, am crezut ca ma intelegi
Mi am pierdut sufletul,
mi am pierdut zambetul.
In mintea mea esti tu
Cosmar sau deja vu?
Ai cristale in ochii si vreau sa imi pun o dorinta
O constelatie intreaga vad in a ta minte stralucita.
Am fost de partea ta, m am simtit protejata.
Am ramas de partea ta, sper sa nu ma lasi balta
Другие стихотворения автора
Descătușare
Ești prea înzestrată de Zei
Să dai valoarea pe slugărnicie,
Să schimbi virtutea-n viciu,
Sinceritatea gândului-n nemernicie
Și licuricii în negri gândăcei.
Gândirea, simțurile și voința
În mii de fărâme mărunțite,
Devin mici cioburi ale vieții
Ce vor croi îndreptățite
Obstacolul ce va-nfrunta dorința.
Strângând mereu tot firmituri,
Puterea fizică și a minții
Se vor împrăștia-n neant.
Și vei afla că bucuria vieții
Ți-apare palidă și în frânturi.
Destin
Nu pot să nu recunosc împăcată,
Că viața-i un afluent al Destinului,
Și nimic în lume nu aduce vreodată
Schimbarea dulceții sau amarul pelinului.
Rațiune, fapte, sentimente adunate din mers
Pot să coloreze în noanțele hazardului
Destinul hărăzit de Univers
Și viața să urmeze calea curentului.
Atunci când admiri natura sub un cer senin
Și gândurile-s purtate de adieri de vânt,
Întreaga ființă se înobilează cu-un superb divin,
Iar totul este scris într-un elan fără de avânt.
Fecioarei
Te intimidează cu glas rânjit
O lume ce nu ți-a înțeles
Neputința dorului tău cel îndârjit
Și al tău principiu este smuls.
Dar răsărind din buchetul de fete
Fecioara cu obraji ca de bujor,
Și cu împlinirile sale complete,
Poate totul în viață va deveni ușor.
Și-atuncea rânjetul zăcut
De pe-a lor buze se va duce,
Și s-or așterne într-un tăcut
Uimiți, ne mai având ce zice.
Iară fecioara, în faptul serii
Ca o copilă sub clar de lună,
Își va accepta clipa trecerii
Încuvințând un dor sub pază bună.
What Shakespeare would say
If Shakespeare were alive today
He would create another Ironic Play.
He would no longer target castles
But morals, bad events and vices.
The drama of Romeo and Juliet would be
A childish game but by no means free.
About the bitter of thousands of children
He would write an agony for the grandchildren.
Old language in modern slang
It would be like a chain gang.
The lack of good manners, no education
It would create an entirely different nation.
If we read another book today
And we still want to watch a play,
There are still people who love
And they follow the dawn of a white dove.
Nepoatei mele
O perlă dintr-o frumoasă scoică,
Ce oceanul a făcut-o rodnică,
A acostat la malul vieții
Strălucitoare în zorii dimineții.
Un boboc de floare înmiresmată
Ai răsărit în viață entuziasmată,
Pe drumul ce destinul l-a călăuzit
Și de îngerii din ceruri bine păzit.
Azi ai șaptesprezece ani
Sper cel puțin pe-atâția fani.
Sunt câțiva care te iubesc
Și mulți ani îți și doresc.
Să ai primăveri în suflet,
Vorbe dulci ca de poet,
Mintea plină de înțelepciune
Și spiritul mereu o vioiciune.
Îndoială
Și azi o rază a soarelui vioaie
La fereastra odăii apare.
De parcă ar ști cât am nevoie
Să-i simpt lumina ce nu dispare.
Strălucirea razei sufletul mi-atinge,
Dând inimii imboldul vieții.
Și-ți spui din nou, cine va-nvinge
În lupta cu anii bătrâneții.
Simți în nări parfumul regăsirii,
Culoare palidă a regretului în privire,
Și te mângâi cu razele amintirii
Ce se mențin nestinse din iubire.
Dar soarele dispare între nori,
Și o umbră a tristeții te apasă.
Speranța zboară cu șirul de cocori
Și aștepți o nouă primăvară-n casă.
Descătușare
Ești prea înzestrată de Zei
Să dai valoarea pe slugărnicie,
Să schimbi virtutea-n viciu,
Sinceritatea gândului-n nemernicie
Și licuricii în negri gândăcei.
Gândirea, simțurile și voința
În mii de fărâme mărunțite,
Devin mici cioburi ale vieții
Ce vor croi îndreptățite
Obstacolul ce va-nfrunta dorința.
Strângând mereu tot firmituri,
Puterea fizică și a minții
Se vor împrăștia-n neant.
Și vei afla că bucuria vieții
Ți-apare palidă și în frânturi.
Destin
Nu pot să nu recunosc împăcată,
Că viața-i un afluent al Destinului,
Și nimic în lume nu aduce vreodată
Schimbarea dulceții sau amarul pelinului.
Rațiune, fapte, sentimente adunate din mers
Pot să coloreze în noanțele hazardului
Destinul hărăzit de Univers
Și viața să urmeze calea curentului.
Atunci când admiri natura sub un cer senin
Și gândurile-s purtate de adieri de vânt,
Întreaga ființă se înobilează cu-un superb divin,
Iar totul este scris într-un elan fără de avânt.
Fecioarei
Te intimidează cu glas rânjit
O lume ce nu ți-a înțeles
Neputința dorului tău cel îndârjit
Și al tău principiu este smuls.
Dar răsărind din buchetul de fete
Fecioara cu obraji ca de bujor,
Și cu împlinirile sale complete,
Poate totul în viață va deveni ușor.
Și-atuncea rânjetul zăcut
De pe-a lor buze se va duce,
Și s-or așterne într-un tăcut
Uimiți, ne mai având ce zice.
Iară fecioara, în faptul serii
Ca o copilă sub clar de lună,
Își va accepta clipa trecerii
Încuvințând un dor sub pază bună.
What Shakespeare would say
If Shakespeare were alive today
He would create another Ironic Play.
He would no longer target castles
But morals, bad events and vices.
The drama of Romeo and Juliet would be
A childish game but by no means free.
About the bitter of thousands of children
He would write an agony for the grandchildren.
Old language in modern slang
It would be like a chain gang.
The lack of good manners, no education
It would create an entirely different nation.
If we read another book today
And we still want to watch a play,
There are still people who love
And they follow the dawn of a white dove.
Nepoatei mele
O perlă dintr-o frumoasă scoică,
Ce oceanul a făcut-o rodnică,
A acostat la malul vieții
Strălucitoare în zorii dimineții.
Un boboc de floare înmiresmată
Ai răsărit în viață entuziasmată,
Pe drumul ce destinul l-a călăuzit
Și de îngerii din ceruri bine păzit.
Azi ai șaptesprezece ani
Sper cel puțin pe-atâția fani.
Sunt câțiva care te iubesc
Și mulți ani îți și doresc.
Să ai primăveri în suflet,
Vorbe dulci ca de poet,
Mintea plină de înțelepciune
Și spiritul mereu o vioiciune.
Îndoială
Și azi o rază a soarelui vioaie
La fereastra odăii apare.
De parcă ar ști cât am nevoie
Să-i simpt lumina ce nu dispare.
Strălucirea razei sufletul mi-atinge,
Dând inimii imboldul vieții.
Și-ți spui din nou, cine va-nvinge
În lupta cu anii bătrâneții.
Simți în nări parfumul regăsirii,
Culoare palidă a regretului în privire,
Și te mângâi cu razele amintirii
Ce se mențin nestinse din iubire.
Dar soarele dispare între nori,
Și o umbră a tristeții te apasă.
Speranța zboară cu șirul de cocori
Și aștepți o nouă primăvară-n casă.