Cinșpe ani de vreme
Un sentiment rar întâlnit vârstei mele îmi cutremură trupul.
Mă face să mă arunc ,să-mi dau drumul în abisul inimii
Mai că…Aș vrea să renunț la responsabilități
Doamne, ce aș vrea să fiu din nou copil…
Vreau să nu mai știu ce-nseamnă aia durere
Ceea ce e de mirare,fiindcă am o vârstă neasemănătoare cu chestiile astea
Am doar cinșpe ani de vreme.
Cinșpe ani…Cam puțini, știu…N-am știut că va apărea așa devreme.
Simt că am îmbătrânit deja,
Simt că nu mai am putere în ale mele mâine.
Oare de ce m-am hrănit cu otrava asta
Care e toxică, care îmi ia tinerețea , care nu îmi aparține ?
Regret acum, dar care-i farmecul regretului?
Dacă fapta-i consumată, dacă timpul s-a dus, s-a scurs
Dacă părerea de rău nu schimbă niciun curs
Nu schimbă nici cursul inimii și nici cursul sufletului.
Tot ce știu e că regretul poate schimba ceva ce nu s-a stins, acel ceva ce încă n-a apus.
Стихи из этой категории
La ce te porți așa cu mine ?
La ce te porți așa cu mine ?
C-am un suflet și mă doare
Eu am vrut să țin la tine
Ca la o scumpă floare
Dar tu vrei sa stai in spini
Și nu vrei sa te culeg
Drumu-i plin de mărăcini
Aș fi vrut să te aleg
Atât îți spun,că timpul trece
Să înțelegi eu aștept
Nu mai fi cu mine rece
Hai la mine și-al meu piept
Păreri nule..
Chiar nu pot să-mi fac planuri de viitor
Sunt în război cu mine și nu ies învingător
Să trăiești e greu chiar dacă poate părea ușor
Lupt să rămân același băiat sincer și visător
Uneori sunt forțat de împrejurări să mai și mint
Sunt forțat să rostesc și cuvinte pe care nu le simt
De multe ori trebuie să fac și cea ce nu vreau să fac
În majoritatea timpului sunt obligat forțat să tac
Dacă am tupeul sa spun ce mă deranjează
Societatea se ridică-n picioare și mă corectează
Că vezi doamne nu-i de loc așa cum spun eu
La toți le convine, eu sunt singurul ce mă cred zmeu
Mulți mă judecă pentru simplul fapt că sunt ateu
"N-ai derpul la opinie, ești respins de dumnezeu"
(Și nu, n-am de gând să scriu dumnezeu cu "D" pentru mine toată viața o să rămână cu "d", nu-mi pasă cine ce-o să zică, nu-mi pasă că-i total gresit în ochii tuturor. Pentru mine asta-i varianta cea mai corectă, n-am să stau să vă explic cum și de ce. N-am să-mi pierd timpul aburinduvă cu filozovia mea despre viață, fiecare face ce vrea, fiecare își trăiește viața cum vrea, în lumea mea se scrie cu "d" si nu reprezintă absolut nimic, însuși cuvântul zeu este inexistent, fabulele sunt inexistente tot ce pare supra-natural sau desprins din basm este iexistent pentru mine. În lumea mea nu-i loc de critică fie ea și constructivă, oricine poate să zică orice însă pentru mine este ca și cum nimeni n-ar zice nimic. Dacă citiți ce scriu sunteți în lumea mea, părerile ce le aduceți cu voi din exterior sunt complet nule.
Când ochii se revăd
Când ochii se revăd, nimic nu mai e
întâmplător...
Privirea aceea pe care ai crezut că ai uitat-o, îți cutremură sufletul într-un fior
Timpul poate fi nemilos, dar sentimentele
adevărate nu cunosc uitarea,
Ele stau ascunse, tăcute, în colțuri de suflet slujind așteptarea...
Nu e nevoie de cuvinte când sufletele se
recunosc.
Poate că nu mai e momentul, poate că nici n-a fost vreodată.
Dar ceea ce simti...e real....și doare frumos.
Pentru că în adâncul tău, știi că unii oameni nu trec cu adevărat...niciodată.
Intrebari pentru Ateu
Tu ai facut ceva ca s-a existi?
Tu fara plata azi pasesti pamintul.
Tu ai muncit ca azi sa poti privi,
Sau sa auzi si sa rostesti cuvinte?
Si oare astazi cum vei adormi?
Sau oare cine va roti Pamintul?
Si datorita cui te vei trezi
Sau cine pregateste anotimpul?
Noi n-am facut nimic sa existam
Si totusi creator exista
Noi n-am facut nimic sa respiram
Dar inima nu se opreste.
Ma simt pierdut
Ma simt pierdut,ca frunza n vant,
Cu suflet trist si chip carunt.
Durerea musca adanc in piept,
Tradarea-i rana de n-o iert!
Ma simt pierdut,in zi si noapte,
Oriunde-as merge, aud soapte.
Tradarea doare,ca un cutit…
In spate infipt, uitat si-n vechit.
Mă simt pierdut, fără alinare,
Inima-mi plânge, fără iertare.
Iubirea,o masca,minciuni ce s aprind,
Azi nu mai cred si nici nu pretind.
Intr-o lume rece, durerea apare,
Ma simt pierdut,fara vreo salvare,
Rabdarea da timp,si timplul schimbare,
Dar fara respect n ai nici o valoare.
Am fost copil!
Am fost și eu copil cândva
Într-un sătuc pe mal de râu,
Cu oameni iuți și gospodari
Ce cultivau cartof, porumb și grâu
De mic am fost trimis cu vaca
Și-a trebuit să dau cu sapa,
Iar mama tot mereu mi-a spus
Doar cine-nvață poartă mapa
Abecedarul l-am citit cu mama
La flacăra plăpândă de la lampă,
Și niciodată nu treceam de nouă
Gazul fiind o sursă foarte scumpă
Abia când am ajuns în clasa-patra
Noi am avut curentul tras în casă,
Și învățam cu mama pân' la zece
Apoi ea la război mergea să țeasă
Așa am învățat eu a citi și scrie
Cu multe greutăți și neajunsuri,
Și-n minte am o mie de întrebări
La care din pacate..nu am răspunsuri!
La ce te porți așa cu mine ?
La ce te porți așa cu mine ?
C-am un suflet și mă doare
Eu am vrut să țin la tine
Ca la o scumpă floare
Dar tu vrei sa stai in spini
Și nu vrei sa te culeg
Drumu-i plin de mărăcini
Aș fi vrut să te aleg
Atât îți spun,că timpul trece
Să înțelegi eu aștept
Nu mai fi cu mine rece
Hai la mine și-al meu piept
Păreri nule..
Chiar nu pot să-mi fac planuri de viitor
Sunt în război cu mine și nu ies învingător
Să trăiești e greu chiar dacă poate părea ușor
Lupt să rămân același băiat sincer și visător
Uneori sunt forțat de împrejurări să mai și mint
Sunt forțat să rostesc și cuvinte pe care nu le simt
De multe ori trebuie să fac și cea ce nu vreau să fac
În majoritatea timpului sunt obligat forțat să tac
Dacă am tupeul sa spun ce mă deranjează
Societatea se ridică-n picioare și mă corectează
Că vezi doamne nu-i de loc așa cum spun eu
La toți le convine, eu sunt singurul ce mă cred zmeu
Mulți mă judecă pentru simplul fapt că sunt ateu
"N-ai derpul la opinie, ești respins de dumnezeu"
(Și nu, n-am de gând să scriu dumnezeu cu "D" pentru mine toată viața o să rămână cu "d", nu-mi pasă cine ce-o să zică, nu-mi pasă că-i total gresit în ochii tuturor. Pentru mine asta-i varianta cea mai corectă, n-am să stau să vă explic cum și de ce. N-am să-mi pierd timpul aburinduvă cu filozovia mea despre viață, fiecare face ce vrea, fiecare își trăiește viața cum vrea, în lumea mea se scrie cu "d" si nu reprezintă absolut nimic, însuși cuvântul zeu este inexistent, fabulele sunt inexistente tot ce pare supra-natural sau desprins din basm este iexistent pentru mine. În lumea mea nu-i loc de critică fie ea și constructivă, oricine poate să zică orice însă pentru mine este ca și cum nimeni n-ar zice nimic. Dacă citiți ce scriu sunteți în lumea mea, părerile ce le aduceți cu voi din exterior sunt complet nule.
Când ochii se revăd
Când ochii se revăd, nimic nu mai e
întâmplător...
Privirea aceea pe care ai crezut că ai uitat-o, îți cutremură sufletul într-un fior
Timpul poate fi nemilos, dar sentimentele
adevărate nu cunosc uitarea,
Ele stau ascunse, tăcute, în colțuri de suflet slujind așteptarea...
Nu e nevoie de cuvinte când sufletele se
recunosc.
Poate că nu mai e momentul, poate că nici n-a fost vreodată.
Dar ceea ce simti...e real....și doare frumos.
Pentru că în adâncul tău, știi că unii oameni nu trec cu adevărat...niciodată.
Intrebari pentru Ateu
Tu ai facut ceva ca s-a existi?
Tu fara plata azi pasesti pamintul.
Tu ai muncit ca azi sa poti privi,
Sau sa auzi si sa rostesti cuvinte?
Si oare astazi cum vei adormi?
Sau oare cine va roti Pamintul?
Si datorita cui te vei trezi
Sau cine pregateste anotimpul?
Noi n-am facut nimic sa existam
Si totusi creator exista
Noi n-am facut nimic sa respiram
Dar inima nu se opreste.
Ma simt pierdut
Ma simt pierdut,ca frunza n vant,
Cu suflet trist si chip carunt.
Durerea musca adanc in piept,
Tradarea-i rana de n-o iert!
Ma simt pierdut,in zi si noapte,
Oriunde-as merge, aud soapte.
Tradarea doare,ca un cutit…
In spate infipt, uitat si-n vechit.
Mă simt pierdut, fără alinare,
Inima-mi plânge, fără iertare.
Iubirea,o masca,minciuni ce s aprind,
Azi nu mai cred si nici nu pretind.
Intr-o lume rece, durerea apare,
Ma simt pierdut,fara vreo salvare,
Rabdarea da timp,si timplul schimbare,
Dar fara respect n ai nici o valoare.
Am fost copil!
Am fost și eu copil cândva
Într-un sătuc pe mal de râu,
Cu oameni iuți și gospodari
Ce cultivau cartof, porumb și grâu
De mic am fost trimis cu vaca
Și-a trebuit să dau cu sapa,
Iar mama tot mereu mi-a spus
Doar cine-nvață poartă mapa
Abecedarul l-am citit cu mama
La flacăra plăpândă de la lampă,
Și niciodată nu treceam de nouă
Gazul fiind o sursă foarte scumpă
Abia când am ajuns în clasa-patra
Noi am avut curentul tras în casă,
Și învățam cu mama pân' la zece
Apoi ea la război mergea să țeasă
Așa am învățat eu a citi și scrie
Cu multe greutăți și neajunsuri,
Și-n minte am o mie de întrebări
La care din pacate..nu am răspunsuri!
Другие стихотворения автора
Nu te-am uitat
Au trecut aproape doi ani
Doi ani de când zaci acolo sub pământ
Nici nu te mai simt,însă tristețe îmi emani
mereu când îți pun lumânări pe mormânt.
Mi-e așa dor de tine
Nici nu știu când trece timpul
Trece,trece și te alungă departe de mine
Așa cu el trece și anotimpul…
Nu s-a mai schimbat nimic pe-aici
Totul e la fel,doar vieți normale
Eu încă port dor de ale tale îmbrățișări
și de saluturile noastre speciale.
N-am să te mint… chiar îmi lipsești
Chiar aș vrea să te mai văd în forma ta originală
Te văd doar prin poze vechi
Chiar și așa n-am nici șansa ocazională.
Sper că ești bine acolo oriunde te aflii
Sper că nu ți-e frig la mâine
Că n-am să pot a le încălzi
N-am să pot a le atinge
Fiindcă tu nu te mai întorci,tu nu mai vii…
Sfârșitul
În 2020 te-am cunoscut
Și știu că într-o iarnă te-am plăcut
Ți-am dat în dar un tablou mic
Să știi că ești un mic pitic...
Dar oricum tot mi-e dor de tine
Respectul meu îți aparține
Și nu te-ai mai gândit...
Să-mi ceri iar un edit?
Acum te-ai dus devreme
O să-ți tot scriu poeme
Și știu că nu le poți vedea
Dar totuși eu le voi crea ...
Aveai ochii blând căprui, chiar negri
Vedeai prin ei multe structuri
Și acea îmbrățișare caldă
Îmi făcea inima să ardă...
Atâtea amintiri s-au dus
Și-acum tu ești acolo sus
Mulți dintre noi ne-am întrebat
De ce așa s-a încheiat?
Mama mea
Of...Mama mea cu ochii blânzi
Un foc profund în mine-aprinzi.
Mă tem că vei îmbătrâni?
Că într-o zi nu vei mai fi.
Mergi doar pe unde vrei
Și știu că ai alte idei,
Dar vreau să-ți dăruiesc
Un simplu te iubesc...
Aștepți să mă căiesc ,
Să nu mă-npotmolesc.
Am să-ți cer ceva
Ce nu vei observa.
Știu c-am greșit mereu,
Dar uneori e greu
Și vreau să-ți cer acum
Iertare oarecum.
Doar tu știi tot despre mine ,
Mereu mă vei susține ,
Pentru asta-ți mulțumesc
Și copilul tău eu mă numesc.
Ai încercat, te-ai străduit
Pentru-n viitor mai strălucit
Și-ai salvat viețile noastre
Trecând pe mările albastre.
Pentru o veșnicie
Simt că nu mai pot.
Simt ca am mii de emoții înăuntrul meu.
Emoții care vor să iasă afară .
Vor să se simtă și ele libere ca un nou născut…
Ți-aș cădea la picioare,
Ți-aș săruta mâinile și buzele.
Parcă ești o zeiță căzută din ceruri ,
Arăți mai mult a viitoarea mea soție.
Te văd cu cunună pe frunte ,
Într-o rochie albă de mătase
Făurită cu cea mai mare grijă
De cele mai frumoase mâine.
Ți-aș închina toate florile,
Aș face orice să te văd fericită,
Cu chipul senin, deloc tăcută,
Să te văd frumoaso zburdând pe câmpie .
Nu știu să mă exprim de la emoții.
O-i fi eu considerat un nebun
Că se-aude că dorm prin cârciumi.
Da’-ți promit că-s fecior bun ,
Trăiesc ca-n sânul lui Avram.
Inimii nu i se poate porunci
Să te iubească mai târziu ,
Să se gândească mai puțin la tine.
Ea știe să refuze ,
Ea nu dorește să nu te mai știe,
Ea vrea să rămâi aici pentru-eternitate.
Pentru-o veșnicie dacă ar fi.
Lacul
Sub sălciile plângătoare, dorul curge lin
Mai în jos de ele, un lac încărcat cu nuferi rozalii
Adie vântul prin frunza tremurândă
Soarele se ascunde după pădurea blândă.
Se-ntind pe valuri line petale rătăcite
Povești nepovestite, de suflete iubite
Și-n liniștea profundă, tăcerea a-nceput
Dând acord îndrăgostiților pentru încă un sărut.
Lacul codrilor iluștri
Încărcat cu cer de aștri
Reflectează asupra-mi harul dragostei
Și vindecă prostia de după moarte a pacostei.
Doi îndrăgostiți, doi supuși la decedat
Unul suferind,celălalt fiind decapitat
În mijlocul pădurii, în acest lac
La fund de el șade un trup femeiesc și un bărbătesc cap.
Dorul ce nu moare
Chiar și când vor trece zece ani
Eu nu te voi uita…
Chiar și dacă pământul va trece peste mine
Eu nu te voi uita…
Dă-mi un semn că aici mereu te voi afla
Eu nu te voi uita…
Încă nu mă pot lăsa de tine
Eu nu te voi uita…
Iartă-mi orice eu am greșit
Eu nu te voi uita…
Iartă-mă ca nu am putut să te găsesc
Eu nu te voi uita…
Deși așa de mult mi-am dorit
Eu nu te voi uita…
Să am șansa să te păstrez
Eu nu te voi uita…
Și aș fi vrut să te mai fi trezit
Eu nu te voi uita…
Să te mai fac încă odată să-mi auzi glasul
Eu nu te voi uita…
Am tot strigat, tu nu m-ai auzit
Eu nu te voi uita…
Am putut doar să-ți simt pasul
Eu nu te voi uita…
Nu te-am uitat
Au trecut aproape doi ani
Doi ani de când zaci acolo sub pământ
Nici nu te mai simt,însă tristețe îmi emani
mereu când îți pun lumânări pe mormânt.
Mi-e așa dor de tine
Nici nu știu când trece timpul
Trece,trece și te alungă departe de mine
Așa cu el trece și anotimpul…
Nu s-a mai schimbat nimic pe-aici
Totul e la fel,doar vieți normale
Eu încă port dor de ale tale îmbrățișări
și de saluturile noastre speciale.
N-am să te mint… chiar îmi lipsești
Chiar aș vrea să te mai văd în forma ta originală
Te văd doar prin poze vechi
Chiar și așa n-am nici șansa ocazională.
Sper că ești bine acolo oriunde te aflii
Sper că nu ți-e frig la mâine
Că n-am să pot a le încălzi
N-am să pot a le atinge
Fiindcă tu nu te mai întorci,tu nu mai vii…
Sfârșitul
În 2020 te-am cunoscut
Și știu că într-o iarnă te-am plăcut
Ți-am dat în dar un tablou mic
Să știi că ești un mic pitic...
Dar oricum tot mi-e dor de tine
Respectul meu îți aparține
Și nu te-ai mai gândit...
Să-mi ceri iar un edit?
Acum te-ai dus devreme
O să-ți tot scriu poeme
Și știu că nu le poți vedea
Dar totuși eu le voi crea ...
Aveai ochii blând căprui, chiar negri
Vedeai prin ei multe structuri
Și acea îmbrățișare caldă
Îmi făcea inima să ardă...
Atâtea amintiri s-au dus
Și-acum tu ești acolo sus
Mulți dintre noi ne-am întrebat
De ce așa s-a încheiat?
Mama mea
Of...Mama mea cu ochii blânzi
Un foc profund în mine-aprinzi.
Mă tem că vei îmbătrâni?
Că într-o zi nu vei mai fi.
Mergi doar pe unde vrei
Și știu că ai alte idei,
Dar vreau să-ți dăruiesc
Un simplu te iubesc...
Aștepți să mă căiesc ,
Să nu mă-npotmolesc.
Am să-ți cer ceva
Ce nu vei observa.
Știu c-am greșit mereu,
Dar uneori e greu
Și vreau să-ți cer acum
Iertare oarecum.
Doar tu știi tot despre mine ,
Mereu mă vei susține ,
Pentru asta-ți mulțumesc
Și copilul tău eu mă numesc.
Ai încercat, te-ai străduit
Pentru-n viitor mai strălucit
Și-ai salvat viețile noastre
Trecând pe mările albastre.
Pentru o veșnicie
Simt că nu mai pot.
Simt ca am mii de emoții înăuntrul meu.
Emoții care vor să iasă afară .
Vor să se simtă și ele libere ca un nou născut…
Ți-aș cădea la picioare,
Ți-aș săruta mâinile și buzele.
Parcă ești o zeiță căzută din ceruri ,
Arăți mai mult a viitoarea mea soție.
Te văd cu cunună pe frunte ,
Într-o rochie albă de mătase
Făurită cu cea mai mare grijă
De cele mai frumoase mâine.
Ți-aș închina toate florile,
Aș face orice să te văd fericită,
Cu chipul senin, deloc tăcută,
Să te văd frumoaso zburdând pe câmpie .
Nu știu să mă exprim de la emoții.
O-i fi eu considerat un nebun
Că se-aude că dorm prin cârciumi.
Da’-ți promit că-s fecior bun ,
Trăiesc ca-n sânul lui Avram.
Inimii nu i se poate porunci
Să te iubească mai târziu ,
Să se gândească mai puțin la tine.
Ea știe să refuze ,
Ea nu dorește să nu te mai știe,
Ea vrea să rămâi aici pentru-eternitate.
Pentru-o veșnicie dacă ar fi.
Lacul
Sub sălciile plângătoare, dorul curge lin
Mai în jos de ele, un lac încărcat cu nuferi rozalii
Adie vântul prin frunza tremurândă
Soarele se ascunde după pădurea blândă.
Se-ntind pe valuri line petale rătăcite
Povești nepovestite, de suflete iubite
Și-n liniștea profundă, tăcerea a-nceput
Dând acord îndrăgostiților pentru încă un sărut.
Lacul codrilor iluștri
Încărcat cu cer de aștri
Reflectează asupra-mi harul dragostei
Și vindecă prostia de după moarte a pacostei.
Doi îndrăgostiți, doi supuși la decedat
Unul suferind,celălalt fiind decapitat
În mijlocul pădurii, în acest lac
La fund de el șade un trup femeiesc și un bărbătesc cap.
Dorul ce nu moare
Chiar și când vor trece zece ani
Eu nu te voi uita…
Chiar și dacă pământul va trece peste mine
Eu nu te voi uita…
Dă-mi un semn că aici mereu te voi afla
Eu nu te voi uita…
Încă nu mă pot lăsa de tine
Eu nu te voi uita…
Iartă-mi orice eu am greșit
Eu nu te voi uita…
Iartă-mă ca nu am putut să te găsesc
Eu nu te voi uita…
Deși așa de mult mi-am dorit
Eu nu te voi uita…
Să am șansa să te păstrez
Eu nu te voi uita…
Și aș fi vrut să te mai fi trezit
Eu nu te voi uita…
Să te mai fac încă odată să-mi auzi glasul
Eu nu te voi uita…
Am tot strigat, tu nu m-ai auzit
Eu nu te voi uita…
Am putut doar să-ți simt pasul
Eu nu te voi uita…