Flori și morminte
Pe câmp răsar tăcute flori,
Sub cerul plin de veșnicie,
Iar lângă ele dorm comori
Ascunse-n recea temelie.
O floare râde către soare,
Un mormânt tace către cer;
Și totuși amândouă oare
Nu poartă-același adevăr?
Floarea trăiește într-o clipă,
Cu rouă, cântec și parfum;
Mormântul ține fără pripă
Tot ce-a fost om pe-al vieții drum.
Din mugur se ridică firea,
Din țărnă omul s-a ivit;
Tot țărâna-i scrie amintirea,
Când rostul lui s-a împlinit.
De ce ne temem de morminte,
Când ele nu sunt decât prag?
Sub lespezi nu pier lumini sfinte,
Ci scapă trupul de toiag.
Iar florile ce le-mpodobesc
Nu plâng, nici nu rostesc cuvinte;
Prin frumusețea lor vestesc
Că viața crește din morminte.
Căci unde moartea pare rece,
Acolo timpul naște zori;
Nimic pe lume nu petrece
Fără să lase iarăși flori.
Așa se leagă-n rost deplin
Și floarea, și mormântul mut:
Una vestește un destin,
Cealaltă spune ce-a trecut..
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: Florin Dumitriu ![]()
Дата публикации: 8 июля
Комментарий: 1
Timp de citire: ~2 min.
Просмотры: 81
Другие стихотворения автора
Стихи про любовь
Напутственные стихи
Стихи о природе
Весенние стихи
Стихи посвящены матери
Стихи для детей
Родительский дом
Стихи для папы
Стихи про животных
Стихи о смерти
Философские стихи
Исповедальные стихи
Грустные стихи
Мотивационные стихи
Проза
Рождественские колядки
Смешные стихи
Патриотические стихи
Стихи 8 марта
Пасхальные стихи
Стихи на Новый год
Различные стихи
Мысли
Посвящены стихи
Поздравления
Стихи о дружбе
Комментарий 1
TheDreamer