Eu, mie
Soarele încet se lasă
Și lumina iar dispare.
Nici măcar acum nu-ți pasă
De a mea mută strigare,
Ce oprește ceasu-n loc.
Valurile-nvolburate
Al tinereții foc
Si toate clipele furate.
Stop.
Se uită acum la asfințit,
La firava continuare,
La codrul incărunțit,
La culoarea ce dispare.
Apa ce curgea odinioară,
Vântul ce frunzele-mi mișca,
Cerul ce se-nseninară,
Vor mai reveni cândva?
De ce le lași să plece?
Să mă scufund în al meu adanc ocean
Umbrele sa mă înece
Să mă zbat aici în van...
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Oglinda care s-a crăpat!
Поэма: Eminescu
Dragi autori și cititori ai poezii.online
Поэма: Ce frumoasă ești...
Поэма: Doar un gând
Scriitorul Alexandru Cosmescu a fost comemorat la 95 de ani de la naştere
Поэма: Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în portugheză
Поэма: Mă simt pamflet
Miliarde de cărţi pe rafturi. Acestea sunt cele mai mari 7 biblioteci din lume