3  

Un pescar vestit!

Pe malul iazului m-am așezat,

Sub un copac cu umbra deasă,

O undiță în larg am aruncat,

Și-aștept să pun ceva în plasă

 

De-acasă am plecat în zori de zi,

Să prind un loc mai bun pe baltă,

Am pus o râmă neagră în cârlig,

Mă uit atent să văd când pluta saltă

 

În stânga, dreapta mulți pescari,

Ce vor să prindă peștele cel mare,

Gălăgioși în larg se ceartă pescărușii,

Iar o combină treieră grâul copt în zare

 

Pe ceru'albastru fără pic de nor,

Se vede soarele strălucitor ce frige,

La umbră beau un ceai răcoritor,

Iar guta stă întinsă cu râma în cârlige

 

Mă uit la nada pusă de pescari,

Ca peștele să vină la momeală,

Schimb râma cu bobul de porumb,

Și-arunc încet fără să fac greșeală

............................ .

Orele trec fără nicio captură,

Și vine seara cu ceva răcoare,

M-aștept ca peștele să tragă,

Acum când nu mai este soare

 

Deodată văd cum pluta umblă,

Coboară-n jos și se ridică-n sus,

E semn că nada peștele o gustă,

Și-i place, ce în cârlig am pus

 

Când văd că pluta e sub apă,

Înțep rapid să nu îmi scape,

Țin undița puternic între brațe,

Și mulinez rapid tăind din ape

 

Emoția o simt cum mă cuprinde,

Și îmi șoptesc, e mic sau mare,

Sunt răbdător, întind și relaxez,

Și văd cum sare apa, atât de tare

 

Ușor, ușor se-apropie de mal,

Un crap trofeu, cum n-am văzut,

Îl cântăresc, ținându-l în mincioc,

Și-l liberez, după o poză și-un sărut

 

Seara am revenit voios acasă,

Știind ce multe am de povestit,

Și chiar de nu am pești în plasă,

Sunt fericit să fiu...pescarul cel vestit!

 

 

 

 

 


Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Zugun poezii.online Un pescar vestit!

Дата публикации: 30 июля

Просмотры: 59

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

cliseu previzibil

noi, condamnații la iubire

ne-am despărțit unul de altul,

cine face acum saltul?

și se predă cu mâini rănite 

în brațele unui bolnav,

 

ce așteaptă pe nesimțite 

să simtă pentru prima dată 

ceva pur, de care noi

de multă vreme ne-am lepădat. 

 

nu-mi aduc aminte 

 

dar mi-ai promis ruine,

mi-ai spus că numai praful

mă va face să disper

de a ta prezență

sufocătoare. 

 

mi-am închis ochii și am strigat

că tu nu poți lăsa dezastru

și urma ta îmi va rămâne 

doar o amintire, spintecătoare

ce mă va amăgi mereu.

 

căci tu mi-ai fost doar libertate,

și muză în fiecare vers

de a ta iubire ce mă arde,

când vorbele se risipesc.

Еще ...

colaj//9

iaca,

planeta norocului strălucește pe

aventuriere dorințe;

luna plină, din capricorn,

îndeamnă la prudență;

iar jupiter-nestânjenit că

prietenul  saturn e retrograd în pești,

străpunge beregata berbecului.

 

un februarie stingher

apare la porți...

liniștea ascunde în miez,

rugăciuni fierbinți;

să nu vă fie teamă de câinele negru cu ochii de foc!

a fost ucis de Sfântul Trifon.

Еще ...

Aripile îngerilor

fragment

....

"cu fiecare pas pe care îl facem prin iubire,

sădim flori pentru eternitate

în grădina lui Dumnezeu."

 

 

(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)

Еще ...

Poemul vieții

 

Ce ești tu viață?

Cea care ne cuprinzi pe toți

Cu frumusețea existenței tale,

Cu-atâtea clipe ce-s doar taine ?

Nu știi decât promisiuni de basm să faci,

Să ne săruți gingaș pe obrăjori,

Ca mai apoi pe cale singuri să ne lași!

S-aduci pe lângă miere și amarul,

Să lași și lacrimile nu doar râsul și nectarul!

Noi bieții muritorii tăi,

Nu știm de ce așa și nu altfel

Vorbim de soartă sau destin,

Nici încotro orfani s-o luăm...

Există rost sau scop pe astă lume,

Când orice-ai face moartea vine?

Ce rost are să viețuiești,

Când toate clipele frumoase-s vis,

Sau efemerul ce amăgește e chipul tău?

Ce ești tu viață dacă treci,

Nu vrei nimic concret să-mi spui!

Și taci și faci și pleci...

Eu nu te cred doar te privesc,

Și mă amuză chipul,glasul ori dansul tău,

Și-ți spun direct,

Minciuna cea frumoasă ești!

(31 august 2023 H.S Irepetabila iubire)

 

 

 

 

 

Еще ...

Satul care moare!

Mă-ntorc în satul meu natal,

De unde am plecat demult,

Și multe lucruri nu îmi plac,

Când oameni-i ascult 

 

Pe uliți nu mai sunt copii,

Să bată mingea, să fure poame,

Și doar câțiva hâtri bătrâni,

Plângându-se că vor muri de foame

 

Pe drum mă întâlnesc cu semeni,

De vârsta mea și-mi e rușine,

Că nu mai știu să-i chem pe nume,

Timpul furând și de la ei și mine

 

 Ajung la cimitirul mut din sat,

Unde mama se odihnește,

Mă reculeg și flori depun,

Pe care ochiul le stropește,

 

Trec și  pe la casa părintească,

De care-mi este atât de dor,

Privesc la curtea cu verdeață,

Și-admir cerdacul cu pridvor,

 

Aici e locul unde m-am născut,

Și-am mers eu zi de zi la școală 

Cum aș putea vreodată să o uit,

Pe mama ce striga, copile scoală

 

De după gard mă uit la sat,

Care nu mai arată ca-nainte,

Văd multe case cu gard stricat,

Imaginea e totul și ea nu minte

 

Plec din satul care moare,

Trist și plin de-amărăciune,

Mâna tatei o sărut,

Și în gând spun..rugăciune!

 

Еще ...

CUVĂNTĂTORE

,,Floarea albastră,, am citit
Floare albastră am iubit
Floarea albastra-nmugurit
Floarea albastră….
Vântul crud te-a legănat
Vântul crud te-a despuiat
Vântul crud mi te-a luat
Vântul….

Еще ...