Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Vlad Babiciu
Дата публикации: 28 мая 2022
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 663
Стихи из этой категории
Biciuire
Mai fac, mai scriu, mai spun prostii,
nu sunt de plopi, sau de campii.
Nu am în sînge fir de scriitor,
nu pot să scriu de frumuseţe şi amor.
De moarte ştiu să scriu mai bine,
şi numai moartea’n cap îmi vine.
Doar negru văd ce voi vedeţi frumos,
si unde voi zburaţi, eu merg pe jos.
Sunt trist mereu şi’mi pare bine,
că bucuria, doar din bucurie’mi vine.
,,Nu te enerva" în engleză
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Only a word
Told suddenly
Unforgiving
Can put me down
The heart believes,
The mind measures
The silence is gone
forever
Unfortunately, that's my way
but always I'm saying to myself this way:
"Don't get annoyed!"
Don't get annoyed, don't get annoyed!
Words can be tricky
Don't get annoyed, don't get annoyed!
For no anger is good!
Maybe sometimes you are hit unwillingly
By a word that's inappropriate
Don't get annoyed, don't get annoyed!
Come, smile and listen to my advice.
Only a word
Brings me bad thoughts
And only with them
It's gathering me
It's jealousy
Comes like a burden
And an indescribable nightmare
Night falling in a dream
Unfortunately, that's my way
But always I'm saying to myself this way:
"Don't get annoyed!"
Don't get annoyed, don't get annoyed!
Words can be tricky
Don't get annoyed, don't get annoyed!
For no anger is good!
Maybe sometimes you are hit unwillingly
By a word that's inappropriate
Don't get annoyed, don't get annoyed!
Come, smile and listen to my advice.
And you'll know
To tell yourself
Whenever
To whoever
Don't get annoyed
Don't get annoyed, don't get annoyed!
Words can be tricky
Don't get annoyed, don't get annoyed!
For no anger is good!
Don't get annoyed!
Ce m-aș face fară ea!
Să vă spun ce mi se-ntâmplă,
Și de ce-mi pun degetu-n tâmplă,
Despre ea ce-mi este dragă mie,
Și cum îmi dă emoții a mea Marie
Dimineața mai greu se scoală,
Parcă-i atinsă de vreo boală,
Pe furiș ușor deschide ochii,
Pregătită e de-a face șotii
În fugă mare spre bucătărie,
Să încălzească la cuptor lipie,
În grabă, iute o cafea își face,
Mai diluată, că așa îi place
Cum timpul trece, nu prea așteaptă,
Nici chiar pe ea, fată cu judecată,
Grăbită se-ndreaptă către duș,
Eu o zoresc, ea-mi spune vin acuș
Acum cred c-ați înțeles mai bine,
De unde necazul vine spre mine,
Ce-nseamnă acuș, rapid și imediat,
Când eu la ușă, demult stau îmbrăcat,
Aud din ușă cum dușul se oprește,
Și-s bucuros că fata se grăbește,
Dar vai, nimic nu este-adevărat,
Că după duș, are ceva de aspirat
Să-i spun ceva tăios, nu îndrăznesc,
Și simt cum nervii îmi plesnesc,
Cobor ușor pe trepte la garaj,
Ducând în màna zilnic un bagaj
Pornesc rapid motorul, cald să fie,
Pentru a mea scumpă, dulce soție,
Consum destul de multă motorină,
Pâna ce intră Marce în mașină
Calc apăsat pedala, accelerez,
Mai am un pic până să delirez,
În trombă la serviciu noi plecăm,
Să prindem condica și să semnăm
Parchez mașina, coboară Marce,
Și mâța-mi sare printre picioare,
Sunt pregătit pisica s-o servesc,
Cu o conservă, că altfel o pățesc
Abia acum eu spre birou pot merge,
Când mâța botul tacticos și-l șterge,
Și Marce mulțumită intră-n laborator,
Iar eu mă mișc c-un șchiopătat ușor
....................................
Seara tot timpul după ora cinci,
Când termin cu mâncarea la pisici,
Marce îmi spune pe un ton domol,
C-ar vrea un picusor și pe la Mall
Degeaba spun, mă doare un picior,
O stiu că nu renunță prea usor,
Așa că la cumpărături grabnic o duc,
Sperând că cina de la șapte, poate apuc
Nu vă mai spun povestea după șapte,
Când eu prin casă vorbesc în șoapte,
Că ea la telefon începe să vorbească,
Și tare greu îi vine să se oprească
Ceea ce eu acum v-am povestit,
De-a lungul vremii pe mine m-a călit,
Și-am înțeles...capul este la mine,
Dar gâtul e la Marce și-l
mișcă....cum îi convine!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
ANUL NOU
Anul nou se primeneste
Cu noile vesminte,
Pe care le porta cu mandrie
Pentru a noastra Romanie.
Tara pe care inaintasii
Ne-au lasat-o noua urmasii.
S-o muncim ,s-o gospodarim
Cu totii sa o iubim.
Pe aceste dragi meleaguri,
Cu viile suind pe dealuri
Cu lanuri si livezi,
Si cu ape limpezi.
Sa o lasam mai departe
Anului urmator cu dreptate..
Sa fie mostenire
Si cu mare pretuire.
Ficelor si fiilor,
Nepotilor si stranepotilor,
S-o infloreasca mai departe
Cu mare dreptate.
Din același izvor
Toți suntem la fel,
Suntem asemenea miilor de maci
Ce-mpodobesc câmpiile,
Suntem asemenea păsărilor
Ce dau glas văzduhului,
Suntem asemenea peștilor
Ce săgetează apele,
Suntem asemenea copacilor
Ce înfrumusețează fața pământului,
Suntem asemenea frunzelor
Ce izvorăsc din muguri
Primăvară de primăvară,
Iar toamna iau foc
Și îngrașă pământul.
Suntem Adami și Eve;
Nimic diferit la o primă privire,
Simetrie,
Aceleași urechi, ochi sau petale,
Suntem un tot
Asemenea firelor de păr
Ce împreună alcătuiesc
Frumusețea capilară,
Suntem un tot
Într-un nucleu al vieții,
Dar fiecare are rolul lui,
Așa cum ochiul adună lumina,
Iar nasul parfumurile,
Trăim, simțim, dar facem parte
Din același izvor.
Suntem la fel,
Toți izvorâm din aceeași rădăcină,
Urcăm munți,
Coborâm văi,
Unii suntem mai buni,
Alții mai răi,
Unii par mai bogați,
Alții mai săraci.
Deși avem aceeași identitate,
Cursul fiecăruia e diferit;
Totul depinde el însuși
Cum se educă.
Prin educație
Florile tale pot străluci
Într-un mod unic,
Apa ta e mai limpede,
Păsările tale
Pot cânta asemenea privighetorilor,
Educația e cea care face diferența,
Însă tu trebuie să știi ce-ți dorești,
Cântecul corbului sau al mierlei.
Punctul de pornire
E izvorul aceleiași stânci,
Dar drumurile sunt diferite,
Tulpinile mai netede
Sau mai ascuțite.
(Din volumul Regăsiri, Ana-Cristina Popescu)
Consecințele iubiri
Iubire, de ce pentru mine ești sinonim cu nefericire
De ce mereu îmi orbești ochii și îmi oferi nefericire
Dacă eu tot ce-ți cer este șansa la un pic de fericire
Uite-mă din nou aici golind pahar după pahar
De la atâta dezamăgire am rămas cu gust amar
În iubire toate încercările mele au fost în zadar.
De ceva vreme am în cap un singur gând murdar
Să renunț la toate și din lumea asta să dispar
Fără ea și cel mai frumos vis este un coșmar.
Ce rost mai are să tot încerc la nesfârșit?
Dacă de ea niciodată n-am să mai fiu iubit
Ce sens are să aștept dacă nu fac nimic
O iubesc, nu vreau să-i fiu doar un amic
Dacă nu pot să fiu cu ea mai bine renunț
În fața justiției supreme mă autodenunț
Merit să sufăr pentru tot răul ce i l-am făcut
Другие стихотворения автора
Norii zboară
Norii stau deasupra capului tău,
plumburi,
tăceau cand zburau,
la vederea ochilor îndrăgostiți,
Zborul norilor ți-a răpit inima ce bate
ca sunetul unui pendul de ceas,
zboară mai repede decat viteza secundelor tale.
ANOTIMP
Voci părăsite în foamea cuvintelor
Scot cuvinte din glasul cărților
Ascult refrene din foșnetul frunzelor
Chipul anotimpului este un stup vesel de albine
Din buze de miere
Crește zambetul
Lacrimi de viespi,inimi de vipere
Curg pe trupul anotimpului
Strivesc sufletul naturii
Cu lacrimi de piatră
Frunzele plang în suspin,
par moarte, dar trăiesc
în delirul lor, ucise de vant
Suflete colorate cu sange de scorpion
Cuosc frica pădurii
Explorez teama ierbii
Răman cu spaima pe o creangă vie
ce respiră aer și pămant.
Albastre
Trupuri firave ce mor pe pămant
Se așterne o verdeață albăstrie
Viața e albăstrie cand,
eroi nu mai sunt eroi
si lumea e plină de pustiu
în cuvinte ce mor strivite
la presiunea unor minți confuze.
Luna e albăstrie,
cand lupii stau de veghe la capătul ei,
și iși strigă durerea.
Steagurile s-au albăstrit cand aud cel mai îndepărtat sunet de pace.
Frunzele s-au albăstrit de atata plans și suspin,
într-o lume privată de plăcerea,
de a iubi.
Floarea din colțul ierbii
Privesc cum stă ascuns între zidurile naturii
Floarea ierbii ce primăvara o binecuvantă
În colțul ierbii,ascunsă de șoapta nopților fierbinți
Floarea începe să cante Oda Bucuriei
Natura dansează în concertul lui Bethoven.
Natura
Natura care aș vrea să rămana veșnică vie
Port în mine ziua cand mă plimbam
Cu tine natură,
Cu vorbe dulci ne răsfățam
Ne intersectam des sub bătranul castan
Soarele ne privea și ne zambea
Iar luna își varsă privirea spre noi
Soarele și luna se îmbrățișau amandoi
Formă de salut ca doi prieteni astrali
Ca niște aștri care des ne vizitau
Și ne vegheau nopțile întunecate
Cu un cer pustiu acoperit cu lacrimi.
Lacrima vieții se topea ca un nor fără pereche
Lumina vie ne încălzea ca o scanteie de fericire
din inima ta.
Trilogia fericirii
Fericirea un munte de speranță,
Fericirea formată de ridurile pe fața oricărui nefericit .
Darul fericirii este bucuria în dimensiunea infinitului cosmic
nemărginită la capătul Terrei.