FIGURI GEOMETRICE

,,Tatăl nostru
care ești în ceruri,,
Vino cu a ta povață,
Privește viața și-a ei  neputință
Ajută oamenii să nu  rătăcească,
Să nu-și piardă nădejdea în credință.

,, Sfințească - se voia ta,,
Tată ceresc
Nu lăsa omenirea oropsită,
De zeii întunericului urgisită
De ființe hidoase și perfide
Posedate de setea de-a ucide.
Să ,, Vie împărăția ta,,
Hrană să ne fie  a ta pildă
S-alungi minciuna din  falsa catedrală
Cu idoli  războinici ce-n  sânge
De creștin,  urâțenia lor și-o scaldă
Credința-n tine , ar vrea  să dispară.

,, Facă-se voia ta ,,
Și-a tale zece, drepte porunci
Să fie în drumul nostru călăuze
Avem de ele nevoie în faptă și în gând
Azi, mâine și oricând.
Pacea, iubirea nu mai sunt
Nici în cerul atât cât îl privim,
Nici pe pământ.

,,Pâinea noastră cea de  toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi,,
Mâine și cât va  fi să fie…
Zilnic la tine ne rugăm
Puteri să ne dai  ca să muncim
Noi nu vrem pâinea s-o cerșim.

,,Iartă-ne nouă greșelile noastre,,
Păcate facem… Îngenunchiați
La icoană, din suflet regretăm
Iar pentru cei ce ne dau lanțuri,
Ne constrâng  credința în tine
să nu  o respectăm,
Noi,  înlăcrimați tot ne rugăm:
Dă-le doamne înțelepciune,
Empatie și dreaptă judecată

,, Că a Ta este împărăția
Slava și puterea,,
De-a modela neoamenii în omeni.
,,Tatăl nostru,, cel ceresc
,,Din valul ce  ne bântuie
Înalță-ne,  ne mântuie ,,
Numai TU poți ,numai TU.

Oameni decidenți, fiți asumați,

Așa cum ieri, v-au învățat pe voi,

Bunicii voștri, mai puțin învățați,

Dar pentru țară, au dus război

Ei an de an, au construit și zugrăvit,

Voi dărâmat, vândut, asta-ți știut,

Ei cu sacrificii, datoriile-au plătit,

Iar voi miliardari, pe alții, i-ați făcut

Din astă țară, mai totul s-a vândut,

De cei aleși, care putere-au căpătat,

Prin votul nostru, pe care l-au cerut,

Și drept răsplată, pe noi, ei ne-au trădat

Degeaba am sperat noi, în alegeri,

În președinte, senatori și, deputați,

Că am rămas, doar cu a lor prelegeri,

Că după vot, noi toți, am fost uitați

Vedem, că mult se construiește azi,

Dar nu de-ai noștri frați și, de străini,

Că noi am devenit în timp, bastarzi,

Și chiar uitând, că ne-am născut, creștini

Plecați suntem, prin țări străine,

Ca-ici nu am putut noi, să trăim,

În țară, ne-am întoarce noi și mâine,

De ne-ar lăsa, un viitor să făurim

Dar cum să te dedici, pentru popor,

Când porțile la vamă, sunt închise,

Și guvernanții, fac legi pentru ai lor,

Iar țelurile noastre, pe veci respinse

Speranța noastră, renaște, an de an,

Popor unit să fim și, demn în toate,

Să construim, să-ajungem la liman,

Dar trebuie, să-ne-intoarcem, toți

acasă, din străinătate!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Venim acum la Tine, Tata Ceresc,

Și știm că Tu ușa o ai mereu deschisă,

Iar pentru toți care în trup trăiesc,

Aceasta nu a fost vreodat' închisă

Mai știm că Tu ești printre oameni,

Și vezi necazul nostru pe pământ,

Simțim că Tu în noi iubire sameni,

De când ne naștem pân' la mormânt

Pe Tine cu  toții te mărturisim,

La Tine găsim și binecuvântare,

În Tine permanent descoperim,

Iubire, dragoste, nădejde și iertare

Prin rugăciune noi toți te lăudăm,

Pentru tot binele făcut la omenire,

Dar tot mai des pe Tine te rugăm,

Să ne ferești de rău și-n-bolnăvire

La Tine știm că totul e cu putință,

Și chiar iertarea celor cu păcate,

Când ei mărturisesc și au voință,

Ca cele rele, să nu mai fie repetate

Tu pe pământ cu dragoste-ai venit,

Pe noi să ne salvezi de la pieire,

Iar oamenii cei răi te-au răstignit,

Și de băut ți-au dat oțet și fiere

Povățuire la Tine cerem mereu,

Că știm că Tu ești întelepciune,

Și călăuză dreaptă vreau și eu,

Să-mi fii pe cale, către mântuire

Știm că Tu ești viață, cale, adevăr,

Și ne iubești pentru că ești iubire,

La Tine numărat e fiecare fir de păr,

Și faptele făcute, celor în nevoire

Noi te rugăm să ne ajuți, să biruim,

Mândria noastră, prin smerenie,

Invidia, prin dragoste și bucurie,

Iubirea de arginți, prin milostenie,

A noastră desfrânare, prin înfrânare

Și lăcomia de zi cu zi, prin cumpătare,

Pentru mânie, ne dă noua răbdare,

Lene să nu avem și bărbăție, implicare

Am scris despre a lumii 7 păcate,

Și pentru care omul va fi judecat,

Mărturiseștele pentru a fi iertate,

Iartă-ți dușmanul și-așteaptă...împăcat!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Ma-ntorc din nou în satul meu natal,

De unde am plecat de-o veșnicie,

Și trist mă simt de ce văd în fundal,

Doar case părăsite cu streșini fără vie

Pe uliți nu mai sunt copii gălăgioși,

Să bată mingea, să mai fure poame,

Și doar câțiva bătrâni morocănoși,

Plângându-se că vor muri de foame

Pe drum mai întâlnesc persoane,

De vârsta mea și-mi e tare rușine,

Că nu știu a le spune lor pe nume,

Că timpul a furat și de la ei și mine

Pătrund în cimitir pe-o poartă mică,

Aici se odihnește mama și alte rude,

Mă reculeg și lacrima pe față-mi pică,

Scot un oftat, dar nimeni nu -l aude

Trec pe la casa noastră părintească,

Unde copii fiind, cu toții am crescut,

Să ne-amintim de casa țărănească,

Și de copilărie, ce aparține de trecut

Plec spre oraș, din satul care moare,

Cu mult regret, enormă disperare,

Și nu știu să răspund la-o-ntrebare!

Cât va mai trece, până orașul meu..dispare?

O raza trecand prin perdea.

Un latrat de caine.

Imi iau cheile si plec,

Ma voi intoarce maine.

In lumea asta necunoscuta,

Alb negru,fara culoare.

Cu fete pe care nu le-am vazut,

Si voci noi dar poate,

Daca as sta cu tine s-ar schimba,

Si ar prinde culoare.

As da jos perdeaua si as lasa razele sa ma imbratiseze,

Si pasarile sa cuibareasca,

In cutia mea toracica.

Si as bea cafea cu soarele,

Vorbind de luna cu un zambet,

Caci stiu ca va apune.

Si o zi noua ma asteapta.

Deci te rog fi acolo cand voi iesi din mine,

Si ma voi simti in viata.

Chiar de ți-e sufletul rănit și plângi adânc în noapte,

Chiar daca iar ai obosit și nu mai ai nici șoapte,

Ai datoria de-a zbura până la capăt..

Știu,porți atâția spini,și te-au lovit ploile toate,

Știu ,lacrimile ți-au secat ades,

Dar trebuie să-ți scrii destinul până la ultima lui fila,

Așa e demn,așa e nobil,

Și chiar de -aripa ți se zbate,

Priveste-n zare și străbate,până la capăt,

Drumul vieții tale,spunând:

Nimic nu mă va-nvinge,privesc în zări,departe,

Lupt până la ultima poveste din a vieții mele carte..