Blestem
Și mă întorc acasă
Cu gândurile-n cer,
De muzică atrasă-
Emoțiile pier.
Închid eu telefonul
Și intru în casă atunci,
Dezbrac încet paltonul
Cu mânicile lungi.
Și obosită foarte,
Pe pat eu mă arunc...
Iar perna parcă râde,
Că lângă ea ajung.
Și capul amorțește
Totul din jur dispare
Clipitul se oprește
Un întuneric încet apare.
Și uite gândurile toate
Se amestecă rapid
Făcând un haos...poate
Un vis ,cam încâlcit.
Încerc să înțeleg
Ce se întîmplă acum
Și drumul îl aleg
Dar nu înțeleg oricum.
Încerc să strig puternic
Cu vocea pusă-n vid
Și-mi dau eu seama amarnic
Că-s singură,cumplit...
Deodată ca un fulger
Tresar și mă înspăimânt
Că în acel vis, din cer
Eu,mă vedeam căzând.
Încerc să mă trezesc
La realitate să-mi revin,
Fără încetare mă prăbușesc
Alte gînduri vin și vin.
Și cînd deschid eu ochii
Mai bine să mă uit,
Îmi dau eu seama iarăși-
O zi a mai trecut...
Și uite se repetă
De parcă-i un blestem!
În fiecare ziuă,
Urc în același tren.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Nika
#tristețe
Дата публикации: 22 апреля 2021
Просмотры: 2905
Стихи из этой категории
Fǎrǎ rost...
O nouă zi apare-n geam
Şi este clar că-i dimineaţă,
Iar el, poetul stă gandind...
La viaţă.
Să-nceapă el acum să scrie?
Mai are oare-acum vreun rost
Să scrie-o nouă epopee
Din tot ce-a fost?
Incepe-ntr-un tarziu povestea
Unui bătran ce-abia mergea
Pe-un drum pustiu, pe timp de noapte,
Pe calea sa...
E frant bătranul din poveste,
Iar autorul supărat
Ii strigă parcă-n ghilimele:
"Cazi la pămant, bătran stricat".
Şi el căzu...
Puterea parcă i se scurse,
Iar inima abia că-i bate
Şi palmele bătătorite
Strangeau uşor iarba uscată.
Se duce...se stinge-n fiecare clipă,
O carte Sfantă-i cade din manta,
Abia c-o vede şi şopteşte:
"Doamne, ia-mă in Impărăţia Ta".
N-avea nimic in lumea asta,
N-avea copii, n-avea nici casă,
Era doar el, nimic mai mult
Şi chiar puterea lui il lasă.
Ii strigă-ntr-un tarziu poetul:
"Să nu cumva să mori, bătrane
Căci viaţa ta e-n mintea mea
Şi de tu mori, ce-mi mai rămane?"
Nu apucă insă s-asculte
Cuvintele acelea ne-nţelese;
Inchise ochii şi muri
In ierburile dese.
"Iar m-ai trădat, bărtane!"
Strigă poetul cu putere;
"Ce pot să fac să te renasc,
Bătran stricat...plin de durere?"
S-a dus povestea incepută,
S-a dus creaţia de o viaţă,
Pană şi eroii-mi mor
De dimineaţă...
,,Nu te enerva" în portugheză
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Só uma palavra
Disse ao acaso
Implacável
Isso me derruba.
o coração acredita
O pensamento mede isso,
O silêncio se foi
Para sempre.
Infelizmente, essa é a minha natureza,
Mas sempre em minha mente digo o seguinte:
"Não fique bravo!"
não fique bravo, não fique bravo
As palavras podem enganar.
não fique bravo, não fique bravo
Que nenhuma raiva é boa.
Talvez sem querer, às vezes você é atingido
Em uma palavra, não é apropriado.
não fique bravo, não fique bravo
Vamos, sorria e ouça meus conselhos.
Só uma palavra
Isso me traz pensamentos pesados
E só com eles
Isso me cerca.
É ciúme
Isso vem como um fardo
E um pesadelo indescritível
A noite no sonho desce.
Infelizmente, essa é a minha natureza,
Mas sempre em minha mente digo o seguinte:
"Não fique bravo!"
não fique bravo, não fique bravo
As palavras podem enganar.
não fique bravo, não fique bravo
Que nenhuma raiva é boa.
Talvez sem querer, às vezes você é atingido
Em uma palavra, não é apropriado.
não fique bravo, não fique bravo
Vamos sorrir e ouvir os conselhos.
E você saberá
Para te dizer
de qualquer forma,
todos os que
Não fique bravo!
não fique bravo, não fique bravo
As palavras podem enganar.
não fique bravo, não fique bravo
Que nenhuma raiva é boa.
Não fique bravo!
Insomnie
Umbra mi-a înțepenit pe ușă,
Râde luna din fântână,
Focul vântură plângând cenușă,
Până ziua încet se-ngână.
Noaptea molfăie o ziuă albă,
Pleoapa-mi leagănă un vis ciudat,
Pe ferestre îmi crește iarbă,
Gându-mi paște pe sub pat.
Mintea-mi rumegă o amintire,
Ochii mi-au făcut de treaz hernie,
Și citesc orbește din psaltire,
Despre îngeri, vis și insomnie.
CONVERSAȚIE POETICĂ
Un ceai de tei stă de vorba c-o cafea
" Ceaiul de tei -Mă mai iubești? Ai puțin zahăr în cuvinte? " Sau niște regăsiri de sine?
" Cafeaua-Nu am decât zaț, te-aș ruga să îmi dai un pic din acel zahăr în cuvinte și din regăsiri de sine. "
Departe de mine însămi
M-am trezit într-o dimineață pe la patru jumate,
Cu ochii plini de lacrimi și inima-n păcate,
O boală-n mine arde,
Neputința mă bate,
Și necunoscutu-mi șoptește că sunt nepregătită.
Unde e eu cea din trecut?
De ce s-a risipit în norii cenușii ai toamnei?
M-a alungat mai departe.
M-a dat afară.
Nu a vrut să mai fi putut.
Plâng.Plâng , dar cu ce folos ?
Din ce pricină trece timpul meu?
Trec și nu-mi vindec sufletul,
Îmi las doar cicatrici,
Adânci ca un ocean secetos.
Sper că mă-nțelegi,sper că nu mă consideri pierdută,
Sunt doar o adolescentă
Care încearcă să trăiască
Într-un distinct mod decât cel normal.
Am zile în care consum alcool,
Dar nu-s alcoolică.
Am zile în care nici nu mănânc,
Dar da, sunt anemică.
Încerc să renunț la vicii.
Să fii anemic e un lucru groaznic.
Personal,simt cum corpul mi-e preluat
De o identitate necunoscută.
M-am plictisit de acel sfat:
"Ia și mănâncă!"
Ei cred că e așa ușor să o faci,
Dar când ajungi să fii în situația de față
Realizezi că e chiar greu.
Dezamăgirea apare când nu reușești
Și îți e din ce în ce mai rău...
Icoana
O icoană de-i primită,
Viața ta este sfințită.
Ți-a aduce aminte mereu,
Căci ești doar cu Dumnezeu .
De te rogi privind la ea,
Domnul te va ajuta.
Este o minune care,
Ajută la fiecare.
Când icoana lăcrimează,
E semn că ea te veghează.
Maica sfântă e cu noi,
Plânge, știe de nevoi ,..
Ea ne ajută tot mereu,
Se roagă la Dumnezeu.
Tot ce face pentru noi,
E să scăpăm de nevoi.
Fǎrǎ rost...
O nouă zi apare-n geam
Şi este clar că-i dimineaţă,
Iar el, poetul stă gandind...
La viaţă.
Să-nceapă el acum să scrie?
Mai are oare-acum vreun rost
Să scrie-o nouă epopee
Din tot ce-a fost?
Incepe-ntr-un tarziu povestea
Unui bătran ce-abia mergea
Pe-un drum pustiu, pe timp de noapte,
Pe calea sa...
E frant bătranul din poveste,
Iar autorul supărat
Ii strigă parcă-n ghilimele:
"Cazi la pămant, bătran stricat".
Şi el căzu...
Puterea parcă i se scurse,
Iar inima abia că-i bate
Şi palmele bătătorite
Strangeau uşor iarba uscată.
Se duce...se stinge-n fiecare clipă,
O carte Sfantă-i cade din manta,
Abia c-o vede şi şopteşte:
"Doamne, ia-mă in Impărăţia Ta".
N-avea nimic in lumea asta,
N-avea copii, n-avea nici casă,
Era doar el, nimic mai mult
Şi chiar puterea lui il lasă.
Ii strigă-ntr-un tarziu poetul:
"Să nu cumva să mori, bătrane
Căci viaţa ta e-n mintea mea
Şi de tu mori, ce-mi mai rămane?"
Nu apucă insă s-asculte
Cuvintele acelea ne-nţelese;
Inchise ochii şi muri
In ierburile dese.
"Iar m-ai trădat, bărtane!"
Strigă poetul cu putere;
"Ce pot să fac să te renasc,
Bătran stricat...plin de durere?"
S-a dus povestea incepută,
S-a dus creaţia de o viaţă,
Pană şi eroii-mi mor
De dimineaţă...
,,Nu te enerva" în portugheză
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Só uma palavra
Disse ao acaso
Implacável
Isso me derruba.
o coração acredita
O pensamento mede isso,
O silêncio se foi
Para sempre.
Infelizmente, essa é a minha natureza,
Mas sempre em minha mente digo o seguinte:
"Não fique bravo!"
não fique bravo, não fique bravo
As palavras podem enganar.
não fique bravo, não fique bravo
Que nenhuma raiva é boa.
Talvez sem querer, às vezes você é atingido
Em uma palavra, não é apropriado.
não fique bravo, não fique bravo
Vamos, sorria e ouça meus conselhos.
Só uma palavra
Isso me traz pensamentos pesados
E só com eles
Isso me cerca.
É ciúme
Isso vem como um fardo
E um pesadelo indescritível
A noite no sonho desce.
Infelizmente, essa é a minha natureza,
Mas sempre em minha mente digo o seguinte:
"Não fique bravo!"
não fique bravo, não fique bravo
As palavras podem enganar.
não fique bravo, não fique bravo
Que nenhuma raiva é boa.
Talvez sem querer, às vezes você é atingido
Em uma palavra, não é apropriado.
não fique bravo, não fique bravo
Vamos sorrir e ouvir os conselhos.
E você saberá
Para te dizer
de qualquer forma,
todos os que
Não fique bravo!
não fique bravo, não fique bravo
As palavras podem enganar.
não fique bravo, não fique bravo
Que nenhuma raiva é boa.
Não fique bravo!
Insomnie
Umbra mi-a înțepenit pe ușă,
Râde luna din fântână,
Focul vântură plângând cenușă,
Până ziua încet se-ngână.
Noaptea molfăie o ziuă albă,
Pleoapa-mi leagănă un vis ciudat,
Pe ferestre îmi crește iarbă,
Gându-mi paște pe sub pat.
Mintea-mi rumegă o amintire,
Ochii mi-au făcut de treaz hernie,
Și citesc orbește din psaltire,
Despre îngeri, vis și insomnie.
CONVERSAȚIE POETICĂ
Un ceai de tei stă de vorba c-o cafea
" Ceaiul de tei -Mă mai iubești? Ai puțin zahăr în cuvinte? " Sau niște regăsiri de sine?
" Cafeaua-Nu am decât zaț, te-aș ruga să îmi dai un pic din acel zahăr în cuvinte și din regăsiri de sine. "
Departe de mine însămi
M-am trezit într-o dimineață pe la patru jumate,
Cu ochii plini de lacrimi și inima-n păcate,
O boală-n mine arde,
Neputința mă bate,
Și necunoscutu-mi șoptește că sunt nepregătită.
Unde e eu cea din trecut?
De ce s-a risipit în norii cenușii ai toamnei?
M-a alungat mai departe.
M-a dat afară.
Nu a vrut să mai fi putut.
Plâng.Plâng , dar cu ce folos ?
Din ce pricină trece timpul meu?
Trec și nu-mi vindec sufletul,
Îmi las doar cicatrici,
Adânci ca un ocean secetos.
Sper că mă-nțelegi,sper că nu mă consideri pierdută,
Sunt doar o adolescentă
Care încearcă să trăiască
Într-un distinct mod decât cel normal.
Am zile în care consum alcool,
Dar nu-s alcoolică.
Am zile în care nici nu mănânc,
Dar da, sunt anemică.
Încerc să renunț la vicii.
Să fii anemic e un lucru groaznic.
Personal,simt cum corpul mi-e preluat
De o identitate necunoscută.
M-am plictisit de acel sfat:
"Ia și mănâncă!"
Ei cred că e așa ușor să o faci,
Dar când ajungi să fii în situația de față
Realizezi că e chiar greu.
Dezamăgirea apare când nu reușești
Și îți e din ce în ce mai rău...
Icoana
O icoană de-i primită,
Viața ta este sfințită.
Ți-a aduce aminte mereu,
Căci ești doar cu Dumnezeu .
De te rogi privind la ea,
Domnul te va ajuta.
Este o minune care,
Ajută la fiecare.
Când icoana lăcrimează,
E semn că ea te veghează.
Maica sfântă e cu noi,
Plânge, știe de nevoi ,..
Ea ne ajută tot mereu,
Se roagă la Dumnezeu.
Tot ce face pentru noi,
E să scăpăm de nevoi.
Другие стихотворения автора
Zămbetul-mască înșelătoare
Cînd vine noaptea iarăși
Și ochii nu mai pot,
Cu muzica-n urechi
Și lacrimile în ochi.
Și zâmbetul acela
Ce-l porți tu zi de zi,
El seara se distruge
Și nu mai poți zâmbi.
Deși toți ți-s prieteni,
Mereu ești singur...Tu!
Durere ai pe suflet
Și inima ții scrum.
Iar dimineață iarăși,
Pui masca tu din nou...
Și mergi tu înainte ,
Cu gândul înapoi.
Într-un final reiese
Că singur ești acum,
Dar totul va fi bine
Dar tot la rândul lui.
Mirosul fericirii
Miroase a primăvară?
Sau...poate a vanilie?
Dar nu! E dragostea de mamă,
Miroase a fericire!
Parfumul ei puternic,
Frumos și îmbătător,
Parfumul ei prosperic
Ce te înalță-n zbor.
Și acea clipă a trăirii,
N-o vei uita nicicînd.
Din fructul fericirii,
Zâmbeai încet gustând.
Strigi cu inima deschisă:
-Vai, atât este de dulce!
Iar tristețea-n tine închisă,
Pleacă, în infern se duce.
Ca un fluture albastru
Printre nori catifelați,
Ești tu fericit maestru
Al iubirii dintre frați.
Fericirea-nu-s cuvinte,
Ci o comoară cu iubire.
Ai încredere și simte,
Cum miroase a fericire!
Călătoria în trecut...
Călătoresc cu trenul
Prin dulcile amintiri
În ochi le-ngheață gerul
Rămăn ca niște priviri.
Adânc la mine se uită
În ochi, pătrunzător
Oprind pe loc suflarea
Lăsându-mă să mor...
Îmi fac atunci bagajul
Cel mic și imaginar
Să plec , să nu scap zborul
Ce se împrăștie fumar.
Ajung la destinație
Și râd și plâng și simt
Plăcută... acea senzație
Că fericită sunt!
Zămbetul-mască înșelătoare
Cînd vine noaptea iarăși
Și ochii nu mai pot,
Cu muzica-n urechi
Și lacrimile în ochi.
Și zâmbetul acela
Ce-l porți tu zi de zi,
El seara se distruge
Și nu mai poți zâmbi.
Deși toți ți-s prieteni,
Mereu ești singur...Tu!
Durere ai pe suflet
Și inima ții scrum.
Iar dimineață iarăși,
Pui masca tu din nou...
Și mergi tu înainte ,
Cu gândul înapoi.
Într-un final reiese
Că singur ești acum,
Dar totul va fi bine
Dar tot la rândul lui.
Mirosul fericirii
Miroase a primăvară?
Sau...poate a vanilie?
Dar nu! E dragostea de mamă,
Miroase a fericire!
Parfumul ei puternic,
Frumos și îmbătător,
Parfumul ei prosperic
Ce te înalță-n zbor.
Și acea clipă a trăirii,
N-o vei uita nicicînd.
Din fructul fericirii,
Zâmbeai încet gustând.
Strigi cu inima deschisă:
-Vai, atât este de dulce!
Iar tristețea-n tine închisă,
Pleacă, în infern se duce.
Ca un fluture albastru
Printre nori catifelați,
Ești tu fericit maestru
Al iubirii dintre frați.
Fericirea-nu-s cuvinte,
Ci o comoară cu iubire.
Ai încredere și simte,
Cum miroase a fericire!
Călătoria în trecut...
Călătoresc cu trenul
Prin dulcile amintiri
În ochi le-ngheață gerul
Rămăn ca niște priviri.
Adânc la mine se uită
În ochi, pătrunzător
Oprind pe loc suflarea
Lăsându-mă să mor...
Îmi fac atunci bagajul
Cel mic și imaginar
Să plec , să nu scap zborul
Ce se împrăștie fumar.
Ajung la destinație
Și râd și plâng și simt
Plăcută... acea senzație
Că fericită sunt!
Zămbetul-mască înșelătoare
Cînd vine noaptea iarăși
Și ochii nu mai pot,
Cu muzica-n urechi
Și lacrimile în ochi.
Și zâmbetul acela
Ce-l porți tu zi de zi,
El seara se distruge
Și nu mai poți zâmbi.
Deși toți ți-s prieteni,
Mereu ești singur...Tu!
Durere ai pe suflet
Și inima ții scrum.
Iar dimineață iarăși,
Pui masca tu din nou...
Și mergi tu înainte ,
Cu gândul înapoi.
Într-un final reiese
Că singur ești acum,
Dar totul va fi bine
Dar tot la rândul lui.
Mirosul fericirii
Miroase a primăvară?
Sau...poate a vanilie?
Dar nu! E dragostea de mamă,
Miroase a fericire!
Parfumul ei puternic,
Frumos și îmbătător,
Parfumul ei prosperic
Ce te înalță-n zbor.
Și acea clipă a trăirii,
N-o vei uita nicicînd.
Din fructul fericirii,
Zâmbeai încet gustând.
Strigi cu inima deschisă:
-Vai, atât este de dulce!
Iar tristețea-n tine închisă,
Pleacă, în infern se duce.
Ca un fluture albastru
Printre nori catifelați,
Ești tu fericit maestru
Al iubirii dintre frați.
Fericirea-nu-s cuvinte,
Ci o comoară cu iubire.
Ai încredere și simte,
Cum miroase a fericire!