4 ...

Apicultoru înrăit,

Apicultoru înrăit,

Dimineaţă s-a trezit.

Iese în curte se gîndeşte,

Şi spre stupină priveşte.

 

Se uită la stupi, meditează,

Bucuros palmele – şi freacă.

Stă şi se gîndeşte bine,

Să dea drumul la albine.

 

Halatul în grabă îmbracă,

Spre stupi el acum se apleacă.

Masca pe faţă şi-o pune,

Şi dă drumul la albine.

 

Zumzăie şi-s călătoare,

Aleargă din floare în floare.

Cu mare atenţie aduc,

Polenul il duc in stup.

 

Acolo-i bine aranjat,

Şi cu grijă prelucrat.

De albine hărnicuţe,

Ce îl aşează pe rămuţe.

 

Cînd stupina îi încărcată,

Vine apicultoru îndată.

El mierea o colectează,

Şi cu drag o prelucrează.

 

Fie că e de salcîm,

Sau din flori de tei acum.

Polifloră, mătrăgună.

Toată mierea este bună.

 

Face ceară, face miere,

Şi propolis că se cere.

Mierea-i un medicament bun,

Te însănătoşeşte acum .

 

De aceia nu ezitaţi,

Miere ca să cumpăraţi.

Mierea, propolis şi ceară,

Te scapă de orice boală.


Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Dorel Marin poezii.online Apicultoru înrăit,

Дата публикации: 11 февраля

Просмотры: 52

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Melcul

Prin tina întovărășită de tufe,
În condens și verdeață, pregetă o rază;
Cobalul, în har pudrat de trufe,
O molfăi cleioase frunze pân’ la miază.
 
Din capu-i expandat, două fosete
Supurează, în cornițele ridicânde,
 Ce-ncovoiat s-apleacă peste calcice fațete,
Îmbrățișate în învârtiri flămânde.
 
Frunzișul tot s-a apucat să tacă
Sub sensibile-i tentacule amețite,
Apucându-se dânsul beat să zacă
Pe ierburile lăsate sfredelite.
 
În dimineața îngăimată cu răcoare,
Nimic pofta nu l-a oprit să și-o facă,
Fost-au ochi-i plimbați de-a lungul pe răzoare,
Linși, prelinși pe lujeri de promoroacă.
Еще ...

Vârtejul gândurilor mele

Gândurile mele sunt ca un vârtej în minte, Se rotesc și se ciocnesc fără oprire, Unele îmi aduc fericirea, altele mă lasă în durere, Dar fiecare mi se pare o comoară prețioasă, o comoară a vieții mele.

Sunt gânduri de iubire, de speranță și de dor, Sunt gânduri care mă încurajează să zbor, Sunt gânduri care mă fac să plâng și să râd, Sunt gânduri care mă îndrumă și mă fac să privesc înainte cu curaj.

În gândurile mele se ascund cele mai adânci secrete, Secretele mele cele mai intime și cele mai discrete, Sunt gândurile care mă fac să mă cunosc mai bine, Sunt gândurile care mă ajută să îmi găsesc drumul și să mă definească pe mine.

În liniștea nopții sau în zgomotul agitat al lumii, Gândurile mele îmi aduc liniștea, îmi dau putere și curaj, Ele sunt cele care mă înconjoară mereu, Gândurile mele, a mea comoară adevărată, pentru totdeauna.

Еще ...

O latură uitată

În fiecare zi lucitoare,
cum apare pe cer
ca o fermecare,
visez frumos, visez la soare.
 
Să uit de straturi
ar fi foarte bine,
uite totul cum vine,
într-o singură bucată!
 
Trei momente, ultimul neglijat,
o centime ciuntită,
duplicitate de uscăciune mărită...
Stă, sper, doar azi, iar mâine să plece!
 
Îmi spun: “Nu încerca, e bine”,
dar sub ambalaj mă perisez,
urgisita explodează,
nu mai pot, mă despachetez.
 
Să lupți, să înfrunți roci,
podișuri, văi, câmpii;
sub aceste ștreanguri și furci,
cu munți de vată te joci.
Еще ...

Aș vrea!

 Ca roua dimineții, aș vrea să fiu,

Să cad pe teaca ierbii și, să inviu,

Ce s-a uscat în timp, în lipsa ploii,

Să văd verdeața și, măreția florii

 

Aș vrea să fiu și, norul de pe Cer,

Și apă binecuvântată, să pot s-ofer,

La toți, la toate, fără deosebire,

Că vreau s-arăt, că Sus, este iubire

 

Și aș mai vrea, să luminez, eu drumul,

Pe care-l rătăcește-n viață, omul,

Și se abate, de la cararea dreaptă,

Călcând voit, pe partea-ntunecată

 

Să încălzesc, când frigul ne cuprinde,

Aș vrea să fiu, o flacără ce se aprinde,

Raceala dintre noi, s-o transformăm,

În dragoste, iubire, și-n pace să visăm

 

Pământ, cu multa roadă, mi-aș dori,

Și-un câmp întins și, colorat de flori,

Așa aș vrea, să fiu văzut de semeni,

Și binecuvântare.....printre oameni

 

Am scris de apă, lumină, foc, pământ,

Ele-nsemnând, darul divin și sfânt,

Dat nouă, celor ce murim, pe rănd,

De către Cel de Sus, Păstorul blând!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

 

 

 

 

 

Еще ...

pustiu

oamenii se incalzesc in paltoane, fulare,

dar privirea de ura, razbunare li-e plina.

e banal si prostesc, dar mie acum imi pare,

ca orasul pluteste in formalina.

 

nici credinta-n mai bine, nici iubire (pustiu),

caut, dar nimic omenesc nu gasesc.

daca lumea e moarta, nici chiar tu nu esti viu,

cum se face, ca eu inca traiesc?

Еще ...

Undeva era o lume

Undeva era o lume mare,
Poate chiar încântătoare,
Miraculoasă, din întâmplare,
Inexplicită, soră de candoare.
 
Undeva era un râu de note,
Note muzicale, stridente, forte,
Neînțelese, grămădite, încodrate,
Repezite în ape, duse poate.
 
Undeva bătea un vânt domol,
Peste un colos cu capul gol,
Îmbrăcat în păsări, stol cu stol,
O rocă meditativă, parol.
 
Undeva era un codru mic,
Ce privea cerul printr-un colnic,
Un ochi verzui, loc de natură fonic,
Un nucleu de energie tonic.
 
Undeva era zi și noapte,
O scenă de viață și de moarte,
De vociferări și șoapte,
Nemărginiri comasate.
 
Undeva ardea un foc,
Pâlpâind cu șoc, cu șoc,
Floare roșie, ce, fără echivoc,
Crește din țărână vie ca prin joc.
 
Undeva era un tărâm peren, socot,
După cicluri de potop, de tot,
Chiar și din altoiul unui smoc,
Lumea va crește din nou la loc.
 

 

Еще ...