Amestec
Eu întuneric mi-s, dar și lumină,
Îs rău strecurat în taină divină,
Împletitură sacră de iad și cu rai
Născut într-un suflet cu blând chip bălai.
În ochi îmi străluce putere dospită
Precum plămădeala de lut făurită,
Dar trupul mi-i firav și pământesc,
Otravă pierdută în corp omenesc.
Mi-s cer poleit cu stele și lună
Pe care, în noapte, sori se adună,
Mi-s apă ce picură în stropi cristalină
Si venele-mi umplu cu picuri de vină.
Mi-s înger și demon, aer și foc,
Lege, păcat, adunat la un loc.
Mi-s spirit și om crescut din pământ,
Eu mi-s blestem și ceresc jurământ.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: savinaly1987
Дата публикации: 29 октября 2020
Просмотры: 1226
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Omul de pe schelă care privește în jos
Поэма: Paradoxuri
Spectacol de muzică și poezie ”Eminescu , În mine bate inima lumii”- Omagiu Poetului Național la 130 de ani de la trecerea în eternitate
Поэма: Exista
Поэма: Dragoste de munte
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?
Поэма: Про любовь
Поэма: Ziua mea 23 ani
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap