Автор Larisa Hojda

Fără tine lumea-i tristă,

E o lacrimă-n batistă,

Fără tine viața-i dusă,

E un pas făcut spre ușă.

Fără tine sunt pierdut,

Sunt o urmă din trecut,

Sunt o aripă de dor,

Fără cuib și fără zbor

Fără tine sunt ciuntit,

Sunt un ochi fără privit,

Sunt un umăr fără braț,

Sunt ca pasărea în laț.

Fără tine-s cuib de cuc,

Nu știu unde să mă duc,

Fără tine draga mea,

Sunt ca cerul fără stea.

Fără tine… fără tine,

Sufletul e gol în mine,

Rătăcesc în lung și-n lat,

Fără tine-s râu secat.

Cum pot să îți declar iubire

De n-aș avea iubirea chiar acum,aici doar pentru tine?

Și cum să-ți pot face vorbire

Dar nu oricare ci frumoasă,

De n-aș avea aici,acum la mine vorbele cele potrivite?

Cum crezi că pot minți cu ușurință

Când adevărul ce-l iubesc e ca un înger păzitor

Lasând minciunile să îți șoptească

Al demonilor negru cor?

Iar de există și minciună

Sau amăgire în amor,

Străine-s toate pentru mine,

Eu stând doar în al îngerilor zbor...

Te-ai întrebat vreodată ce-i amorul?

Sau ce vreau eu când îți tot zic

Banalul te iubesc rostit de cei amorezați?

Nu-i el chiar adevarul ce ne dorește veșnic îmbrățișați?

(1 feb 2024-Vasilica dragostea mea )

De-aș fi în mâna ta o floare,

Pe ale ei petale buza să îți frângi,

Eu aș roși până mă doare,

Iar tu cu stropi de rouă ai să plângi.

Apoi pe frunze să mă mângâi,

Și să mă culci ușor după ureche,

Cu părul ca de aur să mă râzgâi,

De-a pururi să îți fiu pereche.

Aș fi doar primăvară pentru tine,

Te-aș îmbrăca pe veci în curcubeie,

Iar muguri vor erupe din stamine,

Și mii de flori te vor iubi femeie.

Și le vei prinde în buchet pe toate,

Iar inima-ți va fi o uriașă glastră,

Pe care v-oi fura-o într-o noapte,

Ca s-o așez la mine în fereastră

Albastrul de la apus

Ne-a adus un moment în plus

Pe când al tău supra apus

Ne-a dus zâmbetul în sus

Cât de greu a fost să-i cer

Inimii sa plece în cer

Să se întoarcă cu al meu tată

Cu lacrima deja uscată

Prin sicrie am umblat 

Prin cimitire am strigat 

Al meu tată mort sa vie

Să-i dedic o poezie 

Să-i arat cu amănunt 

Casa în care m a crescut 

Să-i prezint al lui fecior 

Ginerele și un nepot.

Azi vorbeam cu noua mea iubită 

și vorbeam despre fostele relații 

despre coincidențe și regrete târzii 

și mi-am adus aminte de tine

de fata care nu mai există 

să fie coincidență sau regret ?

poate o coincidență a discuției 

și un regret al dezbinării 

un simplu gând tembel 

ce merita închis cu amintirile 

pentru totdeauna...

o coincidență că m-am gândit la tine

un regret că încă te iubesc 

Ai fost atât de crunt cu mine

M-ai pedepsit că am simţit,

Că am visat un vin în doi

La un apus de soare.de sfârsit.

Ai fost atât de dur cu mine

Când peste noapte te-ai schimbat

M-ai obligat să-mi frâng simţiri

Ce sufletul mi-au colorat.

Și mi-ai fost plin de nepăsare

De câte ori am încercat

Să caut in suflet la tine

Regretul unui alt final.

Și mi-ai rămas dezamăgire

Că nu te-ai vrut îmbrătişat

Mi-ai lăsat sete de mine

Când cu un vin mă încântai.

Și mi-ai rămas fior ce arde

Precum văpaia unui vis de jar

O rimă îmbrățișată în poezie,

Un vers ce uneori, mă face să tresar.

Și am rămas aici cu brațele deschise

Cu-n foc ce arde-ades în van

Îmi ești o lume doar din vise scrise

Născute din speranța unui altceva..