Zor

    Eu nu sunt o lege...
    Nici măcar un cuvânt, 
    n-am scris în vreo carte...
    Dar am strălucit slab,
    ameninţând răcoarea lunii pentru tine...
    
    Nici râu, nici stâncă, nici furtună...
    Sunt doar durerea,
    Desfăcută-n fruct târziu
    Arătând lumii, miezul inimii mele bolnave...
    
    Dar fi-voi acolo - întotdeauna am fost, 
    o lacrimă, fragil, oglindind
    închisoarea ochilor tăi,
    în care-am murit umbră 
    şi m-am născut lumină...

Ce dacă-n ceasul umbrelor pictate în tăceri, 
M-am destăinuit târziu și l-am pierdut pe "ieri", 
M-am așternut cinstit, în pagini, fără teamă,
Să mă destram cuvinte, precum o mare calmă...

Așa că pentr-o clipă m-am străduit să iau aminte,
M-am răsucit tăcut, în sute de cuvinte,
Și-am tors din mine-un dor, o lacrimă, o stare, 
N-a fost nimic grăbit, nimic supus sub soare... 

Căci m-am pierdut și regăsit de-atâtea ori,
Eu, prin cuvinte am ars și înălțat la nori,
Și-am coborât în mine, în propria-mi genune,
Să luminez cuvinte, pe-a frunții leziune...

Cuvinte fluide care nasc, trăiesc și apoi mor,
Cuvinte, care ard alte cuvinte în calea lor,
Cuvinte, care mă ridică sau care mă coboară,
La început îs grele și-apoi, ușoare, zboară...

    Sunt câteodată obosit,
    Doar de cărţi înconjurat,
    Cu ochii goi, sufletul trist,
    De ani împovărat...
    
    În jurul meu cuvinte seci,
    Mi-au murmurat osânda,
    Închipuind sentinţe reci,
    Şi-acumulând dobânda...
    
    Căci am ajuns atât de jos,
    Dator cu ani din viaţă,
    Contract semnat avantajos,
    Ce te transformă în paiaţă...
    
    În mine doar o umbră sunt,
    A tot ce-am fost odată,
    Cu trupul slab, părul cărunt,
    Şi-o inima abandonată...
    
    Din luciul slab al geamului de-argint,
    Străinul mă îndeamnă,
    Să mai trăiesc o zi tânjind,
    Eternitatea încuiată-n toamnă...

Aplecându-ne răstriștea pe același umăr,
Am trecut amândoi prin zile fără număr,
Cu-aripile deschise pregătite pentru zbor,
Ne-am regăsit în vârtejul acesta amețitor...

Și-am ridicat pe umeri poveri nenumărate,
Pe care le-am durat ca pe-o înaltă cetate,
Din joacă, Timpul te-a semnat umbră să-mi fii,
Iar eu sunt umbra ta din noapte până-n zi...

Căci am un singur scop în viața mea,
Misiunea mea ești tu și chiar de-aș vrea,
S-arunc asupra vieții noastre anatemă,
Om risipi-o în petale galbene de crizantemă...

Inegalabil, umbra frunzelor de bambus,
Înfiorând în șoapte lumina ambrei la apus,
Și-a risipit pe chimonoul tău calda privire,
Jucându-și rolul cu deosebită săvârșire...

Apoi, ți-am aranjat atent, după ureche,
Șuvița rebelă, ca pe-o meteahnă veche,
Cu mâna tremurândă eu te-am atins ușor,
Stârnind surâsul după care știi că mor...

Și încă bine văd cu ochii mei acea culoare,
Ce încălzește-n aur fin întreaga zare,
Să știi că n-am surzit de tot: încă aud,
Omida de mătase cum ronțăie frunza de dud...

Se trec în valuri corbii croncănind cu toții, 
Pe cer îngreunat, sub semnul gri al morții, 
Un tren își cântă melancolic singurătatea într-o gară, 
A câta toamnă-i, Doamne, iară?

În astă tristă, sumbră și mică adunare, 
Cu mâinile-nfundate adânc în buzunare, 
Ne-am regăsit peronul, înfrigurați la o țigară, 
A câta toamnă-i, Doamne, iară?

Copaci s-au descărnat de frunze într-o jale,
Așternându-ni-le cu protest în cale,
De ne-ntrebăm, în neputința zloatei de afară, 
A câta toamnă-i, Doamne, iară?

Iar ploaia asta crudă, măruntă, umedă și rece, 
Ce îmi pătrunde-n suflet și care nu mai trece, 
S-a prefăcut în lacrimi a nu știu câta oară, 
A câta toamnă-i, Doamne, iară?

Destinul croiește cu stelele de pe cer, mantia strălucitoare a unei vieți și feeria pe care o aduce fiecare noapte cu lună plină.

Viața încearcă să-ți dăruiască căldura Soarelui, rezistența Pământului și veșnicia naturii.

Bătăile inimii reușesc să creeze fericirea vieții într-o deplină sănătate precum și cele mai frumoase clipe trăite.

Visele și visurile să fie așa cum firul ierbii răsare din pământ și crește  verde, așa din sfera vieții să se înmulțească bogăția sufletească și bucuria unei existențe pure și cea specifică a înfăptuirii "lucrurilor mărunte".

Lumina Soarelui aplecată peste ființele pământului, dăruiește un strop auriu din seva tinereții, parfumul purpuriu al așteptării serilor tandre și a bucuriei anilor ce îi așteptăm să înflorească, bogăția tipsiei cerești și apa din cupa de cleștar a vieții în care înmuguresc idealuri, principii, caractere.

Dacă în drumul destinat de soartă, întâlnești neșansa, suferința și amarul, le poți învinge și stinge cu setea de împlinire, fericire și bucuria vieții.

În filozofia rândurilor scrise se întâlnesc idei ce izvoresc din căldura sufletului, sinceritatea gândului și noblețea clipelor pe care le petrecem în viețile noastre și care sunt efemere momente în Univers.

Universul ne-a dăruit fiecăruia câte un buchet încununând sănătate, bucurii, realizări, liniște sufletească, înțelepciune și putere dar    ne-a pus și la încercări pe care le întâlnim permanent.

Așa cum scrisul este sursa vieții de supraviețuire în Univers, așa și gândul către nobile sentimente permite ființei să aspire la momente plăcute, clipe de neuitat și la fericire.

Pana muiată în cerneala Universului să scrie în viață despre veșnicia și strălucirea diamantului, despre parfumul florilor din prispa casei, despre gustul dulce al vinului binecuvântat în ziua Botezului, despre imaginea feerică a poveștilor spuse la gura sobei strămoșești și despre căi minunate ale destinului care să fie urmate cu încredere în sine, iar înțelepciunea să fie mantia pe care să o purtăm mereu. Să pecetluiască măreția și magia vieții iar muzica sufletească să acompanieze armonia dragostei, boboc ce înflorește pentru fiecare și pe care trebuie să o ocrotim și să o păstrăm în tezaurul sufletului.

O echipă de cercetători și exploratori australieni ai spațiului s-a încumetat să participe la o misiune de care nu au mai auzit până acum, mai exact să facă o excursie cu noua rachetă Kepler 170. Racheta este de fapt un prototip, încă se află în faza de testare, dar li s-a promis că vor fi răsplătiți pentru curajul lor, dacă se vor întoarce cu bine pe Pământ. 

Asumându-și riscurile la care se expun, conștientizând că este posibil să nu mai vadă lumina zilei, au acceptat provocarea, și-au luat tot ce le trebuie, li s-a dat echipamente de două feluri (unul pentru când stau în rachetă și altul pentru când va aseleniza și vor fi nevoiți să meargă la suprafață lunii lui Jupiter, Europa). Misiunea lor are ca obiectiv explorarea și analizarea corpului ceresc Europa, despre care mai mult s-au auzit teorii, dar mai nimic concret în esență. Misterul este cu atât mai mare că i s-a dat acest nume ,,Europa", nume foarte generic, pentru că există continentul Europa și formația Europa FM, dar văd ceva familiar în acest nume, oare nu cumva sugerează ideea că ar putea promite existența unor forme de viață, fie ele chiar și microorganisme? Și dacă este adevărat, atunci: Cam cum ar arăta o zi pe Europa?, Câte ore are o zi acolo?, Care ar fi temperatura medie?, Are cerul vreo culoare anume acolo, așa cum vedem pe Pământ?, Au anotimpuri sau e iarnă veșnic?, Dat fiind faptul că este o planetă apoasă, există flux și reflux?

Cercetătorii noști curajoși ne vor oferi un răspuns la toate întrebările. Turnul de control se asigură că se fac toate verificările necesare pentru a decola și motoarele se pornesc, elicele se învârt din ce în ce mai rapid, au plecat. Trec prin toate straturile atmosferei planetei Pământ, se zgâlțâie cât pot de bine, nici nu mai pot ține ochii deschiși și au părăsit atmosfera. Acum rachetă înaintează în continuare către Europa, dar într-un ritm mai lent, parcă ar pluti, asta și fac de fapt. 

Pentru a comprima în timp voiajul lor, voi spune că după o lună au ajuns pe Europa, o lună în care au supraviețuit doar cu conserve de ton, capsule care înlocuiesc mesele zilei, sunt deshidratați și densitatea oaselor a scăzut. Nu au mai făcut baie de o lună, dar reușita cere sacrificii. 

Au ajuns, au ieșit din rachetă, se plimbau pe suprafața oceanului înghețat al Europei. Pericolul de a aluneca și de a-și luxa glezna nu este ca la patinoar, pentru că gravitația nu este ca pe Pământ, ating suprafața cu tălpile din când în când, nu tot timpul, e un mers mai mult din salturi. Cu un laser care topește, fierbe, lichefiază orice fel de material, au făcut o gaură în suprafața Europei pentru a extrage mostre, probe de viață, de oricare ar fi. Apoi, o undiță electrică este introdusă în gaura respectivă. Când va depista vietăți, va lansa o plasă în care le va prinde. Nici nu a trecut un sfert de oră în timp pământean că deja au prins ceva. Ce folos că a fost prins, dacă nu poate să iasă prin gaura aceea, pentru că este prea mică? Exploratorii măresc gaura cu laserul. Au scos un animal mare cam de dimensiunea balenelor eșuate despre care se vorbește la știri. Îl pun într-un incubator potrivit dimensiunilor sale și îl iau în rachetă.

Pare destul de amorțit, deja moare pentru că a fost luat din habitatul lui natural. 

Unul dintre cercetători ia un atlas despre anatomia animalelor marine de pe Europa. Se uită la acel pește, seamănă cu o plătică de pe Pământ, combinată cu pisică de mare. Gura este destul de interesantă, nasul este pătrățos și mai are și mustăți. 

Prima dată au crezut că este o specie rară din regnul Felinae Purcicae natāre, însă după ce l-au înțepat să îi ia sânge, rezultatul testului ADN a fost unul puțin spus șocant.

Cercetătorii țineau captivă o felină a oceanului înghețat, mai precis Nebelung de apă dulce. Era unul dintre puținii Nebelungi subacvatici (destul de bătrân după cum pare), care trăiesc de fapt în apele liniștite ale lunii Europa. Era gri la fel ca pisicile Nebelung de pe Pământ. Are formă de peste, dar, conform atlasului cică ar fi felină. Deci nu poate fi altceva decât focă, dacă are atât caracteristici de pisică, cât și de pește.

Peixe pré-histórico

Uma equipa de investigadores e exploradores espaciais australianos aventurou-se a participar numa missão da qual nunca tinham ouvido falar, nomeadamente fazer uma viagem no novo foguetão Kepler 170. O foguetão é na verdade um protótipo, ainda em fase de testes de desenvolvimento, mas foram prometeram que seriam recompensados por sua bravura se retornassem em segurança à Terra.

Assumindo os riscos a que estão expostos, percebendo que poderão não voltar a ver a luz do dia, aceitaram o desafio, levaram tudo o que precisavam, receberam dois tipos de equipamentos (um para quando estiverem no foguete e outro para quando estiver lua e eles terão que ir para a superfície da lua de Júpiter, Europa). A sua missão visa explorar e analisar o corpo celeste Europa, sobre o qual se ouviram mais teorias, mas nada de concreto em essência. O mistério é tanto maior que lhe foi dado este nome “Europa”, um nome muito genérico, porque existe o continente da Europa e a formação da Europa FM, mas vejo algo de familiar neste nome, não sugere de alguma forma a ideia de que poderia prometer a existência de formas de vida, sejam elas até microorganismos?E se for verdade, então: Como seria um dia na Europa?, Quantas horas tem um dia lá?, Qual seria a temperatura média? , O céu lá tem alguma cor específica, como vemos na Terra?, Eles têm estações ou é inverno eterno?, Dado que é um planeta aquoso, há vazante e fluxo?

Nossos bravos pesquisadores nos darão respostas a todas as perguntas. A torre de controle garante que todas as verificações necessárias sejam feitas para decolar e os motores ligarem, as hélices girarem cada vez mais rápido, elas serão desligadas. Eles atravessam todas as camadas da atmosfera do planeta Terra, tremem o máximo que podem, não conseguem mais manter os olhos abertos e saíram da atmosfera. Agora o foguetão continua a avançar em direcção à Europa, mas a um ritmo mais lento, como se estivesse a flutuar, que é o que realmente faz.

Para resumir o seu percurso, direi que passado um mês chegaram à Europa, mês em que sobreviveram apenas com atum em lata, cápsulas que substituem as refeições diárias, estão desidratados e a sua densidade óssea diminuiu. Faz um mês que não tomam banho, mas o sucesso exige sacrifícios.

Eles chegaram, saíram do foguete, caminharam na superfície do oceano congelado de Europa. O perigo de escorregar e torcer o tornozelo não é como na pista de gelo, porque a gravidade não é como na Terra, toco a superfície com os pés de vez em quando, não sempre, é mais uma caminhada de salto. Com um laser que derrete, ferve, liquefaz qualquer tipo de material, eles abriram um buraco na superfície de Europa para extrair amostras, evidências de vida, o que quer que seja. Uma haste elétrica é então inserida nesse orifício. Ao detectar criaturas, lançará uma rede na qual as capturará. Nem mesmo um quarto de hora se passou no tempo da Terra sem que eles já tivessem capturado alguma coisa. Qual é o sentido de ficar preso se ele não consegue sair daquele buraco porque é muito pequeno? Os exploradores ampliam o buraco com o laser. Eles retiraram um animal grande do tamanho das baleias encalhadas que estão nos noticiários. Coloquei ele numa incubadora do tamanho dele e levo ele no foguete.

Ele parece bastante entorpecido, já morrendo por ter sido retirado de seu habitat natural.

Um dos pesquisadores faz um atlas sobre a anatomia dos animais marinhos da Europa. Olha aquele peixe, parece uma dourada combinada com um bagre. A boca é bastante interessante, o nariz é quadrado e tem bigode.

No início, eles pensaram que era uma espécie rara do reino Felinae Purcicae natāre, mas depois que o picaram para obter sangue, o resultado do teste de DNA foi chocante, para dizer o mínimo.

Os pesquisadores mantinham em cativeiro um felino oceânico congelado, especificamente o Nebelung de água doce. Ele foi um dos poucos Nebelungos subaquáticos (bastante antigos, ao que parece) que realmente vivem nas águas paradas da lua Europa. Era cinza como os gatos Nebelungos da Terra. Tem formato de peixe, mas segundo o atlas seria felino. Portanto, não pode ser outra coisa senão uma foca se tiver características tanto de gato quanto de peixe.

Constituția Tuturor Creștinilor

Drepturile tuturor Creștinilor

Constituție cu 700 de articole

Data elaborării: 15 august 2026

Destinată tuturor creștinilor:

Ortodocși • Catolici • Protestanți

Preambul

Noi, creștinii, recunoscând pe Dumnezeu ca Creator și mărturisind credința în Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și în Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru,

afirmăm demnitatea fiecărei persoane create de Dumnezeu și dreptul fiecărui om la viață, libertate, pace, respect și integritate;

recunoaștem învățătura Sfintei Scripturi, Cele Zece Porunci date lui Moise și poruncile și învățăturile Domnului Iisus Hristos ca temelii morale ale vieții creștine;

respingem violența, omorul, ura, răzbunarea, cruzimea, înșelăciunea, exploatarea, abuzul și orice formă de persecutare a omului;

afirmăm iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, iertarea, adevărul, dreptatea, milostenia, pacea și respectul reciproc;

recunoaștem dreptul creștinilor ortodocși, catolici și protestanți de a-și mărturisi credința și de a trăi potrivit conștiinței lor religioase;

afirmăm că nimeni nu trebuie bătut, amenințat, abuzat sau persecutat pentru credința sa;

și dorind să așezăm într-un singur document principii de protecție, libertate, responsabilitate și viață creștină,

stabilim prezenta

CONSTITUȚIE A TUTUROR CREȘTINILOR — „DREPTURILE TUTUROR CREȘTINILOR”

alcătuită din 700 de articole.

Articolul 1 — Demnitatea creștinului

(1) Fiecare creștin are o demnitate proprie, care trebuie respectată în familie, în comunitatea religioasă, în societate și în orice împrejurare a vieții.

(2) Demnitatea creștinului nu poate fi anulată prin sărăcie, boală, greșeli, neputințe, statut social, origine, confesiune sau alte diferențe dintre oameni.

(3) Nicio persoană nu poate fi considerată lipsită de valoare pentru faptul că este creștină sau pentru faptul că aparține unei anumite confesiuni creștine.

(4) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți sunt chemați să se recunoască reciproc ca persoane care trebuie tratate cu respect și bunăvoință, chiar atunci când există diferențe teologice sau de practică religioasă.

(5) Demnitatea creștinului implică dreptul de a nu fi umilit, batjocorit, amenințat, exploatat, torturat sau supus unor tratamente crude și degradante.

(6) Orice autoritate religioasă, familie, comunitate sau persoană care exercită responsabilitate asupra altora trebuie să respecte demnitatea celor aflați în grija sa.

(7) Respectarea demnității nu înseamnă aprobarea oricărui comportament, ci recunoașterea valorii persoanei și tratarea acesteia cu adevăr, dreptate și iubire.

(8) Temelia acestui articol este învățătura biblică potrivit căreia omul trebuie tratat ca aproapele său și că iubirea aproapelui este o poruncă fundamentală a lui Dumnezeu.

Articolul 2 — Dreptul la viață

(1) Viața omului trebuie respectată și ocrotită ca un bun fundamental și nu trebuie tratată cu nepăsare, cruzime sau dispreț.

(2) Fiecare creștin are dreptul să fie protejat împotriva omorului, agresiunii intenționate și oricărei forme de violență care îi pune în pericol viața.

(3) Nicio gelozie, ceartă, supărare, răzbunare, diferență religioasă sau conflict personal nu poate transforma viața unei persoane într-un obiect al urii sau al violenței.

(4) Porunca „Să nu ucizi” constituie un principiu moral fundamental și cheamă la respectarea vieții aproapelui.

(5) Creștinul este chemat nu numai să se ferească de uciderea aproapelui, ci și să apere viața, să ajute persoana aflată în primejdie și să caute pacea atunci când apar conflicte.

(6) În situațiile în care viața sau integritatea unei persoane sunt amenințate, solicitarea ajutorului autorităților competente și protejarea victimei sunt compatibile cu responsabilitatea creștină.

(7) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze respectul pentru viață și să nu folosească religia ca justificare pentru omor, răzbunare sau cruzime.

Articolul 3 — Dreptul la integritate fizică

(1) Nimeni nu trebuie bătut, lovit, torturat, mutilat sau supus unor tratamente crude, inumane ori degradante.

(2) Integritatea fizică a fiecărui creștin trebuie respectată indiferent de vârstă, sex, confesiune, statut social sau situație familială.

(3) Violența fizică nu poate fi justificată prin gelozie, furie, răzbunare, supărare, disciplină abuzivă, conflict familial sau diferențe religioase.

(4) Nicio persoană nu dobândește dreptul de a lovi o altă persoană doar pentru că este soț, soție, părinte, copil, conducător religios, angajator sau persoană cu autoritate.

(5) Copiii, persoanele vulnerabile și persoanele aflate în îngrijirea altora beneficiază de o atenție și protecție deosebită împotriva abuzului.

(6) Comunitatea creștină trebuie să sprijine victima și să încurajeze oprirea violenței, protecția persoanei și folosirea mijloacelor legale atunci când este necesar.

Articolul 4 — Dreptul la integritate psihică

(1) Fiecare persoană are dreptul la respect, liniște sufletească și protejarea demnității sale.

(2) Amenințarea, intimidarea, umilirea repetată, șantajul, manipularea și abuzul psihologic sunt incompatibile cu iubirea aproapelui.

(3) Nicio persoană nu trebuie constrânsă prin frică să rămână într-o relație, într-o comunitate sau într-o situație în care este abuzată.

(4) Mânia trebuie stăpânită și nu trebuie transformată în ură, amenințare sau violență.

(5) Creștinul este chemat să caute împăcarea și vindecarea conflictelor fără a ignora suferința victimei și fără a transforma iertarea într-o obligație de a suporta abuzul.

Articolul 5 — Libertatea credinței

(1) Fiecare creștin are dreptul să creadă în Dumnezeu, să-L mărturisească pe Iisus Hristos și să își trăiască viața potrivit conștiinței sale religioase, cu respectarea demnității celorlalți și a legilor civile aplicabile.

(2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență, amenințare, intimidare sau constrângere să renunțe la credința sa, să își ascundă credința ori să adopte o altă confesiune.

(3) Libertatea credinței cuprinde dreptul de a participa la rugăciune, slujbe, cateheză și alte activități religioase, potrivit tradiției și confesiunii fiecăruia.

(4) Creștinul are dreptul să își mărturisească credința prin cuvânt și prin fapte bune, fără a folosi violența, amenințarea sau forța pentru a-i obliga pe ceilalți să creadă.

(5) Nicio diferență dintre ortodocși, catolici și protestanți nu trebuie folosită ca motiv pentru bătaie, persecuție, umilire, excludere abuzivă sau răzbunare.

(6) Libertatea religioasă nu poate fi invocată ca justificare pentru vătămarea altei persoane, abuzul asupra copiilor, violența domestică, omor, înșelăciune sau alte fapte grave.

(7) Comunitățile creștine sunt chemate să apere libertatea de conștiință și să creeze un mediu în care credința să poată fi trăită fără frică și fără constrângere.

(8) Dreptul la libertatea credinței este însoțit de responsabilitatea de a respecta libertatea și demnitatea celorlalți oameni.

Articolul 6 — Egalitatea creștinilor

(1) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți trebuie tratați cu respect și demnitate, fără ca apartenența confesională să fie folosită pentru a justifica ura sau violența.

(2) Diferențele de doctrină, tradiție, organizare bisericească, cult sau practică religioasă nu justifică persecutarea, lovirea, amenințarea ori umilirea unei persoane.

(3) Fiecare comunitate creștină își poate păstra tradiția și identitatea religioasă, fără a transforma diferențele confesionale într-un motiv de conflict personal.

(4) Creștinii sunt chemați să practice respectul reciproc, dialogul, răbdarea și buna înțelegere, chiar atunci când nu sunt de acord asupra unor învățături teologice.

(5) Nimeni nu trebuie considerat inferior ca persoană numai pentru că aparține unei alte confesiuni creștine.

(6) În situațiile de conflict între persoane sau comunități, împăcarea, dialogul și mijloacele pașnice trebuie preferate răzbunării și violenței.

(7) Egalitatea în demnitate nu presupune ștergerea diferențelor doctrinare, ci respectarea persoanei în ciuda acestor diferențe.

Articolul 7 — Dreptul la pace

(1) Fiecare creștin are dreptul să trăiască în pace, siguranță și respect, fără a fi supus violenței, amenințării sau persecutării.

(2) Creștinii sunt chemați să urmărească împăcarea, să evite răzbunarea și să nu răspundă unei nedreptăți printr-o nouă nedreptate.

(3) Pacea nu înseamnă acceptarea abuzului. Protejarea unei victime și oprirea unei agresiuni sunt compatibile cu responsabilitatea creștină.

(4) În familie, în biserică și în comunitate trebuie încurajate comunicarea, iertarea, răbdarea și rezolvarea pașnică a neînțelegerilor.

(5) Cuvintele lui Hristos „Fericiți făcătorii de pace” constituie un principiu fundamental al vieții creștine.

(6) Nicio persoană nu trebuie să folosească numele lui Dumnezeu, al Bisericii sau al credinței pentru a justifica ura, răzbunarea sau violența împotriva aproapelui.

(7) Comunitățile creștine sunt chemate să sprijine persoanele aflate în conflict și să promoveze reconcilierea atunci când aceasta este posibilă și sigură.

Articolul 8 — Interzicerea violenței domestice

(1) Violența împotriva soțului, soției, copiilor, părinților sau oricărui membru al familiei este condamnată și nu poate fi justificată prin relația de rudenie, căsătorie, autoritate sau responsabilitate.

(2) Violența domestică include, în sensul acestei Constituții, comportamentele prin care o persoană provoacă sau urmărește să provoace alteia vătămări fizice, frică, umilire gravă, control abuziv sau exploatare.

(3) Nicio ceartă familială, gelozie, supărare, neînțelegere sau pretinsă nevoie de disciplină nu justifică lovirea, amenințarea sau umilirea unei persoane.

(4) Familia trebuie să fie un loc al iubirii, respectului, responsabilității, fidelității, protecției și sprijinului reciproc.

(5) Copiii trebuie protejați în mod deosebit împotriva lovirii, abuzului, exploatării, abandonului și oricărei forme de intimidare care le pune în pericol demnitatea sau siguranța.

(6) Persoana care este victimă a violenței nu trebuie făcută vinovată pentru faptul că cere ajutor, se îndepărtează de agresor sau solicită protecția autorităților.

(7) Iertarea creștină nu trebuie folosită pentru a ascunde abuzul, pentru a obliga victima să suporte violența sau pentru a împiedica solicitarea unui ajutor necesar.

(8) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze protejarea victimelor, responsabilitatea agresorului și folosirea mijloacelor pașnice și legale pentru încetarea violenței.

Articolul 9 — Protecția împotriva geloziei și controlului abuziv

(1) Gelozia nu constituie un drept de a controla, urmări, amenința, izola, umili sau agresa o altă persoană.

(2) Nicio persoană nu trebuie să folosească gelozia ca pretext pentru verificarea abuzivă a vieții celuilalt, pentru interzicerea relațiilor normale cu familia și prietenii sau pentru exercitarea unei presiuni permanente.

(3) Soții și membrii familiei trebuie să se trateze cu respect, sinceritate, fidelitate și responsabilitate, fără ca iubirea să fie transformată într-o formă de posesie sau dominație.

(4) În cazul apariției geloziei, neînțelegerile trebuie abordate prin dialog, răbdare și, atunci când este necesar, prin sprijinul unei persoane de încredere sau al unei autorități competente.

(5) Gelozia nu justifică bătaia, amenințarea cu moartea, distrugerea bunurilor, șantajul, urmărirea sau orice altă formă de abuz.

(6) Creștinul este chemat să cultive încrederea, cumpătarea, fidelitatea și respectul față de libertatea și demnitatea celuilalt.

Articolul 10 — Iubirea aproapelui

(1) Porunca iubirii aproapelui este fundamentală pentru viața creștină și trebuie să se manifeste nu numai prin cuvinte, ci și prin fapte.

(2) Hristos a poruncit: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Această poruncă cheamă la respectarea demnității, vieții și libertății aproapelui.

(3) Creștinul este chemat să facă binele, să ierte, să ajute persoana aflată în nevoie și să nu rămână indiferent în fața suferinței.

(4) Iubirea aproapelui nu înseamnă aprobarea răului. Creștinul poate condamna fapta rea, poate cere dreptate și poate căuta protecție, păstrând în același timp respectul față de persoana umană.

(5) Iubirea trebuie să se manifeste prin milostenie, răbdare, bunătate, sinceritate, ajutorarea celor vulnerabili și renunțarea la răzbunare.

(6) Nicio persoană nu trebuie exclusă din respectul datorat aproapelui doar pentru că este săracă, singură, bolnavă, diferită sau aparține unei alte confesiuni ori religii.

(7) Comunitățile creștine sunt chemate să organizeze și să susțină fapte de ajutorare, educație, milostenie și sprijin pentru persoanele aflate în nevoie.

Articolul 11 — Interzicerea urii

(1) Ura față de aproapele nu trebuie cultivată, încurajată sau transformată într-un motiv de persecutare ori de violență.

(2) Diferențele de confesiune, origine, opinie sau religie nu justifică lovirea, amenințarea, omorul, umilirea sau excluderea violentă a unei persoane.

(3) Creștinul este chemat să răspundă răului prin bine, să evite răzbunarea și să caute împăcarea atunci când aceasta este posibilă și sigură.

(4) Ura dintre persoane, familii sau comunități creștine trebuie combătută prin adevăr, dialog, rugăciune, iertare și respect.

(5) Numele lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură sau autoritatea unei comunități religioase nu trebuie folosite pentru a transforma ura personală într-o justificare religioasă a violenței.

(6) Libertatea de a critica o idee sau o învățătură nu trebuie confundată cu dreptul de a agresa sau umili persoana care o susține.

Articolul 12 — Adevărul

(1) Creștinul este chemat să spună adevărul și să nu folosească minciuna pentru a obține un avantaj nedrept sau pentru a produce rău aproapelui.

(2) Minciuna, mărturia falsă, frauda, înșelăciunea și falsificarea intenționată a faptelor sunt condamnate ca încălcări ale principiului adevărului și dreptății.

(3) „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău” este una dintre Cele Zece Porunci și constituie un principiu moral fundamental.

(4) Creștinul trebuie să fie atent la cuvintele sale și să nu răspândească acuzații false, zvonuri sau informații despre care știe că sunt neadevărate.

(5) A spune adevărul trebuie făcut cu discernământ și responsabilitate, fără a transforma adevărul într-un instrument de umilire, răzbunare sau cruzime.

(6) În cadrul comunităților creștine, acuzațiile grave trebuie tratate cu seriozitate, discernământ și respect pentru persoanele implicate, fără condamnări arbitrare sau răspândirea necontrolată a unor afirmații neverificate.

(7) Nimeni nu trebuie constrâns să mintă pentru a ascunde o faptă de violență, abuz sau înșelăciune.

Articolul 13 — Dreptul la libertate și responsabilitate

(1) Libertatea creștină trebuie exercitată cu responsabilitate, conștiință și respect față de Dumnezeu, față de aproapele și față de ordinea civilă în care trăiește persoana.

(2) Libertatea nu constituie dreptul de a face rău altuia, de a încălca demnitatea unei persoane sau de a folosi forța pentru a impune voința proprie.

(3) Creștinul este chemat să folosească libertatea pentru iubire și bine, pentru slujirea aproapelui și pentru dezvoltarea unei vieți morale responsabile.

(4) Nimeni nu trebuie să folosească expresia „sunt liber” pentru a justifica violența, adulterul, furtul, înșelăciunea, exploatarea sau alte fapte prin care este vătămat aproapele.

(5) Libertatea religioasă include dreptul de a practica credința, dar presupune și respectarea libertății celuilalt de a-și exercita propria conștiință.

(6) Într-o societate organizată potrivit legii, creștinul își exercită drepturile și își îndeplinește responsabilitățile civile fără a pretinde că apartenența religioasă îl așază deasupra legii.

(7) Libertatea și responsabilitatea trebuie privite împreună: libertatea fără responsabilitate poate deveni abuz, iar responsabilitatea fără libertate poate deveni constrângere.

Articolul 14 — Protecția copiilor

(1) Copiii trebuie protejați împotriva violenței, abuzului, exploatării, abandonului, neglijării grave și oricărei forme de comportament care le pune în pericol viața, sănătatea, demnitatea sau dezvoltarea.

(2) Niciun copil nu trebuie bătut, torturat, amenințat, umilit sau folosit ca instrument într-un conflict între adulți.

(3) Copilul trebuie educat în respect, adevăr, iubire, responsabilitate, disciplină fără cruzime și respectarea aproapelui.

(4) Părinții, tutorii, educatorii și conducătorii comunităților religioase care au responsabilități față de copii trebuie să urmărească binele și siguranța acestora.

(5) Disciplina copilului nu trebuie transformată în violență fizică, umilire sau intimidare. Educația trebuie să urmărească formarea caracterului prin exemplu, îndrumare, răbdare și limite sănătoase.

(6) Copiii trebuie să aibă posibilitatea de a cere ajutor atunci când sunt abuzați și nu trebuie amenințați pentru că dezvăluie un abuz.

(7) Comunitățile creștine trebuie să promoveze măsuri de protecție a copiilor și să trateze cu seriozitate orice acuzație credibilă privind abuzul.

(8) Iubirea creștină față de copii presupune protecție, responsabilitate, educație, grijă și respect pentru demnitatea fiecărui copil.

Articolul 15 — Cele Zece Porunci

Cele Zece Porunci date lui Moise constituie un fundament moral important al acestei Constituții:

1. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.

2. Să nu-ți faci chip cioplit.

3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.

4. Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești.

5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.

6. Să nu ucizi.

7. Să nu săvârșești adulter.

8. Să nu furi.

9. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.

10. Să nu poftești cele ale aproapelui tău.

Articolul 16 — Poruncile lui Iisus Hristos

(1) Creștinul este chemat să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima.

(2) Creștinul este chemat să-și iubească aproapele ca pe sine însuși.

(3) Creștinul este chemat să-și iubească semenii și să-i ierte.

(4) Creștinul este chemat să facă binele și să se ferească de rău.

Articolul 17 — Dreptul la protecție împotriva persecutării religioase

Niciun creștin nu trebuie bătut, amenințat, omorât sau persecutat pentru faptul că este ortodox, catolic sau protestant.

Articolul 18 — Respectul față de alte persoane

(1) Creștinul poate să-și mărturisească credința fără să recurgă la violență.

(2) Persoanele care aparțin altor religii sau nu au o credință religioasă trebuie tratate ca persoane umane cu demnitate.

(3) Respingerea unei credințe nu justifică agresarea persoanei care o urmează.

Articolul 19 — Condamnarea înșelăciunii

Înșelăciunea, frauda, manipularea și exploatarea aproapelui sunt incompatibile cu principiile adevărului și dreptății creștine.

Articolul 20 — Viața creștină

Creștinul este chemat să trăiască în:

credință, iubire, adevăr, pace, iertare, dreptate, milostenie, cumpătare și respect față de aproapele.

Articolul 21 — Dreptul la libertatea de conștiință

(1) Fiecare creștin are dreptul să își formeze și să își urmeze conștiința religioasă fără constrângere, amenințare sau violență.

(2) Nimeni nu trebuie obligat să declare în public aspecte intime ale credinței sale sau să renunțe la convingerile sale prin forță.

(3) Diferențele de conștiință dintre creștini trebuie abordate cu răbdare și respect, fără umilirea persoanei.

(4) Libertatea conștiinței nu înlătură responsabilitatea morală pentru faptele săvârșite împotriva aproapelui.

Articolul 22 — Dreptul la rugăciune și închinare

(1) Fiecare creștin are dreptul să se roage și să participe la închinare potrivit tradiției și confesiunii sale.

(2) Rugăciunea și închinarea trebuie să se desfășoare fără violență și fără constrângerea altor persoane.

(3) Bisericile și comunitățile creștine sunt chemate să ofere credincioșilor posibilitatea de a participa la viața religioasă într-un climat de respect și siguranță.

(4) Nimeni nu trebuie agresat, amenințat sau umilit pentru că se roagă într-o altă tradiție creștină.

Articolul 23 — Dreptul la Sfânta Scriptură

(1) Creștinul are dreptul să citească, să studieze și să cunoască Sfânta Scriptură potrivit credinței și tradiției confesiunii sale.

(2) Studierea Scripturii trebuie încurajată prin educație, discernământ și respect pentru adevăr.

(3) Nicio persoană nu trebuie împiedicată prin violență să caute să înțeleagă învățătura creștină.

(4) Interpretarea diferită a unor texte biblice nu constituie, în sine, un motiv pentru ură sau agresiune.

Articolul 24 — Dreptul la educație creștină

(1) Creștinii au dreptul să primească educație religioasă potrivit confesiunii lor, în condițiile stabilite de comunitatea religioasă și de lege.

(2) Educația creștină trebuie să urmărească formarea caracterului, cunoașterea credinței, iubirea aproapelui și responsabilitatea.

(3) Educația religioasă nu trebuie folosită pentru a justifica ura, violența, umilirea sau persecutarea altor persoane.

(4) Copiii trebuie educați într-un mod potrivit vârstei lor, cu grijă pentru demnitatea, siguranța și dezvoltarea lor.

Articolul 25 — Dreptul la protecția familiei

(1) Familia trebuie să fie un spațiu al iubirii, fidelității, responsabilității, protecției și sprijinului reciproc.

(2) Membrii familiei trebuie să se respecte și să nu folosească forța, frica sau manipularea pentru a-și impune voința.

(3) Conflictele familiale trebuie abordate cu răbdare și responsabilitate, fără violență.

(4) Copiii, vârstnicii și persoanele vulnerabile trebuie protejați în mod deosebit împotriva abuzului și neglijării.

Articolul 26 — Dreptul la protecție împotriva omorului și cruzimii

(1) Omorul intenționat și actele de cruzime împotriva unei persoane sunt incompatibile cu principiul respectării vieții.

(2) Nicio dispută religioasă, politică, familială sau personală nu poate fi transformată într-un motiv pentru uciderea aproapelui.

(3) Creștinii sunt chemați să apere viața și să caute soluții pașnice la conflicte.

(4) Comunitățile creștine nu trebuie să încurajeze răzbunarea personală sau violența împotriva unei persoane.

Articolul 27 — Dreptul la protecție împotriva amenințărilor

(1) Nicio persoană nu trebuie amenințată cu moartea, bătaia, vătămarea sau distrugerea bunurilor pentru a fi controlată sau intimidată.

(2) Amenințările nu devin acceptabile prin invocarea geloziei, mâniei, onoarei familiei sau a unei pretinse autorități religioase.

(3) Persoana amenințată are dreptul să caute ajutor și protecție prin mijloacele disponibile în comunitate și prin autoritățile competente.

(4) Creștinul este chemat să folosească vorbirea pentru adevăr, sfătuire și împăcare, nu pentru intimidarea aproapelui.

Articolul 28 — Dreptul la protecție împotriva înșelăciunii

(1) Fiecare persoană trebuie protejată împotriva fraudei, înșelăciunii și exploatării intenționate.

(2) Creștinul nu trebuie să folosească încrederea religioasă a unei persoane pentru a obține bani, bunuri, avantaje sau control asupra acesteia prin minciună.

(3) Persoanele aflate într-o poziție de autoritate religioasă au o responsabilitate deosebită de a evita abuzul de încredere și folosirea credinței pentru interese personale necinstite.

(4) Milostenia și donațiile trebuie tratate cu responsabilitate, transparență și bună-credință.

Articolul 29 — Dreptul la respectarea proprietății

(1) Bunurile unei persoane trebuie respectate.

(2) Furtul, distrugerea intenționată și însușirea prin înșelăciune a bunurilor altuia sunt condamnate.

(3) Nicio nevoie personală nu justifică transformarea aproapelui într-o victimă a furtului sau a fraudei.

(4) Creștinul este chemat să fie cinstit în administrarea bunurilor proprii și a bunurilor care i-au fost încredințate.

Articolul 30 — Dreptul la un nume și la reputație

(1) Fiecare persoană are dreptul ca numele și reputația sa să fie tratate cu responsabilitate.

(2) Răspândirea cu bună știință a unor acuzații false pentru a distruge reputația unei persoane este condamnată.

(3) Atunci când există o acuzație gravă, aceasta trebuie tratată cu discernământ și fără transformarea zvonului în condamnare.

(4) Creștinul este chemat să evite bârfa, calomnia și judecata pripită și să caute adevărul înainte de a acuza.

Articolul 31 — Dreptul la iertare și împăcare

(1) Creștinul este chemat să ierte și să caute împăcarea atunci când aceasta este posibilă.

(2) Iertarea nu trebuie confundată cu negarea răului sau cu renunțarea la măsurile necesare pentru protecția victimei.

(3) O persoană care a fost agresată poate ierta și, în același timp, poate păstra distanța față de agresor și poate solicita protecție.

(4) Împăcarea trebuie să fie liberă și sigură și nu trebuie impusă prin presiune religioasă.

Articolul 32 — Dreptul la ajutorul comunității creștine

(1) Creștinul aflat în suferință trebuie să poată cere sprijin comunității sale.

(2) Comunitatea este chemată să manifeste milă, discernământ și responsabilitate față de persoanele vulnerabile.

(3) Ajutorul oferit victimei nu trebuie condiționat de ascunderea abuzului sau de renunțarea la drepturile sale.

(4) Atunci când situația depășește competența comunității religioase, trebuie încurajată solicitarea sprijinului profesional și a protecției autorităților competente.

Articolul 33 — Dreptul la libertatea de exprimare religioasă

(1) Creștinul are dreptul să vorbească despre credința sa, să explice învățătura creștină și să își exprime convingerile religioase în mod pașnic.

(2) Mărturisirea credinței nu trebuie transformată în amenințare sau agresiune împotriva celor care gândesc diferit.

(3) Dialogul religios trebuie să urmărească adevărul și să respecte demnitatea persoanei cu care se discută.

(4) Critica unei doctrine trebuie făcută fără incitarea la violență împotriva oamenilor care o urmează.

Articolul 34 — Dreptul la apartenență confesională

(1) Fiecare creștin are dreptul să aparțină unei comunități ortodoxe, catolice sau protestante potrivit convingerilor sale.

(2) Nimeni nu trebuie constrâns prin violență să schimbe confesiunea.

(3) Trecerea de la o confesiune la alta trebuie să fie o decizie liberă a persoanei, potrivit conștiinței sale și în condițiile legii.

(4) Diferențele confesionale trebuie soluționate prin dialog și respect, nu prin amenințări sau agresiune.

Articolul 35 — Dreptul la siguranță în comunitatea religioasă

(1) Fiecare creștin trebuie să poată participa la viața comunității religioase fără teamă de bătaie, abuz, amenințare sau umilire.

(2) Conducătorii și membrii comunităților religioase trebuie să trateze cu responsabilitate orice situație care pune în pericol siguranța unei persoane.

(3) Autoritatea religioasă nu poate constitui o justificare pentru abuzul fizic sau psihologic.

(4) Disciplina comunitară trebuie exercitată fără cruzime, violență și umilire și cu respectarea regulilor proprii ale confesiunii și a legii.

După revoluție, multă lume a plecat într-o modernă bejenie

și de mari proporții. Strămutări din unele continente în 

altele.Mă întreb, cum au prins rădăcini în locuri total diferite.

       Eu, am plecat doar la Tr. Măgurele pe un șantier dar 

dorul m-a adus acasă. În prima zi am colindat orașul de care 

mi-a fost atât de dor, unde am găsit amintirile, anii de școală,

străzile de promenadă, faleza Dunării, parcurile, grădina publică,

str.Domnească, care artăgea ca un aspirator tineretul în zilele de 

sărbătoare. Ce fac Românii noștri prin străini?

        Eu mă simt printre ai mei, nu pot să mă înstrăina, mă țin 

rădăcinile ....

- Băieti, du-ti di adă o găleatâ din apă răce di la fântână!, îmi zice bunicu' cu glas încet, toropit de căldură.
- Iaca m-oi duci!, zic eu vioi, căci nu-mi plăcea de fel când după amiaza se lăsa înfrântă de soare, cu toată răcoarea din casă zumzaită de muște...

Apuc găleata de email verde cu mâner din lemn, vărs câtă apă mai avea în teica rățelor leșești și o iau cătinel către fundul curții, acolo unde se afla fântâna cu ciutură, subțire și înaltă ca o girafă ce paște iarba din cer...

Când să aplec de ciutură, în găleata pe jumătate cu apă, plutea un ditamai harbuzul cu coajă verde, ca un brotac uriaș cu burta galbuie ce s-a înnecat subit să-mi facă-n ciudă: știa el bunicu' de ce mă trimesese la fântână...

Răstorn brotacul în găleată și bucuros de captură, mă întorc acasă:

- Bunicule, mata vreai sâ mă pâcâlești! Că n-am adus apă, baremi harbuzul pus la răce..., zic eu scoțând cu greu brotacul din găleată, trântindu-l zgomotos pe mijlocul mesei din bucătărie, stropind mâța și tulburându-i lenea...

Bunicul se scoboară din pat de unde durnise de amiezi, scoate din buzunar brișca lui de la '44 și îi dă capac brotacului, care, generos, își revarsă carnea roșie și dulce direct pe mușamaua care îmbraca masa din bucătărie...

Cu amândouă mâinile apuc o felie mare de pepene și încep să muncesc la ea ca iepurii-n varză, ronțăind și sorbind cu zgomot zeama cea dulce și lipicioasă și scuipând printre dinți sâmburii cei negri, care mi se lipeau cu încăpățânare de față și de bărbie...

- Ai, ai, ai!, o aud pe bunica din fundul patului, că nu mai poati omu' să închidă un ochi di huruiala voastrâ... Apoi se scoboară și ea cu greu, oftând cu buzele țuguiate a suparare...

Mâncăm tus-trei la trupul harbuzului, aruncând în ogradă, la orătănii, coajile albe. Rățile leșești încep cu spor la a ciuguli dintrânsele, rostogolindu-le prin iarba deasă și piuind de plăcere cu ochii pe jumătate închiși...

- Io-ti bunicule! Răța ceea s-or înneca cu o coajă de harbuz!, zic eu cu spaimă prefăcută-n glas.

Bunele o apucă pe după aripi, și cu degetul făcut cârlig, eliberează rața care se sbătea caraghios bătând aerul cu lopețelile de la piciorușe...

Rățoiul gâgâind, îl ciupește pe bunicul de marginea pantalonilor, protestând cu aripile larg desfăcute-n aer:

- D-apoi cu voi nici nu-i chip!, zice bunica dând ochii peste cap a disperare. Nu poati omu' o clipă di liniști în casa aiasta!!!

Bunicu' sesizând nedreptatea, îi dă replica:

- D-apoi, Ană! Că și mătăluță ai dat coajile la rățe!!!

- Hait!, îmi zice cu ofus bunica. Tu ci stai di ti uiți ca vaca la ghebe? Puie mâna și strânji coajile și dă-le la porc, că cela nu s-o înneca, baremi că guiță a foame sireacul!

Da... Brotacul o murit, zic eu în gând. Dar osânda lui o stârnit din greu balaurul, s-o răzbunat din plin sireacul. Mă uit în ochii albaștri ai bunicului și izbucnim amândoi în râs, în privirile dezaprobatoare ale bunicii, care începuse să să gândească c-om luat-o razna și pepenele nu ne-o picat bine la mațe, fiind cu otravă...

Și astăzi, când despic un harbuz răce și roș, mă aștept ca brotacul cel verde să-și răzbune sângele dulce, lipindu-mi pe față sâmburii cei negri, greu de lepădat... și mă bufnește râsul la amintirea bunicului care gâtuia o rață leșească, clătinându-se copăcel, în timp ce rățoiul își făcea dreptatea după puterile lui...

Articolul 651 — Fundamentul moral

(1) Prezenta Constituție are ca fundament moral iubirea de Dumnezeu și iubirea aproapelui.

(2) Creștinul este chemat să își trăiască libertatea cu responsabilitate.

(3) Regulile acestei Constituții nu înlocuiesc Biblia și nu pretind să fie o nouă revelație.

Articolul 652 — Prima Poruncă

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine.”

(1) Creștinul este chemat să Îl cinstească pe Dumnezeu.

(2) Niciun lucru material, om sau putere nu trebuie transformat în Dumnezeu.

(3) Credința creștină este monoteistă.

Articolul 653 — A Doua Poruncă

„Să nu-ți faci chip cioplit și niciun fel de asemănare...”

(1) Creștinul trebuie să evite idolatria.

(2) Bunurile materiale, banii, puterea și faima nu trebuie transformate în idoli.

(3) Aplicarea acestei porunci trebuie înțeleasă potrivit tradiției fiecărei Biserici creștine.

Articolul 654 — A Treia Poruncă

„Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.”

(1) Numele lui Dumnezeu trebuie tratat cu respect.

(2) Credința nu trebuie folosită pentru jurăminte false sau înșelăciune.

(3) Dumnezeu nu trebuie invocat pentru justificarea răului.

Articolul 655 — A Patra Poruncă

„Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca s-o sfințești.”

(1) Creștinul este chemat să păstreze un timp pentru Dumnezeu, rugăciune și odihnă.

(2) Tradițiile privind ziua de cult diferă între comunitățile creștine.

(3) Respectarea acestei porunci trebuie făcută potrivit tradiției și legii aplicabile.

Articolul 656 — A Cincea Poruncă

„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta...”

(1) Părinții trebuie respectați.

(2) Părinții au, la rândul lor, responsabilitatea de a-și proteja și educa copiii.

(3) Respectul nu justifică abuzul.

Articolul 657 — A Șasea Poruncă

„Să nu ucizi.”

(1) Viața umană trebuie respectată.

(2) Omorul, violența și răzbunarea sunt incompatibile cu principiile prezentei Constituții.

(3) Dreptatea trebuie urmărită prin mijloace legale.

Articolul 658 — A Șaptea Poruncă

„Să nu săvârșești adulter.”

(1) Căsătoria trebuie tratată cu fidelitate și responsabilitate.

(2) Soții sunt chemați la respect reciproc.

(3) Infidelitatea nu justifică violența sau răzbunarea.

Articolul 659 — A Opta Poruncă

„Să nu furi.”

(1) Proprietatea altuia trebuie respectată.

(2) Furtul și frauda sunt condamnate.

(3) Bunurile trebuie dobândite prin mijloace cinstite.

Articolul 660 — A Noua Poruncă

„Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.”

(1) Creștinul trebuie să respecte adevărul.

(2) Calomnia, mărturia mincinoasă și acuzațiile false sunt condamnate.

(3) Dreptatea trebuie întemeiată pe adevăr.

Articolul 661 — A Zecea Poruncă

„Să nu poftești...”

(1) Creștinul este chemat să evite lăcomia și invidia.

(2) Bunurile aproapelui trebuie respectate.

(3) Dorința de avere nu trebuie să conducă la înșelăciune sau furt.

ÎNVĂȚĂTURILE LUI IISUS HRISTOS

Articolul 662 — Cea mai mare poruncă

Iisus Hristos învață:

„Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău...”

(1) Iubirea de Dumnezeu reprezintă fundamentul vieții creștine.

(2) Credința trebuie să fie însoțită de fapte bune.

Articolul 663 — Iubirea aproapelui

Iisus Hristos învață:

„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

(1) Aproapele trebuie tratat cu respect.

(2) Creștinul nu trebuie să îl umilească, să îl exploateze sau să îl agreseze.

Articolul 664 — Porunca iubirii vrăjmașilor

(1) Creștinul este chemat să își iubească vrăjmașii.

(2) El trebuie să se roage pentru cei care îl prigonesc.

(3) Această poruncă nu înseamnă că victima trebuie să rămână într-o situație periculoasă.

Articolul 665 — Iertarea

(1) Creștinul este chemat să ierte.

(2) Iertarea nu înseamnă aprobarea răului.

(3) Iertarea poate exista împreună cu dreptatea și protecția victimei.

Articolul 666 — „Nu judecați”

(1) Creștinul trebuie să evite condamnarea nedreaptă a aproapelui.

(2) Acest principiu nu împiedică autoritățile să stabilească responsabilitatea potrivit legii.

(3) Discernământul și dreptatea trebuie păstrate.

Articolul 667 — Fericirile

(1) Creștinul este chemat să urmărească virtuți precum smerenia, mila, curăția inimii și pacea.

(2) Fericirile rostite de Iisus Hristos constituie un model moral fundamental.

(3) Creștinul trebuie să urmărească binele, nu doar aparența religioasă.

Articolul 668 — Milostenia

(1) Creștinul este chemat să îi ajute pe cei aflați în nevoie.

(2) Ajutorul trebuie oferit cu discreție și fără umilirea celui sărac.

Articolul 669 — Rugăciunea

(1) Rugăciunea este parte fundamentală a vieții creștine.

(2) Creștinul poate să se roage personal și împreună cu comunitatea.

(3) Rugăciunea nu trebuie folosită pentru manipularea altora.

Articolul 670 — Postul

(1) Postul este o practică importantă în numeroase tradiții creștine.

(2) Forma și regulile postului diferă între Ortodoxie, Catolicism și Protestantism.

(3) Practica postului trebuie să urmărească apropierea de Dumnezeu și cultivarea responsabilității.

Articolul 671 — Slujirea aproapelui

(1) Iisus Hristos îi cheamă pe oameni la slujire.

(2) Puterea nu trebuie folosită pentru exploatarea celui slab.

(3) Liderul trebuie să fie responsabil față de cei pe care îi slujește.

Articolul 672 — Adevărul

(1) Creștinul este chemat să trăiască în adevăr.

(2) Minciuna, manipularea și înșelăciunea trebuie respinse.

(3) Adevărul trebuie spus cu iubire și discernământ.

Articolul 673 — Milostivirea

(1) Creștinul este chemat să manifeste milă față de cel care suferă.

(2) Comunitățile creștine trebuie să fie aproape de cei vulnerabili.

(3) Milostivirea trebuie transformată în fapte concrete.

Articolul 674 — Regula de aur

Iisus Hristos învață principiul:

„Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea.”

(1) Creștinul trebuie să îi trateze pe ceilalți așa cum dorește să fie tratat.

(2) Acest principiu trebuie aplicat în familie, Biserică, școală, muncă și societate.

Articolul 675 — Fundamentul întregii Constituții

(1) Cele Zece Porunci și învățăturile lui Iisus Hristos constituie un fundament moral important pentru această Constituție.

(2) Principiile centrale sunt iubirea de Dumnezeu, iubirea aproapelui, adevărul, dreptatea, mila, iertarea, pacea și respectarea vieții.

(3) Prezenta Constituție este un proiect de principii pentru creștini și nu înlocuiește Biblia, constituțiile statelor sau legile civile.