Tăcere

 

Mesaje prin tăcere
și ploaia în fereastră
e iarăși o nouă zi
în calendarul rupestru.
Nu ai ce îmi spune
și nici nu sunt așa cuvinte
Tăcerea măiastră
prin șoapte tenebre
se adună și pleacă
cu zâmbete sarcastice
 
am luat o decizie
ambii delirici
de voci prin șoapte
Tăcere.
Tăcere în ploaie
și pași în lumină.
Tăcere!

Categoria: Poezii motivaționale

Toate poeziile autorului: Avraam Geldman poezii.online Tăcere

Data postării: 28 mai

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 158

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Nopți sub himere

Himere zburând
cești de cafea
și vulturi cu cărți in gheare.
Imaginea ta,
mereu mă pătrunde
sunt și viu
și himeră
 
Te caut,
mă cauți
pleci
și rămâi.
 
Timpul sugrumă plăci de metal
ceșcuța de ceai
devine talisman;
Nu te mai caut
nu te mai scriu
fiind mereu imagine
și eu făclie în vânt.
 
Culorile toamnei devin iluzii
toate se schimbă
și redevin.
Metamorfoza himerii
e chipul tău acum.
 
Sunet în noapte
șoapte și voci.
Himera e aici!
Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Pauza

 

 

Pauza e timpul meu.

Rămân cu mine acum,

în somnul liniștit de noapte.

 

Las visele să-mi curețe

tot ce nu am făcut eu.

 

Pauza… shhh… ce liniște de seară.

Ochii mei, închiși în somn,

mă caută prin tot Astralul

și mă găsesc plină de gânduri.

 

Curg șiroaie printre visuri,

iar corpul meu se vindecă.

 

Recunoștință!

Mai mult...

O zi simpla,

O zi simplă

 

M-aș trezi dimineața

și m-aș bucura de razele soarelui

care intră pe geam.

 

Aș atinge cu pielea lenjeria patului

și m-aș bucura de simțuri,

cu capul aplecat spre soare

să simt căldura pe frunte.

 

Apoi aș face o cafea

și m-aș opri o clipă

doar pentru mirosul ei.

 

Aș fuma liniștită la cafea

cu gândul că nu îmi face rău,

privind cerul

și urmărind fiecare pasăre care zboară.

 

Aș privi copacii până în vârf

să văd dacă adie vântul,

iar dacă adie

m-aș bucura de adierea lui pe piele.

 

Aș deschide un caiet

și aș scrie versuri,

apoi aș picta prima imagine

care apare sub pleoape

în timp ce soarele mă încălzește.

 

Spre seară

aș suna omul iubit

pentru o discuție profundă la un ceai.

 

Apoi aș ieși la o plimbare

într-o seară caldă,

privind stelele

și luna.

 

Aș mai scrie câteva rânduri

și aș adormi goală,

mulțumită

de fiecare senzație

de fiecare trăire.

Mai mult...

The Light of The Saints

THE LIGHT OF THE SAINTS

​1

Today they gather in pure light,

All the heavenly Saints in rich glory.

They pray and sing to You, Lord,

Lord, to You we return as we.

​2

Through their holy sacrifice, through tears and longing,

They wrote love on earth in flight.

With blood and grace they bore heavy trials,

Carrying the cross of life with a chosen heart.

​3

Far in the light, now they are crowned,

Angels and Saints gather in song.

They shine like bright stars,

Carrying us in mystery through passing times.

​4

In fierce battles, in pain and sorrow,

They bore witness to holy power.

And in eternal glory, Saints keep watch,

With divine mercy they surround us all.

​5

From fields of blood, from empty prisons,

Living flowers of holiness have sprung.

In the name of the Cross they walked to the end,

Receiving the crown of life as they came.

​6

O Lord, through the Saints You strengthen our path,

In the heart You place light, patience.

Through them may we know Your pure face,

The wondrous, unending spring.

​7

O Saints, dwellers of the Kingdom,

Bring your message to the world:

Of peace, of love, of giving,

Of pure sacrifice and salvation.

​8

In the heavy night when the soul is weak,

You, Saints, do not abandon our way.

You are our example and steadfast support,

Serving in faith the good God.

​9

With a living heart, with praying voice,

We honor the Saints in uplifting song.

They are the treasure of the Holy Church,

Shining through ages ahead.

​10

Praised be the Lord who called the Saints,

And in His great glory He has placed them.

Through them may we live in faith and longing,

Toward eternal peace in Your holy dwelling.

​Amen.

Mai mult...

Cum,

Cum să o iau de la-nceput?                                                                              Când am văzut de mii de ori ,

Cum să incep un nou parcurs?                                                                         Când cei iubiți m-au tot rănit, 

Cum să mă distanțez de ei?                                                                             In jur mi-au pus stringuri prea groase...                                                       

Cum sa le tai sau sa le rup?                                                                               Iubirea lor nesănătoasă...

Cum pot să mă bucur de-a mea viață?                                                           Când după mine arunca ,,piatra,,....

 

Mai mult...

acelaşi început

ai văzut flori rupând asfaltul
când toți ziceau că n-are rost,
tu vrei să lași totul baltă,
dar nu te-ai întrebat de cost

 

ai tras de tine zi de zi,
acum vrei să renunți așa?
tu știi cât ai putea să fii
și câte n-a văzut lumea?

 

ai mers prin frig, ai dus mai greu
decât credeai că poți să duci
și n-ai fugit, n-ai zis „cedez”,
de ce să te retragi atunci?

 

mai stai puțin și mai respiră,
din drum, mai ai, cred că jumate
şi tot ce doare, tot ce miră
nu e motiv să dai în spate

 

ai stat când alții au plecat,
ai zis „bine” pe jumătate
ți-a fost frig și ai uitat
cum e să crezi și tu în toate.

 

ai obosit? -te cred că da,
nu-i o rușine să te doară.
dar nu uita: de câte ori
ai zis că nu… și-ai mers afară.

 

ai strâns din dinți și ai zâmbit,
dar n-aveai chef nici să respiri
azi simți că totul s-a sfârșit?
nu-i prima oară când te miri.

 

nu-i prima oară când te miri
că totul pare pus pe dos.
dar amintește-ți c-ai fost
acolo și-ai ieșit frumos.

 

ți-aduci aminte prima dată
când ai văzut ce n-ai crezut?
cum flori ieșeau prin piatra toată,
iar tu ai simțit că ești făcut
din fix același început?

 

-Paula Tomescu Lyrics
02.06.25

Mai mult...

Oglinda

În linistea ce creste între gânduri

M-am regăsit ca pe-un tărâm pierdut

Nu mai caut iubirea printre rânduri

Ci în ecoul propriului trecut

Sunt templul în care-am învătat să tac,

Sunt bratele ce singure se strâng,

Cu tot ce-am fost încep să mă împac,

Și nu mă mai cert atunci când plâng.

Mã oglindesc în ape limpezi, line,

Fără să cer iertare că exist

E-o nuntă-n care mă aleg pe mine,

Chiar dacắ drumul uneori e trist.

Sunt floare, rădăcină și pământ

Un univers întreg sub acest piept,

Și-n fața mea, cu cel mai sfânt cuvânt

Mă-nchin, mă iert si învắt să mă astept.

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍