noiembrie profan
În noiembrie, când cerul se crapă,
Și luna atârnă ca un ochi scos din mort,
Pământul își vomită ultima apă,
Iar sfinții se-ntorc cu obrazul strâmbat de efort.
Pe cruci putrezite, în cimitire,
Cresc flori cu petale de limbă și os,
Iar clopotele urlă în mănăstire,
Vestind Învierea unui trup păcătos.
Un preot bătrân, cu trei umbre în spate,
Își spală mâinile-n vinul cel negru,
Și spune că toate păcatele-s iertate
Când moartea îți suflă un psalm peste creștet.
În strană, icoanele plâng cu venin,
Maica își strânge pruncul de ceară,
Iar ochii lui ficși, de un galben hain,
Privesc spre altar ca spre-o rană amară.
Noiembrie-și târăște mațele-n glod,
Prin sate în care nu latră nici câinii,
Un înger cu șase genunchi, fără chip,
Își împarte aripile între morminte și pâini.
Din hornuri se scurge un fum de tămâie,
Amestecat cu miros de pământ răsturnat,
Iar vântul șoptește o veche blasfemie
În graiul pe care nici morții nu l-au învățat.
O, Doamne, ce chip ai în noaptea aceasta?
Te caut în oase, în viermi și-n cenușă.
Dar cerul își coase cu sârmă fereastra,
Iar mila Ta stă ca un cadavru la ușă.
Pe câmp, o procesiune de oameni fără gură
Poartă un sicriu în care nu-i nimeni,
Un copil cu barbă împarte prescură,
Iar morții se roagă să moară de-a binelea.
Și când miezul nopții își rupe fălcile,
Când stelele cad în fântâni fără fund,
Se deschid sub biserici morminte elastice,
Din care ies sfinți cu pântece de pământ.
Atunci înțeleg: nu-i pedeapsă, nici har,
Ci doar o taină ce n-are dezlegare
Că trupul e templu, dar templul e jar,
Și orice rugăciune se naște din putrezire.
Iar noiembrie trece, cu pași de mireasă,
Prin ploaia ce spală păcatele-n van.
La geam, o bătrână își coase o casă
Din părul copiilor pierduți peste an.
Și-n ultima noapte, când clopotul tace,
Când Dumnezeu pare plecat dintre noi,
Un vierme se-așază pe-o Biblie-n pace
Și roade cu grijă cuvântul „apoi”.
Iar toamna se-nchide în giulgiu și lut,
Cu cerul întors ca o piele pe dos.
Noiembrie știe ce noi am uitat:
Și sacrul poate fi monstruos.
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: brommy ![]()
Data postării: 29 octombrie
Adăugat la favorite: 1
Timp de citire: ~4 min.
Vizualizări: 247
Alte poezii ale autorului
Poezii de dragoste
Poezii de despărţire
Poezii despre natura
Poezii de primavara
Poezii dedicate Mamei
Poezii pentru copii
Casa Părintească
Poezii pentru tata
Poezii despre animale
Poezii despre moarte
Poezii filozofice
Poezii confesive
Poezii triste
Poezii motivaționale
Proza
Colinde
Poezii comice
Poezii patriotice
Poezii de 8 Martie
Poezii de Paște
Poezii de Anul Nou
Poezii diverse
Gânduri
Dedicaţii
Felicitări
Poezii de prietenie
Reformare
Gabriel Nicoara
18 noiembrie
Ce ai zis e rau, chiar oribil, tragic, da-i zis-o bine
Ploaia trăiește
Gabriel Nicoara
18 noiembrie
Frumos. Dar poate iti controlezi uneori, char daca rar, inima folosindu-ti caputu
Nu pot să te uit
Gabriel Trofin
18 noiembrie
Multumesc frumos! Ma bucur daca ti-a placut....
Nu pot să te uit
anca_nistor
17 noiembrie
Superbe versuri, intensă trăire!
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 noiembrie
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 noiembrie
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 noiembrie
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 noiembrie
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 noiembrie
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 noiembrie
Bine scris!🤗