Abis, în perilipsis
priveam cerul ,
părea nepătruns,
adevărat abis,
apoi, cu vremea,
și făr'a noastră vrere,
am devenit chiar noi
un astfel de abis...
tot încercând
să deslușim
alte abisuri,
ne-am pierdut
într-un abis neștiut,
abisul nostru,
abis eram ,
acum știm
ce suntem,
doar un abis
fără-nceput
știut,
cu răsărit și
cuprins
necunoscut,
și apus...
înnăscut.
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: Lorena-Adelina
#abis #necunoscut #viață #deslușire #încercare #început #apus #sfârșit #răsărit #cuprins #înnăscut #pierdut #nepătruns
Data postării: 2 august 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 439
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Te vreau
Poem: Un ultim apel
Scriitoarea si fosta jurnalista la PRO TV, Tatiana Tabuleac ne surprinde din nou. Ea si-a lansat la Chisinau al doilea roman, numit "Gradina de sticla" - VIDEO
Poem: Frig
Poem: Ce mi-e iubirea?
DOLIU în ţară. A murit scriitorul Ion Moraru, unul dintre protagoniștii piesei Dosarele Siberiei (FOTO)
Poem: Pustiu...
Poem: Trista mediocritate
Scriitorul Mircea Cărtărescu a câștigat premiul "Thomas Mann" pentru Literatură pe 2018