Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 12 aprilie
Vizualizări: 65
Poezii din aceiaşi categorie
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în olandeză
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
Ik hou van regen
Ik hou van de gekke regen die het wil
Om te vallen, pijn te doen, om alleen haar te zijn
Aan de tafel van dezelfde roestige hal,
Als niemand om het ontvangen antwoord vraagt,
Ik wil dat ze blijft!
Het is een obsessieve oproep om behoeften te delen
Laat het vooral op ons regenen,
Wanneer de zware hagelslag op een dwaalspoor raakt
Ze zweven in de lucht en vallen stijf
Gek en naakt!
Het is de regen die schril op de ramen valt,
Ik zit alleen aan het raam en toch afwezig
Als niemand de blik om een referentie vraagt,
Ik vertel niemand, zelfs mezelf niet, dat ik hoop
Een aanwezige zon!
Grote trouwdruppels strooien hard
Shirt van de bruidegom, Aardekoning
Ga alleen aan tafel zitten, trouw en vertrek,
Tomnatisch en zwaar, meegevoerd door de wind,
Kussen smeden!
Zelfs als het regent, is het glad
Met de koude druppels roept het mij op om te komen,
Bovenal, om mij te vertellen wat hij wil,
Ik hou van de gekke regen zoals hij is
Om in het lot te geloven!
Poienița din pădure
În poiana din pădure
Soarele blând s-a ivit
Cu a lui raze, pare a spune
Vă salut și bun venit
Iarba în rouă strălucește
Viață parcă a căpătat
Mătăsoasă ea zâmbește
Hai veniți , v-am așteptat
În alt colț de poieniță
Lăcrimioare au înflorit
Gingașe și chiar micuțe
Sufletul ne-au îmblânzit
Se adună mic și mare
Și admiră-n lung și lat
Cât parfum în astă floare
Raiul ăsta ne-a frăpat.
Note de Mai/6
trecând cu viteză
pe lângă câmpurile de rapiță-nflorită...
parcă te-ai scufunda în
licoarea acrișoară
a lămâilor.
cerul,
tot mai aproape de verdele grâului...//
ascuțișul vinețiu al privirilor
e domolit
de
polizorul luminii.
Nervi de toamnă de George Bacovia în portugheză
E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Nervos de outono
É outono, é farfalhar, é sono...
As árvores, na rua, suspiram;
Ele está tossindo, chorando, está vazio...
E está frio e há neblina.
Amantes, mais doentes, mais tristes,
Nas estradas fazem gestos estranhos -
E sai, do sono eterno,
Eles caem pesados, molhados.
Eu fico, vou e volto,
E os amantes me entristecem profundamente -
Eu sinto vontade de rir sem sentido
E está frio e há neblina.
Norii zboară
Norii stau deasupra capului tău,
plumburi,
tăceau cand zburau,
la vederea ochilor îndrăgostiți,
Zborul norilor ți-a răpit inima ce bate
ca sunetul unui pendul de ceas,
zboară mai repede decat viteza secundelor tale.
Melancolie de George Bacovia în norvegiană
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melankoli
For en stubbe, for en klage om høsten...
Og den ville veden hyler -
I sneglene runger en bom,
Og damen starter mer ynkelig.
- Hør, du, godt, honnig,
Ikke gråt og ikke vær redd -
Hør hvor hardt, fra dypet,
Jorden for ham kaller oss...
Alte poezii ale autorului
DIALOG
Dacă tot ne spui povești
Bunicule ,bun și drag
Spune-mi cum era odată
Când te îndrăgosteai de o fată?
-Nepoțelul meu cel drag
Nu știu când ai crescut ,
Mai ieri te purtam pe gât
Și tu spuneai : SUNT MARE!
-De atunci vremea a trecut .
Acum ,vezi cât am crescut!.
-Care e întrebarea ,spune
Nu te mai jena?
-Bunicule ,vreau să-mi spui :
Cum e când iubești întăi?
-E o întrebare curioasă!.
Fata, e cu tine în clasă?
-Dragul meu pe vremea mea
-Lucrurile stăteau altcumva :
Eram matur ,mă liberasem din armată ,
Și da ,m-am îndrăgostit de o fată
Cu ea mi-am trăit ,viața toată !...
COPILÂRIA MEA -continuare-
Ionela își amintește tot parcă toate acestea s ar fi
întâmplat mai ieri. Timpul este însă neiertător nu-i
stă nimic în cale,trece peste noi fără milă lăsând în
urmă imagini dragi de care sunrem legați,chiar dacă
ne despart mulți de acele vremuri.Ionela își amintește
cu nostalgie de copilăria ei fericită alături de bunici,în
anii de lumină,când nici o grijă nu-i umbrea fericirea.
Undeva la poalele unei seculare,unde bunucul își
avea gospodăria a deschis ochii spre lumia înconjură
toare.De aici pleacă primele amintiri,presărate cu au
rul și argintul poveștilor fermecate pe care le ascultam-
de la duioasa mea bunică din partea mamei.Pe o colină
dulce ,învăluită în verdeață, se profilează căsuța albă și
cochetă,ța marginea pădurii,iar de la șoseaua paralelă cu
apa molcomă a râului, se desprinde o alee lungă și îngus-
tă, câ să încapă șareta trasă de cei doi bidivii cu coama stu-
foasă , de care bunicul era tare mândru.
Adesea ,din peregrinările bunicului, care era pădurar se
întorcea cu câte un pui de cuc căzut din cuib,un pui de iepure
orfan sau chiar un pui de căprioară rănit Puiul de căprioară a
fost cel mai bun prieten al meu de joacă până în primăvară,când
bunicul i-a dat drumul în pădure,că se făcuse mare și era sănătos.
Am strigat după el ,parcă a înțeles chemarea mea ciuta s-a
întors s-a lăsat mânâiată pe cornițele ce doar se ghiceau doar ,și
cu pași șovăitori,întorcând mereu capul , s-a pierdut în umbra pădurii
Îl rugam adesea pe bunicul ,să mă ia cu el când pleca în pădure spe-
rând să-mi întânlesc prietenul nu puteam crede că ne-am despărțit-
pentru totdeauna.
Nu pot uita nici plecările bunicului la pescuit,nu departe nu de-
parte de căsuța lor ,unde râul parcă se odișnește după ce se rostogolise
din stâncă în stâncă.Apa se mișca încet parcă nehotărâtă să coboare spre
șirul de sălcii ce așteptau în vale.Acolo pe mal,cu picioarle goale în apă nu
mai pridideam să sct peștii din undița bunicului.Eram de ajuror,adunând păs-
trăvii care se zbăteau în mânile mele.În apă ,arsă de soare și îmbujorată ziua
părea scurtă iar bunicul își aduna sculele ,înhăma caii la căruță și ne întorceam
acasă.Drumul avea un farmec aparte:bunicul își dădea drumul la traista cu po-
vești.Acasă bunica ne aștepta cu bunătăți ,cum numai ea știa să facă
Albișor , căluțul cel năzdrăvan știa drumul singur, bunicul s-a prefăcut că doarme ,
ca să-mi demonstreze cum se descurcă
De sărbători,de Crăcin și de Paște ,bucuria mea era și mai mare.Veneau
părinții mei de la București, încărcați cu daruri: jucării ,hăinuțe frumoase ,dulciuri.
Casa era plină de muzică și voie bună.După masă ,mama se apropia de pianul vechi
la care nu umbla nimeni în lipsa ei ,doar bunica îl ștergea de praf.
Mama , cu mânile ei albe și subțiri ,alunecau pe clape cu o febrilitate emoționantă.
Cu ochii închiși ,trăia melodia care se ridică timidă și lină ,umplând întreaga încăpere.
Toți o ascultau cu smerenie.Acordurile ,când liniștite ,când furioase,invocau drame și
dezastre,iar mama rămânea adesea adâncită în gânduri.Pentru mine a rămas o enigmă
cât a trăit ! eram prea mică să înțeleg și bunicii nu m-au spus nimic crezând că mai
este timp suficient.Așa se face că nu știu prea multe despre părinții mei. Totuși mama
părea ca o ființă care pierduse ceva ,așteptând ceva sau pe cineva.
cele două surori part.4
-L-am întrebat :Cu scopul acesta ai acceptat să vin cu voi?
-Nu ,dar acum suntem în impas.O să ne orientăm și o să ne orientăm.În grupul nostru
mai este o fată despre care nu știam nimic.Ulterior am aflat că este scoasă la produs.Gabi
fusese cu ea în Italia.În lipsă de bani, am închiriat o cameră pentru toți .Paula a plecat la
produs, băieții se ocupau cu treburile lor murdare.Dacă aveam un acoperiș deasupra capului
pentru cel puțin douâ săptămâni ,nu aveam bani de mâncare.Erau zile când flămânzeam și
tensiunea creștea.Ce câștiga Paula nu putea acoperi cheltuielele tuturor.Fratele lui Gabi era
cu un grup de fete prin apropiere .și l-a sfătuit să mergem pentru moment acolo ,apoi e bine
să mergem în Grecia .De fapt el avea în plan să mărească grupul de acolo cu mine și cu Paula.
sau să ne vândă .Nevoia de bani era urgentă Nesupunerea mea l-a supărat .Sigur că m-am
revoltat dar cu precauție ,cu teamă .La parterului hotelului era un bar și l-am auzit pe patron
vorbind în engleză .Disperarea mi-a dat curaj să-l întreb mai întăi pe ocolite ,să văd ce gândește.
I-am explicat cum am ajuns aici ,și am simțit că este de partea mea.Nimeni în afară de mine nu
vorbea engleza ,ceia mi-a favorizat împrietenirea cu el.
-Doamne ,prin ce clipe ai trecut,Ștefabia!
-Stai ,abia am început.Nu știu cum am trecut prin .Nu știu la ce s-a gândit Gabi,dar am rămas
acolo o săptămână ,timp în care am încercat să fug ,dar nu am reușit.Dar și Gabi își pierduse răbdarea
cu mine, neavând însă curajul să mă bată.Aristița ascultă mărturisirea Ștefaniei ,derulându-și în minte
scene din întâmplările prin care a trecut draga ei soră.Unde duc imaturitatea ,credulitatea,lipsa de dis
cernământ?...se auzea zgomotul motorului în liniștea ce se lăsase .Ștefania se oprise .Avea nevoie de curaj
ca să meargă mai departe .!...
-Te simți bine,draga mea ?
-Da, mă reculeg , îmi adun gândurile ,refac amintirile ,sunt multe ,sunt atât de dureroase!..
-Uite, mai ia puțină apă!...
-Gabi era hotărât să-mi dea o lecție , dar nu el personal Îl trimite pe Relu un om dur ,să-mi aplice o corecție:
-Să nu mai faci pe mironosița - zice el -că doar știi să stai cu fața în sus, și nu-i vorba că ai fi virgină-,Relu ,furios ,
trântește ușa de perete cu violență .De teamă ,m-am ridicat în picioare la marginea patului.El mi-a tras căteva palme
de m-au năucit .Dacă aș fi îndrăzni să-i dau vreo replică, m-ar fi făcut una cu pământul ,așa că mi-am mușcat limba
și m--am înghitit lacrimile.La a doua rafală ,am căzut leșinată -Fii atentă să nu mai faci fițe,că știi ce te așteaptă- a adăugat
din ușă ,împingând primul client .Persoana dornică de sex închide ușa și se sprijină de tocul ei privindu-mă. Atunci mi
s-a părut că îi era milă de mine.Mă dureau loviturile ,sângele șiroia ușor din nas și încă eram amețită de la lovitură.
-Cine era ?Îl cunoșteai ?
-Nu , dar mi-am înfipt ochii cu dușmănie în ochii lui mari albaștri .Prea multe nu puteam citi în ei ,așa că am schițat
gestul să mă dezbrac ,cu lacrimile șiroindu-mi pe obraz .El s-a repezit spre mine ,întrerupând ceremonia dezbrăcatului ,
m-a luat ușor în brațe și m-a așezat comod în pat .Apoi a desfăcut o sticlă cu un lichid gălbui ,a turnat într-un pahar și
mi la dat aă beau .S-a așezat jos pe covor, turcește și a încercat un fel de conversație -câteva cuvinte în engleză ,câteva
turcești ,dar mai mult prin semne .Se pare că a înțeles ce-i cu mine acolo. De altfel,când a făcut alegerea în bab ,i s-a
atras atenția că sunt începătoare .Ce a fost mai important ,am înțeles fiecare dintre noi Primul lucru pe care l-a făcut ,
afost să dea telefon lui Selia care era șefa fetelor ,să-i spună că plătește pentru o noapte întreagă . Am răsuflat ușurată .
Am scăpat de umilințe măcar penteu o noapte .
Soli așa îl chema pe tânărul turc ,era deosebit de frumos ,un brunet cu ochi albaștri și păr negru ondulat .Soli a dat
dovadă de atâta omenie ,încercând să mă facă să uit prin ce trec ,înfiripând o conversație Dintr-un coșmar, noapte s-a
transformat într-un moment bun .Am ieșit pe terasa camerii și am admirat orașul în lumina becurilor și a stelelor în
nopțile de vară.Cu gls blajin și cu ochi întrebători ,dore să știe ceva mai mult despre mine.A vrut să știe de unde sunt
și cum am ajuns în situația asta!...
-Știi ce îmi spuneai când vorbeam la telefon ?Invariabilul răspuns :-că te simți bine ,că te descurci.
-Nu voiam să mă plâng ție ,știam că am greșit și asta durea foarte tare!...Ștefania continuă ...Am servit cafea ,am
fumat ...și zorii ne-au prins mai apropiați,sigură că îmi făcusem un prieten Se apropia ora când trebuia să vină Selia
să mă ia Eram neliniștită ,știindu-mă datoare și vreau să mă dezbrac ,dar Soli m-a mângâiat și mi-a spus: Pe altădată ,
îmi place să te știu datoare .Când Selia a înțeles ce s-a întâmplat de fapt,s-a înegrit de ciudă că nu reușise să mă umilească
așa cum ar fi vrut.Am mers la cameră pentru odihnă .Spre seară ,cineva mă cheamă ,jos în bar .Inima începuse să-mi
bată puternic ,picioarele îmi tremurau iar gândurile o luau razna .Alt client nu mai suportam.La capătul scării ,SOLI se vedea
în umbra unui mare buchet de trandafiri roșii .Mi-a oferit florile în văzul tuturor .Gesturi de felul acestea sunt foarte rare.!...
M-a sărutat pe frunte și m-a învitat La o cafea . Ziua eram liberă .
M-a sărutat pe frunte și m-a învitat la o cafea. Ziua eram liberă
.
SFAT PESTE TIMP
AUD IAR ȘOAPTE, VIN DE DEPARTE,
VIN PARCĂ DIN NOAPTE,PE FRUNZA ÎN DUNGĂ,
VÂNTUL LE-ALUNGĂ,LE MÂNĂ ÎN ZARE,
SPRE SOARE RĂSARE.
VIN IAR ȘOAPTE DE PRETUTINDENI ,SE CER CHEMATE
SE CER CHEMATE,VEȘNICE ȘOAPTE...
LE SIMT LÂNGĂ MINE ,SUB BRAZDĂ-N GRĂDINĂ
UNDE SUNT MOȘII ȘI STRĂMOȘII ACESTORI MELEAGURI.
NE CHEAMĂ LA FAPTE , NE-NVAȚĂ DE BINE:
CLĂDIȚI VIITOR PESTE RUINE,
NE SPUN ,STAȚI DE STRAJĂ LA PORȚI DE CETATE,
AVEȚI O VATRĂ ȘI -O CASĂ , E ÎN PUTEREA VOASTRĂ
SĂ FIE FRUMOASĂ. ALĂTURI , UMĂR LA UMĂR,
CÂND VREMEA O CERE ȘI LA BUCURIE ȘI LA DURERE.
SĂ FLUTURE STINDARDUL ÎN VÂNT ;
ROMÂNIE, VATRĂ STRĂBUNĂ ,
TREI FRUMUSEȚI LEGATE ÎN CUNUNĂ!
CELE DOUĂ IUBIRI
A M CRESCUT ,SUNT BĂIAT MARE,
MAMEI ÎI OFER O FLOARE ,
ȘI -I MAI SPUN CĂ -O IUBESC-
MAMEI OCHII ÎI STRĂLUCESC.
MĂ SĂRUTĂ PE OBRAZ ,
MĂ MÂNGÂE CUM EA ȘTIE ,
APOI RÂDE FACE HAZ ...
ȘI -MI ARATĂ O HÂRTIE!...
ACOLO ERA O ÎNTREBARE,
A CITIT-O MAMA OARE ?
ERA SCRIS DE MÂNA MEA...
CE ESTE IUBIREA?
PUIUL MEU ,AI CRESCUT MARE
IUBIREA DE MAMĂ-I ÎI SFÂNTĂ ,
NU ÎNCETEAZĂ NICIODATĂ...
DAR MAI ESTE O IUBIRE !
SIGUR O SĂ-ȚI DEA DE ȘTIRE!?
T0amnă târzie
S-a tras o cortină groasă,
Peste culme peate casă
Fumul suie tremurat
Zilele s-au micșorat.
Dimineața-i fără soare
Floarea din grădină moare
Norii cern o apă deasă
Ce-i pe afară cui îi pasă?
Cerru-în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu,
Însă toamna e bogată
În ruginiu îmbrăcată.