Mama poem de 1 Martie, 2023

Pe chipul ei aștri sau stins.

În părul ei ninsori au nins. 

Iar ochii ei și-acum păstrează, 

Sclipirea care radiază.

În sufletu-i sunt adunate,

tristeți și bucurii de-o viață.

Iar mâinile mici și ridate,

ne mângâie în fiecare dimineață.

Azi ninge nu știu a câta oară...

Din cer în părul ei fulgii coboară.

Sunt binecuvântări cerești,

Ea este icoana vieții pământești.

Trec anii necruțători peste tine,

puterile ți se știrbesc ușor.

Aștepți cu dor copilul ce nu vine

iar sufletu-ți e mistuit de dor.

Vocea caldă și blajină

iarăși icoanelor se închină.

În ruga ta către Dumnezeu

ceri binele copilului tău.

Pictat rămâne chipu-i sfânt

acolo, printre îngeri ești o minune. 

Aici, prin viața pe pământ

icoana pentru închinăciune.

Pe chipul ei mereu vor arde

noi aștrii luminoși și vii.

Ea este călăuza pentru mai departe

pentru al omenirii neam, pentru copii.

Ea este MAMA - candela mereu aprinsă.

Ea este rugăciunea către Dumnezeu trimisă.

Cât mama ne mai este în viața, 

pleacă urechea la a ei povață.

Unde sunt ochii tăi
Ochii
Unde sunt mâinile tale
Mâinile
Unde sunt cuvintele
În lacrimi
Unde sunt florile…
Suntem  noi
Ești și tu.

Mama este darul pe care, primindu-l
Uităm în timp să îl preţuim,
Este cadoul pe care-anotimpul 
Îl vestejeşte ca noi să-ntinerim.

Suferă, râde şi plânge cu noi
Trece şi munţii, şi marea, prin frig şi prin ploi
Lupta ca o tigroaică, făcând război
Cu cei ce vor să ştirbească bucuria puilor ei.

Îmi priveam azi propria mamă
Şi mă-nfioram cu gândul că ieri
Era tânără precum o primăvară
Iar azi, văd toamna în ochii ei.

Ce-o să fac oare, când va veni iarna,
Şi când tăcută va fi pe veci,
Când doar amintirea şi poza din ramă
Îmi va aminti de chipul ei dulce şi vocea ei blândă, 
Ce-mi încălzea deseori lacrimile dureroase şi reci...?!

Mă uit acum la poza ei cu drag,

Și-mi amintesc de mama mea,

Cum m-aștepta măicuța-n prag,

Sperând ca azi, eu voi veni la ea

Și azi era mereu in fiecare zi,

Pentru ființa cea cu părul strâns,

Cu chip plăpând și ochii verzi,

Dar eu cu ale mele, eram prins

Vorbeam la telefon cu dânsa,

Și-adesea-i promiteam și eu,

Că voi fi sâmbătă cu siguranță-acasă,

Să-i treacă ei de dorul meu

Din prag ea către poartă, tot venea,

Și poate-l va vedea pe-al ei fecior,

Când se uita prelung către șosea

Si el se va ivi și apărea-ndecor

Și știu ce mult ea aștepta să vin,

S-o văd să-mi spună..bun venit,

Cu glasul ei frumos și chiar divin,

Iar eu să-i spun..bin' te-am găsit

Dar uneori realitatea-i crudă,

Iar la șosea nimeni nu se vedea,

Ea tristă, se retrăgea in tindă,

Și lângă telefon, continuu veghea

Poate băiatul un telefon va da,

Si că-i pe drum și se grăbește,

S-o vadă cum, ea stă pe ladă,

Și ne-ncetat, trage nădejde

Dar uneori nu e cum ne dorim,

Și așteptarea grea și dureroasă,

Și amânăm prea des noi să venim,

La mama noastră, cea frumoasă

La telefon scuze, găseam pre des,

Că sunt la muncă reținut, spuneam,

Dar voi veni acasa, promiteam ades,

Să ne vedem și să-ne-nbrățișam

Tot ce v-am scris e pur adevarat,

Și-așa se întâmplă mai mereu,

Să n-avem timp cănd ești chemat,

Și regretăm târziu, când ne e greu

Și greutatea e tare-apăsătoare,

Când știm că noi purtăm o vină,

Că n-am putut să alinăm ce doare,

Și-am devenit, persoană meschină

Când ea în prag nu a mai fost,

Și poarta nu s-a mai deschis,

Am plâns, dar chiar că n-avea rost,

Mama fiind prea Sus, în Paradis

Acum și fară telefon să-mi dai,

Alo aș spune și, aș veni în zbor,

Să-ți mulțumesc că-n luna Mai,

Am apărut și satul a aflat, că ai fecior

Ce spun și scriu acum e făra leac,

Și-mi cer iertare, mamă sfântă,

Ca-ș fi putut mai mult să fac,

Si să alin, a ta grea suferință

Mai vin si trec prin sat si pe imaș,

Și la mormânt plângând, mă reculeg,

În liniște suspin și singură te las,

Pășind pe una din alei pe care o aleg

Voi care astăzi mame mai aveți,

Și stiti cu câtă dragoste v-asteaptă,

Nu-ntârziați, nu amânați, să le vedeți,

Și cât mai des, dechideți poarta!

Pe când brațele-mi sunt reci

Și mă găsesc în disperare,

Doar la tine mă gândesc,

Căci mi-ești dulce alinare

Tu-mi ești înger când greșesc

Și când plouă, tu-mi ești soare.

Tu-mi ești stele-n bezna nopții

Și când sec, tu îmi ești mare.

Aș da la schimb o lume-ntreagă

Să te pot vedea zâmbind,

Să te văd, cu ochii calzi,

Spre mine-n pași grăbiți venind...

Mai tare te-aș fi strâns de mână,

Mai mult ți-aș fi cântat cu drag

De-aș fi știut cât de mult suferi

Când mă vezi plecând din prag...

Îmi pare rău c-am dispărut

Și că nu ți-am spus de ce

Cu noaptea-n cap, fără măcar

O lacrimă să-ți mai pot șterge...

Îmi pare rău că sunt departe,

Iară casa e prea goală

Și că-n cea mai neagră noapte

N-are cin’ să-ți spună „mamă”...

Din prima zi cînd te-am văzut
Îţi zic sincer ,mi-ai plăcut!
Am ştiut că :te iubesc,
N-am mai încetat să te privesc..
De atuncea pîn'acum
Avem noi acelaşi drum.
Rîd şi plîng cu tine-n gînd-
Eşti cea mai scumpă pe pămînt..
Te iubesc din suflet "MAMĂ"
Eşti cea mai scumpă fără seamă!