OneWineWoman
Alerg spre stele fărắ teluri, vreau tot dar nu mai vreau nimic și tot găsesc multiple
feluri, sa fac ce eu...mi interzic
Vreau parul scurt deși mai lung îmi place, gust din lichior dar as bea vin, deși doar
rău mi-ai face, as vrea fn brate sa ma ții.
Am unghii roz, le vreau albastre..iti scriu mesaje fără sa le trimit, tanjesc prea mult
sa-mi fie pace și totuși plâng ca ne-am pierdut.
Ades mai plâng la filme, la citate, rad la sarcasm cu ironie, azi visele fmi sunt
ciudate și mâine ma trezesc în amnezie.
Mai semăn vânt și după culeg o furtuna, dar ador cerul când este la apus..
Scriu des de dor de vin și nu-s nebună,
Doar port în gând tot ce-ai promis...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#dor #despărțire #onewinewoman #unpahardepoezie
Data postării: 7 ianuarie
Vizualizări: 193
Poezii din aceiaşi categorie
Chemare
În serile ce se scurg pe-ndelete,
Cu raze de lună ce vin să ne plece,
Eu scriu pe foi de doruri de departe,
Poezie ce-n suflet se naște din noapte.
Te chem în versuri ca pe-un cântec,
Cu dorul meu ce zboară, al duṣilor descântec,
Prin umbre de pădure și râuri adânci,
Până la sfarşit, spre taina de atunci.
Iubirea ta, un vârf de lumină,
În grădina cu flori ce suspină,
În fiecare suflare, în fiecare rimă,
Ești versul ce mă-nalță, ești steaua ce în suflet lumină-mi imprimă.
Cu fiecare cuvânt îți strig chemarea,
Pe şuierul vântului, îmi chem mirarea,
Până când dragostea se adună-n poveste,
Peste mări si peste creste.
Vasilica mi amor
Vasilica mi amor
Ochii tăi sunt plini de dor,
De dor și de multă iubire
Ce vine iute la mine
Și doar când gândesc la asta,
Cred că mi-am găsit nevasta...
Ce-o să zici tu chiar nu știu
Dar mă rog la Dumnezeu
Cu tine mereu să fiu..
Vasilica mi amor
Parcă-mi vine ca să zbor
Să zbor plin de fericire,
Când gândesc puțin la tine..
Dragostea o ții pe buze,
Buze dulci pline de miere,
Nu găsești în lumea mare
Mai frumoase cum sunt ele..
Tare-aș vrea să ți le fur
Să ți le sărut puțin
Crezând că trăiesc un vis
Ori că sunt în Paradis..
Vasilica mi amor
Dragostea erai chiar tu
Am știut de la-nceput
Atunci când te-am și văzut
Tu știi bine s-o ascunzi
N-o arăți la om străin
Dar eu nu știu ce să fac
Ce să-ți spun,mai bine tac
Și îți zic ce știu mai bine,
De amor și de suspine...
Vasilica mi amor
Fără tine o să mor
Așa că, să-ți fie milă
De un rătăcit ca mine,
Ratăcit de pe cărare
Care te iubește tare!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
te voi uita.
cred că te voi uita,
pentru tot ce ai făcut si ce n-ai făcut.
căci plângând tu m-ai lăsat,
iar iubire nu ai dat.
te-am uitat pe jumătate,
dar dorul de tine încă doare.
încă îmi amintesc,
acele minciuni copilăroase,
ce fapte n-au devenit.
vreau să te uit,
pentru că m-ai trădat,
sufletul l-ai sfărâmat,
și pe mine m-ai aruncat.
te-am uitat,
sau de fapt nu te-am uitat..
pentru ca încă te scriu.
sentimente nu mai am,
iar viata culoare prinde.
încă te simt ca aminire,
care uitării trebuie să-i dau.
nu mai simt nimic pentru tine.
nici ură,dar nici iubire.
Iubire nocturnă
Iubito dă-mi mâna
Mâna ta dreaptă,
Să ți-o sărut într-una,
Ca un nebun..
Privește cerul de noapte
Se vede Luna
Ascultă vântul,
Vine furtna,
Se-adună roată norii-ncruntați,
Frumoasă-i natura ce joacă într-una,
Piese de teatru fără actori!
Iubito nu-ți fie teamă
E vremea noastră
Strigă într-una despre amor...
Ne știe bine,
Strigă pe nume,
Nici că ne pasă
De gura lumii ori altceva...
Moară rușinea,vină curajul
Asta-i povestea ce-o să rămână
Ca mărturie dar nu se știe...
Iubirea noastră pe timp de seară,
Dansează ritmic un dans pe sârmă,
Cum e la circ,
Și poartă titlul ce-i fără vină
Iubire nocturnă,
Așa am să-i zic!
(27 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Sub crucea amintirii
Azi ochii tăi mi-alungă revenirea,
Iar pașii-mi plâng pe alei pustii,
Pe cerul stins îmi rătăcesc privirea,
Și sunt pierdut, căci nu mai vii...
Ai învelit cu liniște durerea,
Dar n-ai știut s-o smulgi din rădăcini,
Și cresc lăstari amari ca fierea,
Pe care îi stârpim cuprinși de vini.
Și totuși, în privirea ta rămâne,
Acea scânteie ce încă focul ține,
Nu cer să ard, ci doar pot spune,
Că m-aș topi deodată-n tine.
Căzând în tine
Te-am văzut în umbra unei camere pline,
ca un secret pe care lumina încerca să-l ascundă.
Vocea ta era cea mai tăcută furtună,
mă trăgea sub valuri, mă trăgea aproape,
până când n-am mai putut respira fără greutatea ta.
Și acum sunt prinsă,
ca un val ce se sparge prea devreme.
Fiecare parte din mine tânjește după tine,
dar tu rămâi nemișcat,
ca o lună îndepărtată pe care n-o voi atinge niciodată.
Oh, cad în tine,
ca un cântec fără sfârșit,
ca un râu ce se îndoaie
să întâlnească oceanul din ochii tăi.
Fiecare bătaie a inimii e o mărturisire,
dar tu ești tăcerea pe care nu o pot rupe.
Am trasat în vis liniile mâinilor tale,
degete ca hărți pe care nu le voi deschide vreodată.
Râsul tău rămâne ca fumul în plămânii mei,
și ard,
ard în golul unde obișnuiai să fii.
Oh, cad în tine,
ca cerul ce cade în noapte,
ca o flacără ce aleargă după întuneric,
deși știu că nu-i bine.
Fiecare pas mă duce mai aproape,
dar tu ești o umbră pe care n-o pot ține.
Spune-mi, cum să mă opresc din a te iubi,
când lumea se rotește în numele tău?
Cum să găsesc drumul înapoi,
când tu ai devenit casa pe care n-o voi avea niciodată?
Oh, cad în tine,
și nu știu cum să renunț.
Iubirea ta e o gravitație pe care nu o pot înfrunta,
și mă trage, mă trage,
mă trage în jos.
Chemare
În serile ce se scurg pe-ndelete,
Cu raze de lună ce vin să ne plece,
Eu scriu pe foi de doruri de departe,
Poezie ce-n suflet se naște din noapte.
Te chem în versuri ca pe-un cântec,
Cu dorul meu ce zboară, al duṣilor descântec,
Prin umbre de pădure și râuri adânci,
Până la sfarşit, spre taina de atunci.
Iubirea ta, un vârf de lumină,
În grădina cu flori ce suspină,
În fiecare suflare, în fiecare rimă,
Ești versul ce mă-nalță, ești steaua ce în suflet lumină-mi imprimă.
Cu fiecare cuvânt îți strig chemarea,
Pe şuierul vântului, îmi chem mirarea,
Până când dragostea se adună-n poveste,
Peste mări si peste creste.
Vasilica mi amor
Vasilica mi amor
Ochii tăi sunt plini de dor,
De dor și de multă iubire
Ce vine iute la mine
Și doar când gândesc la asta,
Cred că mi-am găsit nevasta...
Ce-o să zici tu chiar nu știu
Dar mă rog la Dumnezeu
Cu tine mereu să fiu..
Vasilica mi amor
Parcă-mi vine ca să zbor
Să zbor plin de fericire,
Când gândesc puțin la tine..
Dragostea o ții pe buze,
Buze dulci pline de miere,
Nu găsești în lumea mare
Mai frumoase cum sunt ele..
Tare-aș vrea să ți le fur
Să ți le sărut puțin
Crezând că trăiesc un vis
Ori că sunt în Paradis..
Vasilica mi amor
Dragostea erai chiar tu
Am știut de la-nceput
Atunci când te-am și văzut
Tu știi bine s-o ascunzi
N-o arăți la om străin
Dar eu nu știu ce să fac
Ce să-ți spun,mai bine tac
Și îți zic ce știu mai bine,
De amor și de suspine...
Vasilica mi amor
Fără tine o să mor
Așa că, să-ți fie milă
De un rătăcit ca mine,
Ratăcit de pe cărare
Care te iubește tare!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
te voi uita.
cred că te voi uita,
pentru tot ce ai făcut si ce n-ai făcut.
căci plângând tu m-ai lăsat,
iar iubire nu ai dat.
te-am uitat pe jumătate,
dar dorul de tine încă doare.
încă îmi amintesc,
acele minciuni copilăroase,
ce fapte n-au devenit.
vreau să te uit,
pentru că m-ai trădat,
sufletul l-ai sfărâmat,
și pe mine m-ai aruncat.
te-am uitat,
sau de fapt nu te-am uitat..
pentru ca încă te scriu.
sentimente nu mai am,
iar viata culoare prinde.
încă te simt ca aminire,
care uitării trebuie să-i dau.
nu mai simt nimic pentru tine.
nici ură,dar nici iubire.
Iubire nocturnă
Iubito dă-mi mâna
Mâna ta dreaptă,
Să ți-o sărut într-una,
Ca un nebun..
Privește cerul de noapte
Se vede Luna
Ascultă vântul,
Vine furtna,
Se-adună roată norii-ncruntați,
Frumoasă-i natura ce joacă într-una,
Piese de teatru fără actori!
Iubito nu-ți fie teamă
E vremea noastră
Strigă într-una despre amor...
Ne știe bine,
Strigă pe nume,
Nici că ne pasă
De gura lumii ori altceva...
Moară rușinea,vină curajul
Asta-i povestea ce-o să rămână
Ca mărturie dar nu se știe...
Iubirea noastră pe timp de seară,
Dansează ritmic un dans pe sârmă,
Cum e la circ,
Și poartă titlul ce-i fără vină
Iubire nocturnă,
Așa am să-i zic!
(27 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Sub crucea amintirii
Azi ochii tăi mi-alungă revenirea,
Iar pașii-mi plâng pe alei pustii,
Pe cerul stins îmi rătăcesc privirea,
Și sunt pierdut, căci nu mai vii...
Ai învelit cu liniște durerea,
Dar n-ai știut s-o smulgi din rădăcini,
Și cresc lăstari amari ca fierea,
Pe care îi stârpim cuprinși de vini.
Și totuși, în privirea ta rămâne,
Acea scânteie ce încă focul ține,
Nu cer să ard, ci doar pot spune,
Că m-aș topi deodată-n tine.
Căzând în tine
Te-am văzut în umbra unei camere pline,
ca un secret pe care lumina încerca să-l ascundă.
Vocea ta era cea mai tăcută furtună,
mă trăgea sub valuri, mă trăgea aproape,
până când n-am mai putut respira fără greutatea ta.
Și acum sunt prinsă,
ca un val ce se sparge prea devreme.
Fiecare parte din mine tânjește după tine,
dar tu rămâi nemișcat,
ca o lună îndepărtată pe care n-o voi atinge niciodată.
Oh, cad în tine,
ca un cântec fără sfârșit,
ca un râu ce se îndoaie
să întâlnească oceanul din ochii tăi.
Fiecare bătaie a inimii e o mărturisire,
dar tu ești tăcerea pe care nu o pot rupe.
Am trasat în vis liniile mâinilor tale,
degete ca hărți pe care nu le voi deschide vreodată.
Râsul tău rămâne ca fumul în plămânii mei,
și ard,
ard în golul unde obișnuiai să fii.
Oh, cad în tine,
ca cerul ce cade în noapte,
ca o flacără ce aleargă după întuneric,
deși știu că nu-i bine.
Fiecare pas mă duce mai aproape,
dar tu ești o umbră pe care n-o pot ține.
Spune-mi, cum să mă opresc din a te iubi,
când lumea se rotește în numele tău?
Cum să găsesc drumul înapoi,
când tu ai devenit casa pe care n-o voi avea niciodată?
Oh, cad în tine,
și nu știu cum să renunț.
Iubirea ta e o gravitație pe care nu o pot înfrunta,
și mă trage, mă trage,
mă trage în jos.
Alte poezii ale autorului
În zgomot de lacrimi
Cu speranțe din zgomotul unei lacrimi
Am învățat din nou să merg inainte
Te-am așteptat înfruntând nopți de patimi
Printre zeci de versuri... mii de cuvinte...
Zile-au trecut ca frunzele-n toamna târzie
Păstrându-te în suflet cu speranțe o mie
Sperând tăcerea să nu însemne sfârșit
Ci doar un răgaz... să revii într-un asfințit.
Să revii... ca o umbră venită de departe
Să te prefaci în suflet într-o noapte
Să mă strângi cald la pieptul tău gol
Să simți cum eu, te-am respirat mereu.
Dar ai rămas în lumea fără urmă
Și nu-mi mai ești...nu vei mai veni
Dar poate vei simți o clipă, o fărâmă
Intr-o zi și tu din lacrima cuvântului "a fi"...
Amintire de mai
O ploaie de amintiri s-a lăsat peste mine
Cea mai dragă... a ultimei nopți de Mai
Când îmbrățișați stăteam pe canapea la tine
Savurând Barbera și bucățele de "fromage"...
O amintire printre umbre de lacrimi și vis
Ce-mi răscolește inima și mi-o poartă-n abis
Până la margini de lume să găsească o cale
Ce duce spre tine si-a ta minunată licoare.
O amintire care tremură, dorind să te îmbrățișez
Dar nu ești și dorul mă așează în vers
Să mai pot simți parfumul vinului în doi
O clipă de Mai... din Mai-ul cu noi....
Aș....fi...
Aș vrea să nu îmi amintesc de întâlnirea
De acea zi când noi ne-am cunoscut
Încă mi-e greu să-ți pot uita privirea
Ce m-a-ncântat și mi-a plăcut atât de mult.
Aș vrea să nu te fi ascuns în gând la mine
Și a ta voce în minte să nu o mai aud
Și toate trăirile mele cu tine
Să nu le retrăiesc cu fiecare gând.
Și... Aș fi vrut să nu pun suflet
Căci azi, prea mult mă doare
Că ne-am pierdut, și în orice răsuflet
Mi-e dor de al tău vin, și-o ultimă îmbratișare...
Nu stiu...
Nu știu încă cine sunt,
Dar stiu cine nu mai sunt...
Nu am rămas fără sentimente
Dar am învățat să le ascund.
Ạm incă ochii plini de amintiri
Ce uneori nasc lacrimi in priviri
Si, chiar nu mai contează
Că m-ai străbat pe față..
Am lacrimi să-mi ajungă
Încă o viata și-o secundă
Plâng ca o siguranță,
Că mai există o speranță!
Pentru acea îmbrățişare
Ce-o căutam cu disperare,
Dar azi plec si te las cu luna
Deși îmi ești in gând întruna.
Cândva o împărțeam cu tine
Nu ar fi trebuit să se termine..
Dar prăpastia dintre noi
A căpătat amploare
Și doare să văd din partea ta
Atât de multă nepăsare.
Putea fi o poveste
Cum nu a fost vreodată
Dar de unde as fi putut sti
Că ai o inima pietrificata.
A înflorit iubirea in mine
Sub ploaia îmbrățişărilor tale,
De aceea povestea cu tine
Îmbrățişați am vrut să se termine
Să-mi rămână in inimă seninul,
Pe buze vinul..
Sufletul meu,
Să nu-ţi cunoască veninul..
#unpahardepoezie
Dor hoinar
obrajii imi ard,
talpile mi-s reci,
gândul imi fuge la tine,
nicicum nu îmi treci.
simt cum îmi fuge
lumea de sub picioare
e de la anotimp, sau..
anotimpul ești tu, oare?
inchid și redeschid,
pagini, poze,mesaje,
dorul doare mai mult
ca acu'-n tatuaje.
te visez, mă trezesc,
nimic nu-i real,
esti prea departe,
alt capăt, alt mal..
deschid ochii
nu te mai caut,
puţin te mai plâng
inima nu vrea
sa te mai simta
am gol în stomac,
fluturi morți,
am dorul hoinar
fără țintă..
Și....
Și uneori în nopți târzii am gânduri negândite
Ce-mi izvorăsc din amintiri pierdute, netraite .
Mai am gânduri secrete ce ie păstrez in taină
Le port cu-atata grijă..n-aș vrea să îmi dispară.
Şi am in gând cuvinte ce nu le-am zis sau scris
Rămân întipărite-n taïna sfântă a nopților de vis,
Și am trăiri si sentimente ce mi se plimba hai-hui
Dar sunt toate ale mele și nu-s de spus oricui.
Si-mi iese-n noaptea neagră timid cate-o amintire
Ce-mi sta pitita-n coltul din sertarul cu iubire.
Si-ncep a-mi curge lacrimi ce tot de luni le strâng
Din neputinta sufletului când îmi apari în gând.
Și mă încearcă un dor ce-I port de când te știu
Din nopțile când ne vorbeam de toate până târziu,
Și mi se naste-n suflet o umbra de speranță
Că intr-o zi vei reveni să te mai strâng in brate .
Asta mi-s eu cred în destin..îin probabilitate
Și tot ce am trăit nu am cum să ignor.
Căci mi-esti aproape chiar de îmi ești departe
Și cred, că totuși, noi nu ne-am întâÏnit întâmplător.
În zgomot de lacrimi
Cu speranțe din zgomotul unei lacrimi
Am învățat din nou să merg inainte
Te-am așteptat înfruntând nopți de patimi
Printre zeci de versuri... mii de cuvinte...
Zile-au trecut ca frunzele-n toamna târzie
Păstrându-te în suflet cu speranțe o mie
Sperând tăcerea să nu însemne sfârșit
Ci doar un răgaz... să revii într-un asfințit.
Să revii... ca o umbră venită de departe
Să te prefaci în suflet într-o noapte
Să mă strângi cald la pieptul tău gol
Să simți cum eu, te-am respirat mereu.
Dar ai rămas în lumea fără urmă
Și nu-mi mai ești...nu vei mai veni
Dar poate vei simți o clipă, o fărâmă
Intr-o zi și tu din lacrima cuvântului "a fi"...
Amintire de mai
O ploaie de amintiri s-a lăsat peste mine
Cea mai dragă... a ultimei nopți de Mai
Când îmbrățișați stăteam pe canapea la tine
Savurând Barbera și bucățele de "fromage"...
O amintire printre umbre de lacrimi și vis
Ce-mi răscolește inima și mi-o poartă-n abis
Până la margini de lume să găsească o cale
Ce duce spre tine si-a ta minunată licoare.
O amintire care tremură, dorind să te îmbrățișez
Dar nu ești și dorul mă așează în vers
Să mai pot simți parfumul vinului în doi
O clipă de Mai... din Mai-ul cu noi....
Aș....fi...
Aș vrea să nu îmi amintesc de întâlnirea
De acea zi când noi ne-am cunoscut
Încă mi-e greu să-ți pot uita privirea
Ce m-a-ncântat și mi-a plăcut atât de mult.
Aș vrea să nu te fi ascuns în gând la mine
Și a ta voce în minte să nu o mai aud
Și toate trăirile mele cu tine
Să nu le retrăiesc cu fiecare gând.
Și... Aș fi vrut să nu pun suflet
Căci azi, prea mult mă doare
Că ne-am pierdut, și în orice răsuflet
Mi-e dor de al tău vin, și-o ultimă îmbratișare...
Nu stiu...
Nu știu încă cine sunt,
Dar stiu cine nu mai sunt...
Nu am rămas fără sentimente
Dar am învățat să le ascund.
Ạm incă ochii plini de amintiri
Ce uneori nasc lacrimi in priviri
Si, chiar nu mai contează
Că m-ai străbat pe față..
Am lacrimi să-mi ajungă
Încă o viata și-o secundă
Plâng ca o siguranță,
Că mai există o speranță!
Pentru acea îmbrățişare
Ce-o căutam cu disperare,
Dar azi plec si te las cu luna
Deși îmi ești in gând întruna.
Cândva o împărțeam cu tine
Nu ar fi trebuit să se termine..
Dar prăpastia dintre noi
A căpătat amploare
Și doare să văd din partea ta
Atât de multă nepăsare.
Putea fi o poveste
Cum nu a fost vreodată
Dar de unde as fi putut sti
Că ai o inima pietrificata.
A înflorit iubirea in mine
Sub ploaia îmbrățişărilor tale,
De aceea povestea cu tine
Îmbrățişați am vrut să se termine
Să-mi rămână in inimă seninul,
Pe buze vinul..
Sufletul meu,
Să nu-ţi cunoască veninul..
#unpahardepoezie
Dor hoinar
obrajii imi ard,
talpile mi-s reci,
gândul imi fuge la tine,
nicicum nu îmi treci.
simt cum îmi fuge
lumea de sub picioare
e de la anotimp, sau..
anotimpul ești tu, oare?
inchid și redeschid,
pagini, poze,mesaje,
dorul doare mai mult
ca acu'-n tatuaje.
te visez, mă trezesc,
nimic nu-i real,
esti prea departe,
alt capăt, alt mal..
deschid ochii
nu te mai caut,
puţin te mai plâng
inima nu vrea
sa te mai simta
am gol în stomac,
fluturi morți,
am dorul hoinar
fără țintă..
Și....
Și uneori în nopți târzii am gânduri negândite
Ce-mi izvorăsc din amintiri pierdute, netraite .
Mai am gânduri secrete ce ie păstrez in taină
Le port cu-atata grijă..n-aș vrea să îmi dispară.
Şi am in gând cuvinte ce nu le-am zis sau scris
Rămân întipărite-n taïna sfântă a nopților de vis,
Și am trăiri si sentimente ce mi se plimba hai-hui
Dar sunt toate ale mele și nu-s de spus oricui.
Si-mi iese-n noaptea neagră timid cate-o amintire
Ce-mi sta pitita-n coltul din sertarul cu iubire.
Si-ncep a-mi curge lacrimi ce tot de luni le strâng
Din neputinta sufletului când îmi apari în gând.
Și mă încearcă un dor ce-I port de când te știu
Din nopțile când ne vorbeam de toate până târziu,
Și mi se naste-n suflet o umbra de speranță
Că intr-o zi vei reveni să te mai strâng in brate .
Asta mi-s eu cred în destin..îin probabilitate
Și tot ce am trăit nu am cum să ignor.
Căci mi-esti aproape chiar de îmi ești departe
Și cred, că totuși, noi nu ne-am întâÏnit întâmplător.