Iubire călătoare n vis
Ce știm noi despre viața?
Știm ca nu are doar o fata.
Dar despre iubire?
Nu mi ar încape in aceasta poezie,
Te arde,te apasă,
Te simți acasă,
Îți da starea sa zbori,
când cazi la sol.
E ca o călătorie spre necunoscut,
Stam in fata ei Find muți.
Și e firesc,doar prin asta trăim,
E firesc,sa nu știm sa iubim.
E ca un vis frumos,
Iar după plângi după tot ce a fost,
E ca o zi ploioasa de dimineața,
Dar Zâmbești,Caci așa este in viața.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Bianca S.
Data postării: 4 ianuarie 2024
Vizualizări: 558
Poezii din aceiaşi categorie
Ciuuu ciuuuu!...
Un tren şi multă lume
Ce-aşteaptă-n el să urce,
Mă mir, locomotivă
Cu roţi de turtă dulce!
Vagonul un borcan
Cu miere de salcâm,
Stă pregătit să plece
La cel mai dulce drum.
Trec printre călătorii
Aflaţi pe un peron
Din cuburi mici de zahăr
Şi-ajung lângă vagon.
Citesc pe tren ce scrie,
Mă umplu de uimire
Să văd la destinaţie
Că e trecut: Iubire!
Ce dacă n-am bilete,
Sar repede-n vagon,
La tine vin iubire
Cu naşu' Cupidon.
Ciuuu ciuuuu!...
un înger cald ești acum
mamă, prietenă, bunică,
ai fost de toate pentru noi.
un înger cald,
ce sufletul ni-l alina.
o mamă, chiar dacă nu eram toți fii tăi,
o prietenă, e ceea ce mi transmiteau ochii tăi,
o bunică, ce ne a iubit și prețuit mereu,
o inimă ce v-a conta mereu.
deși ți-am greșit, tu ne-ai iertat,
deși te-am supărat, nu ai plecat,
acum e momentul pentru a-ți spune,
ca te iubim și-n suflete ne vei rămâne.
am să-mi aduc aminte privirea ta,
durerea mereu o alina.
o să mi aduc aminte zâmbetul tău,
o rază de lumină el era.
traiesti etern la noi în amintiri,
le ai colorat pe toate foarte vii.
Alerim
Nu
Te simt si totusi nu
De mult nu mai esti aici
Ma intreb unde te-am pierdut
Si daca te-am avut
Eram karmici
Eram tot
Eram noi
Si totusi eram eu si tu
Ne-am visat viitorul
Plin de iubire
Acum e gol, pierdut in nemurire
Te intreb ce esti
Te intreb ce sunt eu
Nimic, nimeni, cine
Nu vreau sa fiu tu
IUBESC
Iubesc adierea,foșnetul și floarea,
Iubesc gingășia,fiorul și zarea
Iubesc văzduhul albastru
Cu cerul senin,
Iubesc învierea,nemurirea...
Prin toate acestea
A-și vrea să rămân
Când ultimul pas îl leg de destin!...
Toate așteptările
Timpul hain nu mi-a adus blândă iertare
Toate celulele strigând te știu pe nume
Te voi iubi-n toate secundele rămase
Toate bătăile de inimă ce mi-au fost scrise
Să mă ignori de tine-ascuns e-un joc pierdut
Nu poți goni la infinit fugind de mine
Vom alerga cândva urlând cu-același vânt
Cântând poveștile de dor pierdute-n vise
Te storc din suflet așternând pe foi cuvânt
E în zadar căci te-ai zidit în tot și-n toate
Și-acum te chem din amintire așteptând
Uitarea tristă veștejindu-mă spre noapte
De n-am s-ajung cât mai curând la tine-n gând
Aștept curgând să fim același strop de apă
Cândva plecând am să devin simplu pământ
Tot așteptând țărâna ta să vin-acasă
Poezia care ne-a păstrat
...Două suflete ce ne-am întâlnit
Când ceasul și clipa nu s-au potrivit
Și nici timpul nu ne-a ținut aproape
Lăsând poezia să ne fie punte în noapte.
Nicicând n-am prins contur în zori
Dar urme au rămas...fluturi, fiori...
Noi n-am avut destul ca să simțim deplin
Un spațiu fără margini, o umbră de destin
Azi mai vibrăm doar în versuri
În lumi paralele ne poartă prezentul
Cuvintele ne mai aduc pe același drum
... e singura legătură ce nu vrea să moară nicicum.
Căci nu de multe ori îmi spun că-i ultima poezie scrisă
Dar ceva îmi amintește mereu de tine...
Și mi se face dor de-aroma ta de toamnă
Și-ncep s-aștern pe foi tot sufletul din mine.
Încerc să te alung mereu din gând
Să nu mai știu..nimic să nu mai știi
Dar când uitarea uită să se-aștearnă
Speranța-și face loc șoptind c-ai să revii.
În poezii am mestecat durerea toată
A poveștii noastre pierdută-n final
Și-am lăsat versul să ne împlinească
Născând din umbre...poezia care ne-a păstrat.
Ciuuu ciuuuu!...
Un tren şi multă lume
Ce-aşteaptă-n el să urce,
Mă mir, locomotivă
Cu roţi de turtă dulce!
Vagonul un borcan
Cu miere de salcâm,
Stă pregătit să plece
La cel mai dulce drum.
Trec printre călătorii
Aflaţi pe un peron
Din cuburi mici de zahăr
Şi-ajung lângă vagon.
Citesc pe tren ce scrie,
Mă umplu de uimire
Să văd la destinaţie
Că e trecut: Iubire!
Ce dacă n-am bilete,
Sar repede-n vagon,
La tine vin iubire
Cu naşu' Cupidon.
Ciuuu ciuuuu!...
un înger cald ești acum
mamă, prietenă, bunică,
ai fost de toate pentru noi.
un înger cald,
ce sufletul ni-l alina.
o mamă, chiar dacă nu eram toți fii tăi,
o prietenă, e ceea ce mi transmiteau ochii tăi,
o bunică, ce ne a iubit și prețuit mereu,
o inimă ce v-a conta mereu.
deși ți-am greșit, tu ne-ai iertat,
deși te-am supărat, nu ai plecat,
acum e momentul pentru a-ți spune,
ca te iubim și-n suflete ne vei rămâne.
am să-mi aduc aminte privirea ta,
durerea mereu o alina.
o să mi aduc aminte zâmbetul tău,
o rază de lumină el era.
traiesti etern la noi în amintiri,
le ai colorat pe toate foarte vii.
Alerim
Nu
Te simt si totusi nu
De mult nu mai esti aici
Ma intreb unde te-am pierdut
Si daca te-am avut
Eram karmici
Eram tot
Eram noi
Si totusi eram eu si tu
Ne-am visat viitorul
Plin de iubire
Acum e gol, pierdut in nemurire
Te intreb ce esti
Te intreb ce sunt eu
Nimic, nimeni, cine
Nu vreau sa fiu tu
IUBESC
Iubesc adierea,foșnetul și floarea,
Iubesc gingășia,fiorul și zarea
Iubesc văzduhul albastru
Cu cerul senin,
Iubesc învierea,nemurirea...
Prin toate acestea
A-și vrea să rămân
Când ultimul pas îl leg de destin!...
Toate așteptările
Timpul hain nu mi-a adus blândă iertare
Toate celulele strigând te știu pe nume
Te voi iubi-n toate secundele rămase
Toate bătăile de inimă ce mi-au fost scrise
Să mă ignori de tine-ascuns e-un joc pierdut
Nu poți goni la infinit fugind de mine
Vom alerga cândva urlând cu-același vânt
Cântând poveștile de dor pierdute-n vise
Te storc din suflet așternând pe foi cuvânt
E în zadar căci te-ai zidit în tot și-n toate
Și-acum te chem din amintire așteptând
Uitarea tristă veștejindu-mă spre noapte
De n-am s-ajung cât mai curând la tine-n gând
Aștept curgând să fim același strop de apă
Cândva plecând am să devin simplu pământ
Tot așteptând țărâna ta să vin-acasă
Poezia care ne-a păstrat
...Două suflete ce ne-am întâlnit
Când ceasul și clipa nu s-au potrivit
Și nici timpul nu ne-a ținut aproape
Lăsând poezia să ne fie punte în noapte.
Nicicând n-am prins contur în zori
Dar urme au rămas...fluturi, fiori...
Noi n-am avut destul ca să simțim deplin
Un spațiu fără margini, o umbră de destin
Azi mai vibrăm doar în versuri
În lumi paralele ne poartă prezentul
Cuvintele ne mai aduc pe același drum
... e singura legătură ce nu vrea să moară nicicum.
Căci nu de multe ori îmi spun că-i ultima poezie scrisă
Dar ceva îmi amintește mereu de tine...
Și mi se face dor de-aroma ta de toamnă
Și-ncep s-aștern pe foi tot sufletul din mine.
Încerc să te alung mereu din gând
Să nu mai știu..nimic să nu mai știi
Dar când uitarea uită să se-aștearnă
Speranța-și face loc șoptind c-ai să revii.
În poezii am mestecat durerea toată
A poveștii noastre pierdută-n final
Și-am lăsat versul să ne împlinească
Născând din umbre...poezia care ne-a păstrat.
Alte poezii ale autorului
IUBESTE
Am atâtea de spus,
Ce port n inima ascuns.
De ce zâmbim,
Iar mințind?
De ce ne e frica sa fugim?
De ceva care oricum e umil.
De ce iubim?
De ce trăim?
,,Iubește sa fii iubit”
Dar știi ce ai de trăit?
nu iubii sa fii iubit,
Iubește ca sa fii împlinit,
Nu aștepta sa fie reciproc,
Doar iubește,pana uiți de tot.
Dacă iubirea i cu interes,
Ce rost mai are ce spun in acest vers?
Dacă iubirea nu are speranța,
cine ma va aștepta fără șansa?
aici
Iarăși ne am certat,
Și stau îngândurat in pat.
Lumina lunii imi arată calea,
sa o iau spre valea.
Pășesc cu luna pe drum,
gândindu ma ce sa ii mai spun.
Ca sa pot sa ma scuz,
Și nu ma mai acuz.
Luna ma îndreptat la ea,
La frumosa iubirea mea.
Pe geamul ei acum o privesc,
Cu ajutorul luni,pot sa o citesc.
Fata ei fina ca si cafeaua,
parul chiufulit,ea este…ea este Steaua.
Pătura moale ușor o imbratiseaza,
Când stau acum si o privesc,oare ma Creează?
Dar acum iubito sunt dinou aici,
In mâna cu paharul de vin.
La geamul tau stau si aștept,
Sa te trezești,sa mi dai un semn.
Pana atunci eu te voi admira,
Și toată noaptea,dacă s ar putea.
Însă ma cheamă cineva,
Steaua,care ești tu aceea.
Umbra timpului nostru
Vreme rece de-aș avea
Să mă ducă la inima ta,
Să ajung printr-un vânt,
Poate la tine în gând.
Vreme caldă de-aș fi
Să-mi zâmbești ca și copiii
Care ies la joacă încântați,
Fără a fi deprimați.
Vreme neutră tu ești,
Te găsesc în cer și ape,
Tot în vise îmi zâmbești,
Înconjurat de flori aparte.
Vreme, tu, dacă exiști,
Poate mă vei revedea,
Vreme, tu știi să explici
Cât de mult o iubea.
El
Dau vina pe traume sau pe trecut,
Căci nu știi să mi dai un răspuns.
Doar stai în fața mea tăcut,
Și aștepți să fii străpuns.
Cu faptul de a iubii,
Cu gândul de a fi uitat,
Cu inimă de a trăi,
Și cu sufletul împăcat.
Ești sec,distant,nu știi ce mai vrei
mă dorești,mă îndrăgești,doar până la trei.
Dis de dimineață, să nu ți dau răspuns,
Numai poți vorbi,fiind deja străpuns.
nemuritor
Vreau sa fiu nemuritor.
Sa ma Asculți ușor.
Sa ma iubești de mor,
Sa mi treacă din dor.
Vreau sa fiu nemuritor.
Sa nu fiu doar un călător.
De inimi,de iubire,
Orice pentru a ta zambire.
Vreau sa fiu nemuritor,
sa ma vezi căzând la sol.
Vreau sa fiu nemuritor,
Sa invat sa iubesc un scriitor
spre cer
Ai plecat,
nu mi vine sa cred ca s a întâmplat.
Dorul e prea mare ca sa abțin,
Eram mica,și mi spuneai povesti sa ma alini.
Erai bucuroasa ultima oară când am vorbit,
dar inima mea încă bate și nu mi se pare cinstit.
Ma rog la Dumnezeu sa fii bine acolo unde ești,
Sper ca te visez la noapte și sa mi vorbești.
Lacrimile mi se scurg incet,
dar imi aduc aminte ca imi Bati in piept.
Te iubesc,bunico!si tare as vrea,
sa te întorci acasă cândva.
Dar e imposibil,
Deși era previzibil.
Ca se va întâmpla,
Dar totuși aveam o speranța undeva,
Ca ai sa te trezești,dar sper ca tie bine acum in lumea ta.
Îți doresc binele,și mi pare rau,
Ca nu am apucat sa mi iau rămas bun,doare rau!
IUBESTE
Am atâtea de spus,
Ce port n inima ascuns.
De ce zâmbim,
Iar mințind?
De ce ne e frica sa fugim?
De ceva care oricum e umil.
De ce iubim?
De ce trăim?
,,Iubește sa fii iubit”
Dar știi ce ai de trăit?
nu iubii sa fii iubit,
Iubește ca sa fii împlinit,
Nu aștepta sa fie reciproc,
Doar iubește,pana uiți de tot.
Dacă iubirea i cu interes,
Ce rost mai are ce spun in acest vers?
Dacă iubirea nu are speranța,
cine ma va aștepta fără șansa?
aici
Iarăși ne am certat,
Și stau îngândurat in pat.
Lumina lunii imi arată calea,
sa o iau spre valea.
Pășesc cu luna pe drum,
gândindu ma ce sa ii mai spun.
Ca sa pot sa ma scuz,
Și nu ma mai acuz.
Luna ma îndreptat la ea,
La frumosa iubirea mea.
Pe geamul ei acum o privesc,
Cu ajutorul luni,pot sa o citesc.
Fata ei fina ca si cafeaua,
parul chiufulit,ea este…ea este Steaua.
Pătura moale ușor o imbratiseaza,
Când stau acum si o privesc,oare ma Creează?
Dar acum iubito sunt dinou aici,
In mâna cu paharul de vin.
La geamul tau stau si aștept,
Sa te trezești,sa mi dai un semn.
Pana atunci eu te voi admira,
Și toată noaptea,dacă s ar putea.
Însă ma cheamă cineva,
Steaua,care ești tu aceea.
Umbra timpului nostru
Vreme rece de-aș avea
Să mă ducă la inima ta,
Să ajung printr-un vânt,
Poate la tine în gând.
Vreme caldă de-aș fi
Să-mi zâmbești ca și copiii
Care ies la joacă încântați,
Fără a fi deprimați.
Vreme neutră tu ești,
Te găsesc în cer și ape,
Tot în vise îmi zâmbești,
Înconjurat de flori aparte.
Vreme, tu, dacă exiști,
Poate mă vei revedea,
Vreme, tu știi să explici
Cât de mult o iubea.
El
Dau vina pe traume sau pe trecut,
Căci nu știi să mi dai un răspuns.
Doar stai în fața mea tăcut,
Și aștepți să fii străpuns.
Cu faptul de a iubii,
Cu gândul de a fi uitat,
Cu inimă de a trăi,
Și cu sufletul împăcat.
Ești sec,distant,nu știi ce mai vrei
mă dorești,mă îndrăgești,doar până la trei.
Dis de dimineață, să nu ți dau răspuns,
Numai poți vorbi,fiind deja străpuns.
nemuritor
Vreau sa fiu nemuritor.
Sa ma Asculți ușor.
Sa ma iubești de mor,
Sa mi treacă din dor.
Vreau sa fiu nemuritor.
Sa nu fiu doar un călător.
De inimi,de iubire,
Orice pentru a ta zambire.
Vreau sa fiu nemuritor,
sa ma vezi căzând la sol.
Vreau sa fiu nemuritor,
Sa invat sa iubesc un scriitor
spre cer
Ai plecat,
nu mi vine sa cred ca s a întâmplat.
Dorul e prea mare ca sa abțin,
Eram mica,și mi spuneai povesti sa ma alini.
Erai bucuroasa ultima oară când am vorbit,
dar inima mea încă bate și nu mi se pare cinstit.
Ma rog la Dumnezeu sa fii bine acolo unde ești,
Sper ca te visez la noapte și sa mi vorbești.
Lacrimile mi se scurg incet,
dar imi aduc aminte ca imi Bati in piept.
Te iubesc,bunico!si tare as vrea,
sa te întorci acasă cândva.
Dar e imposibil,
Deși era previzibil.
Ca se va întâmpla,
Dar totuși aveam o speranța undeva,
Ca ai sa te trezești,dar sper ca tie bine acum in lumea ta.
Îți doresc binele,și mi pare rau,
Ca nu am apucat sa mi iau rămas bun,doare rau!