Între două iubiri 2️⃣
🤍Și astăzi m-am îndrăgostit de altcineva, dar tot la tine mi-a rămas inima. Toată puterea mea va rămâne în mine, și iubirea la tine.
Sper că vei regreta când mă vei revedea.
🤍 Eu pe altcineva voi iubi, și îi voi dărui inima; și ție nimic nu îți voi mai putea fi. Dar, în ciuda acestui nou sentiment, mă gândesc mereu la tine; momentele petrecute împreună îmi revin în minte, iar inima mea este prinsă între dorința de a merge mai departe și amintirile care mă leagă de tine.
🤍Nu știu dacă voi putea să te uit vreodată complet. La fel cum mesajul tău l-am vrut așa îl vreau si pe al lui , așa cum te-am iubit pe tine așa îl iubesc și pe el , dar ceva schimbă pentru ca și el mă iubește pe mine dar nu tu ai făcut-o și aș vrea să regreți să vezi tot ce ai pierdut și pentru mine să lupți
🤍chiar de nu vei primi atenția mea completă tot la tine o să mă uit
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Alessandra Stanciu
Data postării: 1 iunie
Vizualizări: 61
Poezii din aceiaşi categorie
Daca n-ai fi tu daca n-ai fi tu
Daca n-ai fi tu soarele s-ar stinge pentru mine,
Gândul meu ar fi val zbuciumat,
Inima ar rătăci printre ruine..
Daca n-ai fi tu, lumina din ochi ar pieri,
Te-as cauta ca un nebun printre amintiri,
Si-ntr-un final as adormi,devenind trecut..
Așadar,ramai,ramai te rog,ca sa pot trai..
În lumina dimineți
În lumina dimineții, răsare soarele,
Cu raze calde și zâmbet luminos.
În sufletul meu, se naște bucuria,
Și viața prinde contur în culori frumoase.
Prin câmpii verzi și dealuri înflorite,
Pasul meu ușor pășește cu dragoste.
În fiecare floare și fir de iarbă,
Simt că natura îmi șoptește poveste.
Pe aripile vântului mă ridic în zbor,
Spre cerul albastru și nori pufoși.
Libertatea mă îmbrățișează tandru,
Iar visurile mele devin mai frumoase.
În liniștea nopții, stelele strălucesc,
Ca diamante pe cerul întunecat.
Misterul universului mă fascinează,
Iar inima mea bate în ritm neîncetat.
Pierdută
Și m-am pierdut si azi într-o iluzie de
iubire
Încercând din nou sa ma mint ca nu
doare!
Îmi calc din nou pe rațiune gânduri şi
fire
Dorindu-mi un vin si-o ultima
imbratisare....
Vinovata doar de dorința de-un vin
Îți plătesc în fiece seara tribut,
Ču lacrimi fierbinţi îndur si suspin
Pentru sfârșitul ce noi l-am trăit.
As vrea sa uit tot dar mi-e teama
Ca dorul ma va cuprinde din nou,
Și inima-mi va-ncepe sa geamă
Sfâșiată de-al lipsei tale ecou..
Unde-s anii mei?
Adu' Doamne inapoi ...
Anii mei lipsiti de greu
Parul castaniu si des
Ochii mei fara defect
Pielea neteda,stralucitoare
Vocea ca de vrabioara
Si sufletul neprihanit
Care astazi a-mpietrit...
-U.A
Steaua-mi (Vega)
Pe când ceru-i-ntunecat
stele strălucesc puternic
eu-ți vorbesc întins culcat
când veghezi însingurat...
De atâtea ori mă rog să vii,
să cobori ca dintr-o navă,
să mă iei sau să rămâi,
să fim doar noi doi...
Iar de fiecare dată îmi
trimiți plăceri deșarte,
să te uit printre extaze,
să-mi pierzi dragostea prin raze...
Mă transformi în ceilalți oameni,
ce nu știu cum se iubește,
mă împingi spre animalul
ce de trup se îngrijește.
Dar te-ascult ș-accept cu drag
orice îmi trimiți în vag,
gândul meu e îndreptat
către-ți sufletul-ndepărtat...
Regăsesc puțin din el
în orice trup ce-am cunoscut
trimis de tine să m-afund,
să fiu simplu om în vânt...
Îi voi iubi pe toți ce m-au
văzut în trupul intim,
trădându-te-n noaptea ta,
să știi că primul te-am iubit
și singur ești ce-n suflet,
nu în trup, eu te-am primit...
Nehotărâtul
În adâncul serii cu umbre tulburi,
Se nasc dileme, ca vise suri.
În colțuri de timp, gânduri se ivește,
Dorința de pace, privirea se prinde.
Sub umbra gândurilor, pasul se oprește,
Pe cărarea vieții, întrebarea se naște.
Dilema apasă, în liniștea serii,
Retragerea cheamă, cu glas de mister.
În cărțile vremii, cu pagini palide,
Se scrie povestea, a vieții străbătând grădini.
Dar ochii obosiți, privind în urmă,
Descoperă amintiri și clipe ce curg ca râul.
O, dilemă adâncă, cu sentimente grele,
Când sufletul cântă un cântec cu ele.
Retragerea bate, ca un clopot de dor,
Dar viața strigă încă, cu glas de izvor.
Și-n fiecare pas, în fiecare clipă,
Se simte cugetul, în suflet ce țipă.
Să te retragi sau să lupți mai departe?
Această dilemă, în minte o poarte.
Călătoria e lungă, dar serile sunt scurte,
Retragerea, o alegere ce-aduce tăcere.
Dar în inimă ecoul trecutului răsună,
În dilema adâncă, viața își croiește calea.
Daca n-ai fi tu daca n-ai fi tu
Daca n-ai fi tu soarele s-ar stinge pentru mine,
Gândul meu ar fi val zbuciumat,
Inima ar rătăci printre ruine..
Daca n-ai fi tu, lumina din ochi ar pieri,
Te-as cauta ca un nebun printre amintiri,
Si-ntr-un final as adormi,devenind trecut..
Așadar,ramai,ramai te rog,ca sa pot trai..
În lumina dimineți
În lumina dimineții, răsare soarele,
Cu raze calde și zâmbet luminos.
În sufletul meu, se naște bucuria,
Și viața prinde contur în culori frumoase.
Prin câmpii verzi și dealuri înflorite,
Pasul meu ușor pășește cu dragoste.
În fiecare floare și fir de iarbă,
Simt că natura îmi șoptește poveste.
Pe aripile vântului mă ridic în zbor,
Spre cerul albastru și nori pufoși.
Libertatea mă îmbrățișează tandru,
Iar visurile mele devin mai frumoase.
În liniștea nopții, stelele strălucesc,
Ca diamante pe cerul întunecat.
Misterul universului mă fascinează,
Iar inima mea bate în ritm neîncetat.
Pierdută
Și m-am pierdut si azi într-o iluzie de
iubire
Încercând din nou sa ma mint ca nu
doare!
Îmi calc din nou pe rațiune gânduri şi
fire
Dorindu-mi un vin si-o ultima
imbratisare....
Vinovata doar de dorința de-un vin
Îți plătesc în fiece seara tribut,
Ču lacrimi fierbinţi îndur si suspin
Pentru sfârșitul ce noi l-am trăit.
As vrea sa uit tot dar mi-e teama
Ca dorul ma va cuprinde din nou,
Și inima-mi va-ncepe sa geamă
Sfâșiată de-al lipsei tale ecou..
Unde-s anii mei?
Adu' Doamne inapoi ...
Anii mei lipsiti de greu
Parul castaniu si des
Ochii mei fara defect
Pielea neteda,stralucitoare
Vocea ca de vrabioara
Si sufletul neprihanit
Care astazi a-mpietrit...
-U.A
Steaua-mi (Vega)
Pe când ceru-i-ntunecat
stele strălucesc puternic
eu-ți vorbesc întins culcat
când veghezi însingurat...
De atâtea ori mă rog să vii,
să cobori ca dintr-o navă,
să mă iei sau să rămâi,
să fim doar noi doi...
Iar de fiecare dată îmi
trimiți plăceri deșarte,
să te uit printre extaze,
să-mi pierzi dragostea prin raze...
Mă transformi în ceilalți oameni,
ce nu știu cum se iubește,
mă împingi spre animalul
ce de trup se îngrijește.
Dar te-ascult ș-accept cu drag
orice îmi trimiți în vag,
gândul meu e îndreptat
către-ți sufletul-ndepărtat...
Regăsesc puțin din el
în orice trup ce-am cunoscut
trimis de tine să m-afund,
să fiu simplu om în vânt...
Îi voi iubi pe toți ce m-au
văzut în trupul intim,
trădându-te-n noaptea ta,
să știi că primul te-am iubit
și singur ești ce-n suflet,
nu în trup, eu te-am primit...
Nehotărâtul
În adâncul serii cu umbre tulburi,
Se nasc dileme, ca vise suri.
În colțuri de timp, gânduri se ivește,
Dorința de pace, privirea se prinde.
Sub umbra gândurilor, pasul se oprește,
Pe cărarea vieții, întrebarea se naște.
Dilema apasă, în liniștea serii,
Retragerea cheamă, cu glas de mister.
În cărțile vremii, cu pagini palide,
Se scrie povestea, a vieții străbătând grădini.
Dar ochii obosiți, privind în urmă,
Descoperă amintiri și clipe ce curg ca râul.
O, dilemă adâncă, cu sentimente grele,
Când sufletul cântă un cântec cu ele.
Retragerea bate, ca un clopot de dor,
Dar viața strigă încă, cu glas de izvor.
Și-n fiecare pas, în fiecare clipă,
Se simte cugetul, în suflet ce țipă.
Să te retragi sau să lupți mai departe?
Această dilemă, în minte o poarte.
Călătoria e lungă, dar serile sunt scurte,
Retragerea, o alegere ce-aduce tăcere.
Dar în inimă ecoul trecutului răsună,
În dilema adâncă, viața își croiește calea.
Alte poezii ale autorului
Numelui tău i-am dat lumină
Pe drumul vechi, ce-l știam pe de rost,
Am trecut din nou, dar azi… a fost altfel.
Un nume a strălucit în vitrină ca un post:
Daniel – și inima-mi a tăcut solemn.
De câte ori l-am ocolit, nevăzut?
Câte pași l-au atins fără să-l știe?
Dar azi privirea mi-a căzut,
Și am simțit o chemare – o profeție.
Ca o șoaptă de soartă, un semn pe pământ,
Cu litere simple, dar încărcate de sens,
Și-n aceeași zi, destinul, tăcut,
L-a adus pe fratele meu cu tine – un dans imens.
Ești aproape, chiar dacă nu-mi vorbești,
Ești aici, chiar dacă nu mă știi pe de-a-ntregul.
Dar sufletul meu, ce tânjește și crește,
Simte pașii tăi venind, fără să-ți ceară reglul.
Universul te-a scris pe zidul banal,
Și mi-a arătat că banalul e magic,
Că dragostea vine întâi subtil, spiritual,
Și-apoi, pas cu pas, devine real – logic.
Numelui tău i-am dat lumină
Pe drumul vechi, ce-l știam pe de rost,
Am trecut din nou, dar azi… a fost altfel.
Un nume a strălucit în vitrină ca un post:
Daniel – și inima-mi a tăcut solemn.
De câte ori l-am ocolit, nevăzut?
Câte pași l-au atins fără să-l știe?
Dar azi privirea mi-a căzut,
Și am simțit o chemare – o profeție.
Ca o șoaptă de soartă, un semn pe pământ,
Cu litere simple, dar încărcate de sens,
Și-n aceeași zi, destinul, tăcut,
L-a adus pe fratele meu cu tine – un dans imens.
Ești aproape, chiar dacă nu-mi vorbești,
Ești aici, chiar dacă nu mă știi pe de-a-ntregul.
Dar sufletul meu, ce tânjește și crește,
Simte pașii tăi venind, fără să-ți ceară reglul.
Universul te-a scris pe zidul banal,
Și mi-a arătat că banalul e magic,
Că dragostea vine întâi subtil, spiritual,
Și-apoi, pas cu pas, devine real – logic.
Numelui tău i-am dat lumină
Pe drumul vechi, ce-l știam pe de rost,
Am trecut din nou, dar azi… a fost altfel.
Un nume a strălucit în vitrină ca un post:
Daniel – și inima-mi a tăcut solemn.
De câte ori l-am ocolit, nevăzut?
Câte pași l-au atins fără să-l știe?
Dar azi privirea mi-a căzut,
Și am simțit o chemare – o profeție.
Ca o șoaptă de soartă, un semn pe pământ,
Cu litere simple, dar încărcate de sens,
Și-n aceeași zi, destinul, tăcut,
L-a adus pe fratele meu cu tine – un dans imens.
Ești aproape, chiar dacă nu-mi vorbești,
Ești aici, chiar dacă nu mă știi pe de-a-ntregul.
Dar sufletul meu, ce tânjește și crește,
Simte pașii tăi venind, fără să-ți ceară reglul.
Universul te-a scris pe zidul banal,
Și mi-a arătat că banalul e magic,
Că dragostea vine întâi subtil, spiritual,
Și-apoi, pas cu pas, devine real – logic.
Numelui tău i-am dat lumină
Pe drumul vechi, ce-l știam pe de rost,
Am trecut din nou, dar azi… a fost altfel.
Un nume a strălucit în vitrină ca un post:
Daniel – și inima-mi a tăcut solemn.
De câte ori l-am ocolit, nevăzut?
Câte pași l-au atins fără să-l știe?
Dar azi privirea mi-a căzut,
Și am simțit o chemare – o profeție.
Ca o șoaptă de soartă, un semn pe pământ,
Cu litere simple, dar încărcate de sens,
Și-n aceeași zi, destinul, tăcut,
L-a adus pe fratele meu cu tine – un dans imens.
Ești aproape, chiar dacă nu-mi vorbești,
Ești aici, chiar dacă nu mă știi pe de-a-ntregul.
Dar sufletul meu, ce tânjește și crește,
Simte pașii tăi venind, fără să-ți ceară reglul.
Universul te-a scris pe zidul banal,
Și mi-a arătat că banalul e magic,
Că dragostea vine întâi subtil, spiritual,
Și-apoi, pas cu pas, devine real – logic.
Numelui tău i-am dat lumină
Pe drumul vechi, ce-l știam pe de rost,
Am trecut din nou, dar azi… a fost altfel.
Un nume a strălucit în vitrină ca un post:
Daniel – și inima-mi a tăcut solemn.
De câte ori l-am ocolit, nevăzut?
Câte pași l-au atins fără să-l știe?
Dar azi privirea mi-a căzut,
Și am simțit o chemare – o profeție.
Ca o șoaptă de soartă, un semn pe pământ,
Cu litere simple, dar încărcate de sens,
Și-n aceeași zi, destinul, tăcut,
L-a adus pe fratele meu cu tine – un dans imens.
Ești aproape, chiar dacă nu-mi vorbești,
Ești aici, chiar dacă nu mă știi pe de-a-ntregul.
Dar sufletul meu, ce tânjește și crește,
Simte pașii tăi venind, fără să-ți ceară reglul.
Universul te-a scris pe zidul banal,
Și mi-a arătat că banalul e magic,
Că dragostea vine întâi subtil, spiritual,
Și-apoi, pas cu pas, devine real – logic.
Numelui tău i-am dat lumină
Pe drumul vechi, ce-l știam pe de rost,
Am trecut din nou, dar azi… a fost altfel.
Un nume a strălucit în vitrină ca un post:
Daniel – și inima-mi a tăcut solemn.
De câte ori l-am ocolit, nevăzut?
Câte pași l-au atins fără să-l știe?
Dar azi privirea mi-a căzut,
Și am simțit o chemare – o profeție.
Ca o șoaptă de soartă, un semn pe pământ,
Cu litere simple, dar încărcate de sens,
Și-n aceeași zi, destinul, tăcut,
L-a adus pe fratele meu cu tine – un dans imens.
Ești aproape, chiar dacă nu-mi vorbești,
Ești aici, chiar dacă nu mă știi pe de-a-ntregul.
Dar sufletul meu, ce tânjește și crește,
Simte pașii tăi venind, fără să-ți ceară reglul.
Universul te-a scris pe zidul banal,
Și mi-a arătat că banalul e magic,
Că dragostea vine întâi subtil, spiritual,
Și-apoi, pas cu pas, devine real – logic.
Numelui tău i-am dat lumină
Pe drumul vechi, ce-l știam pe de rost,
Am trecut din nou, dar azi… a fost altfel.
Un nume a strălucit în vitrină ca un post:
Daniel – și inima-mi a tăcut solemn.
De câte ori l-am ocolit, nevăzut?
Câte pași l-au atins fără să-l știe?
Dar azi privirea mi-a căzut,
Și am simțit o chemare – o profeție.
Ca o șoaptă de soartă, un semn pe pământ,
Cu litere simple, dar încărcate de sens,
Și-n aceeași zi, destinul, tăcut,
L-a adus pe fratele meu cu tine – un dans imens.
Ești aproape, chiar dacă nu-mi vorbești,
Ești aici, chiar dacă nu mă știi pe de-a-ntregul.
Dar sufletul meu, ce tânjește și crește,
Simte pașii tăi venind, fără să-ți ceară reglul.
Universul te-a scris pe zidul banal,
Și mi-a arătat că banalul e magic,
Că dragostea vine întâi subtil, spiritual,
Și-apoi, pas cu pas, devine real – logic.