ÎNSERAREA VINE
Pe cărării necunoscute
Înserarea vine,
Se destramă în depărtări,
Umbre-n valuri fine.
Cerul nopții e înstelat
Vântul încet adie,
Tott în jur e captivat
De-o tristă melodie
Singur sunt
Și parcă nu-s
Ce simt eu ?
E greu de spus!...
Deși-s mic în univers
Viața mea îi la mare preț.
Strâng în brațe
Tot ce-i falnic și măreț.
Pădurea ,lacul din vale,
Omenirea la un loc
Cerul luminat de stele
Cu toate visele mele.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 8 decembrie 2024
Vizualizări: 175
Poezii din aceiaşi categorie
Album din copilărie
Ce iarnă grea
Ce vreme cumplită
Ce ger afara
O iubire nemărginită
Mă urc în tren,privesc pe geam
Să-mi scrii,atât îmi doream
Văd un oraș înghețat
Sufletul meu uitat
Flori de gheață tot cădeau
Eu din urma sufeream
Îmi aduc aminte de copilărie
De durerile trăite
Am crezut c-o să mă vindeci
Drum lung,iubiri nemărginite
Ajung în gară și-mi amintesc
Ce iubiri trăite intens
O zi te iubesc,alta te urăsc
Asta sunt eu de ce nu mă iubești?
Numai tu
Un tîrg de suflete făcum
și te cătam pe tine;
Mi-ar fi plăcut să vii acum,
dar vin-o măcar mâne....
În jur sunt ochi, de tot străini
ce îmi absorb privirea,
dar lacomi par și prea păgâni
să-mi merite iubirea.
Si numai tu cu ochi de stea
n-apari în a mea cale,
să stingi cu limpezimea ta
durerea mea cea mare.
Eu pentru tine-am născocit,
bucată cu bucată,
din viața care am trăit
să te mai văd odată.
Si dacă târgu -o să-mi opresc
de-o umbră a plăcerii,
eu n-o să pot ca să trăiesc
și să te dau uitarii...
Greșeala mea
Am pus virgulă unde nu trebuia
Și acum inima îmi plânge,
N-am pus punct când trebuia,
Dar te-am picat în lumea mea.
În ale mele poezi te-am scris
În timp ce privem la stele.
Voiam să-i mulțumesc nespus
O viață, însă,nu-i de ajuns.
În liniște încă suspin.
Că dorul mă apasă tare
Aș vrea să ne iubim frumos
Data sau viața viitoare.
O umbră mereu dispare
Când pe cer nu este Soare
Te iubesc atat de mult dar
Te rog eu, pune punct.
“La revedere”
Noi n-am rostit „la revedere”,
Dar am plecat cu inimi frânte,
Durerea, tainică putere,
Ne-a sfărâmat iubirea-n punte.
Fără cuvinte, doar tăcerea
Ne-a fost un ultim martor mut,
Și peste noi, ca adierea,
S-a stins tot ce-am avut de spus.
Dar timpul trece, lasă urme,
Pe drumul gol ce l-am lăsat,
Și gândul nostru încă curme
Un dor ce arde neîncetat.
De n-am rostit „la revedere”,
E poate fiindcă ne-am temut
Că nu există mângâiere
Pentru un „rămas-bun” pierdut.
Dragoste, răbdare, vise
Visez la dragoste la tine..
Răbdare-mi zice îngerul păzitor!
Nu-i timp de zor!
Iubita ta sosește mâine
Într-o caleșcă argintie
Cu roțile din aur bătute cu pietre prețioase
Ce-i trasă de doisprezece armăsari ce zboară nu aleargă,
Și va veni prin nori!
Aleasa inimii îți este,
Iar ea chiar te iubește
Un cor de îngeri va cânta
Oh Vasilica tu ești dragostea mea!
Știi bine,e imn făcut de tine...
Zise pajul...
-Da știu și știu chiar foarte bine!
Doar Vasilica-i pentru mine,
Să știe tot regatul
Iar mâine să știe-ntreg pământul!
Mii de meseni,nuntași,prinți și prințese
Vor veni cu daruri la voi doi
Horia și Vasilica!
Zi mare și sărbătoare cu bucurie fără margini,
Îmi vine chiar să plâng de bucurie....zise pajul
-Ei lasă, lasă,te rog să te abții
Mă emoționezi și pe mine!
*
Dragi cititori,ei bine vă spun adevărat,
Horia și Vasilica după nuntă
La marele palat acum ei stau
Și s-au iubit cum nimeni se iubește pe pământ,
Așa iubire mare își are Cerescul legamânt,
Ca îngerii au fost în bunatatea lor,
Averea toată dată a fost săracilor,
Căci au trăit în duhul lui Hristos!
*
Ca paj nici eu nu știu prea bine
Cum s-a sfârșit povestea
Știu însă că Horia și Vasilica
Trăiesc în Veșnicie doar prin iubirea începută
Aici pe-acest pământ
Și se vorbește bine
Că dragostea lor e încă vie,
Și a plecat din vise
Rodind din așteptare și răbdare
Iar astăzi e nemuritoare!
(3 februarie 2024-Vasilica dragostea mea)
Floarea din vârf de stâncă
Nu se-nclină oricărei raze,
Nu se supune niciunui vânt,
Crește departe, fără pază,
Nu-și lasă rădăcina-n rând.
Pe stânci albastre, printre ceață,
Acolo-i leagănul dintâi,
Puțini ajung, puțini o-nvață,
Puțini o smulg din al ei cui.
Dar eu, cu mâini temătoare,
M-am apropiat încet, tăcut,
Să nu-i strivesc a ei suflare,
Să n-o rănesc cu dor durut.
Am vrut s-o iau, dar mi-a fost teamă,
Că-n palme mi s-ar veșteji,
Că-n dorul meu, ca-n foc de vamă,
S-ar mistui, s-ar risipi.
Și-atunci, privind-o-n nopți cu lună,
Am înțeles ce nu știam:
Nu-i floarea mea, doar mă adună,
Și-o port în suflet... nu în ram.
Album din copilărie
Ce iarnă grea
Ce vreme cumplită
Ce ger afara
O iubire nemărginită
Mă urc în tren,privesc pe geam
Să-mi scrii,atât îmi doream
Văd un oraș înghețat
Sufletul meu uitat
Flori de gheață tot cădeau
Eu din urma sufeream
Îmi aduc aminte de copilărie
De durerile trăite
Am crezut c-o să mă vindeci
Drum lung,iubiri nemărginite
Ajung în gară și-mi amintesc
Ce iubiri trăite intens
O zi te iubesc,alta te urăsc
Asta sunt eu de ce nu mă iubești?
Numai tu
Un tîrg de suflete făcum
și te cătam pe tine;
Mi-ar fi plăcut să vii acum,
dar vin-o măcar mâne....
În jur sunt ochi, de tot străini
ce îmi absorb privirea,
dar lacomi par și prea păgâni
să-mi merite iubirea.
Si numai tu cu ochi de stea
n-apari în a mea cale,
să stingi cu limpezimea ta
durerea mea cea mare.
Eu pentru tine-am născocit,
bucată cu bucată,
din viața care am trăit
să te mai văd odată.
Si dacă târgu -o să-mi opresc
de-o umbră a plăcerii,
eu n-o să pot ca să trăiesc
și să te dau uitarii...
Greșeala mea
Am pus virgulă unde nu trebuia
Și acum inima îmi plânge,
N-am pus punct când trebuia,
Dar te-am picat în lumea mea.
În ale mele poezi te-am scris
În timp ce privem la stele.
Voiam să-i mulțumesc nespus
O viață, însă,nu-i de ajuns.
În liniște încă suspin.
Că dorul mă apasă tare
Aș vrea să ne iubim frumos
Data sau viața viitoare.
O umbră mereu dispare
Când pe cer nu este Soare
Te iubesc atat de mult dar
Te rog eu, pune punct.
“La revedere”
Noi n-am rostit „la revedere”,
Dar am plecat cu inimi frânte,
Durerea, tainică putere,
Ne-a sfărâmat iubirea-n punte.
Fără cuvinte, doar tăcerea
Ne-a fost un ultim martor mut,
Și peste noi, ca adierea,
S-a stins tot ce-am avut de spus.
Dar timpul trece, lasă urme,
Pe drumul gol ce l-am lăsat,
Și gândul nostru încă curme
Un dor ce arde neîncetat.
De n-am rostit „la revedere”,
E poate fiindcă ne-am temut
Că nu există mângâiere
Pentru un „rămas-bun” pierdut.
Dragoste, răbdare, vise
Visez la dragoste la tine..
Răbdare-mi zice îngerul păzitor!
Nu-i timp de zor!
Iubita ta sosește mâine
Într-o caleșcă argintie
Cu roțile din aur bătute cu pietre prețioase
Ce-i trasă de doisprezece armăsari ce zboară nu aleargă,
Și va veni prin nori!
Aleasa inimii îți este,
Iar ea chiar te iubește
Un cor de îngeri va cânta
Oh Vasilica tu ești dragostea mea!
Știi bine,e imn făcut de tine...
Zise pajul...
-Da știu și știu chiar foarte bine!
Doar Vasilica-i pentru mine,
Să știe tot regatul
Iar mâine să știe-ntreg pământul!
Mii de meseni,nuntași,prinți și prințese
Vor veni cu daruri la voi doi
Horia și Vasilica!
Zi mare și sărbătoare cu bucurie fără margini,
Îmi vine chiar să plâng de bucurie....zise pajul
-Ei lasă, lasă,te rog să te abții
Mă emoționezi și pe mine!
*
Dragi cititori,ei bine vă spun adevărat,
Horia și Vasilica după nuntă
La marele palat acum ei stau
Și s-au iubit cum nimeni se iubește pe pământ,
Așa iubire mare își are Cerescul legamânt,
Ca îngerii au fost în bunatatea lor,
Averea toată dată a fost săracilor,
Căci au trăit în duhul lui Hristos!
*
Ca paj nici eu nu știu prea bine
Cum s-a sfârșit povestea
Știu însă că Horia și Vasilica
Trăiesc în Veșnicie doar prin iubirea începută
Aici pe-acest pământ
Și se vorbește bine
Că dragostea lor e încă vie,
Și a plecat din vise
Rodind din așteptare și răbdare
Iar astăzi e nemuritoare!
(3 februarie 2024-Vasilica dragostea mea)
Floarea din vârf de stâncă
Nu se-nclină oricărei raze,
Nu se supune niciunui vânt,
Crește departe, fără pază,
Nu-și lasă rădăcina-n rând.
Pe stânci albastre, printre ceață,
Acolo-i leagănul dintâi,
Puțini ajung, puțini o-nvață,
Puțini o smulg din al ei cui.
Dar eu, cu mâini temătoare,
M-am apropiat încet, tăcut,
Să nu-i strivesc a ei suflare,
Să n-o rănesc cu dor durut.
Am vrut s-o iau, dar mi-a fost teamă,
Că-n palme mi s-ar veșteji,
Că-n dorul meu, ca-n foc de vamă,
S-ar mistui, s-ar risipi.
Și-atunci, privind-o-n nopți cu lună,
Am înțeles ce nu știam:
Nu-i floarea mea, doar mă adună,
Și-o port în suflet... nu în ram.
Alte poezii ale autorului
CÂȚELUȘA MEA ISTEAȚĂ
Cățelușa mea isteață
Azi ,în zori de dimineață ,
Î-și strângea cu drag în brațe
Trei ființe militele !...
Se uita cu drag la ele.
Și această mamă mică
Harnică ca o furnică
Îi tot spală și-i îngrijește
Și de străini îi păzește.
Dacă ,tot îi ții în brațe
Cu privirea te răsfață
Cu ochii te dojenește
În țeleg ,cât îi iubește.
Dar te roagă pe muțește
Puii dragi să-i ocrotești
Că sunt mici ,fără putere
Și frumoși ,ca o părere!...
O POVESTE PENTRU TINE
Ledi și Atos
Poveșteșe Atos ceva din amintirile lui de cățel :
Acum ,când au trecut atâția ani peste mine,stau
la umbra unui nuc stufos și îmi depăn amintirile,
deși nu sunt decâ un biet câine.Vă mirați ,poate
copii,dar și noi cânii gândim și avem amintirile noa-
stre. De exemplu, ămi amintesc cum cățel fiind și
tremurând ,într-o iarnă,la ușa stăpânului meu ,am
hotărât ca în timpul verii să-mi construiesc ...o
casă . ce mare lucru! mi-am făcut eu socoteala.
Patru cărămizi,îmi sunt de ajuns!...Trei pe margini
una sșezată drept acoperiș și casa și ... casa e gata!...
Până a venit vara am mai crescut .Era o zi călduroasă,
la fel ca și azi și eu stăteam la umbră cu limba scoasă
de un cot,mi-am amintit de hotărârea mea,referitoare
la casă.M-am uitat la mine,cât de mare am crescut și
mi-am spus în gând: ce casă?...de unde găsesc eu
atâtea materiale care îmi sunt necesare să mi-o fac?
Patru cărămizi nu-mi ajunge nici pentru coadă!...
Și am renunțat...Acum pot spune cu mâna pe inima mea
de câine,că am ajuns la vârsta când pot să-mi depăn amin-
tirile.Ehei !...câte amintiri nu am!...Și mai bune și mai rele,
dar sunt amintirile mele și nimeni nu mi le poate lua!...
Parcă ar fi fost mai ieri ,când eram lângă mama mea,
împreună cu cei patru frățiori ai mei.Ne era tare bine. Cât era
ziua de mare ne jârjoneam la soare,în jurul cuștii,până ne
prindea oboseala.Pe atunci credeam că așa va fi mereu.
Într-o zi însă ,niște străini s-au apropiat de noi și stăpânul
ne-a luat pe rând și ne-a srătat acestora. Ce s-a întâmplat nu
n-am prea înțeles ,dar mi-am dat că mama era foarte agitată.
Dacă nu mă înșel ,în ochii ei am văzut lacrimii...
La plecare ,oamenii aceia au luat cu ei pe trei dintre frățiorii mei.
Și uite așa am rămas am rămas singur cu mama.Nu știu dacă mă
credeți dar vă spun că, m-a înghesuit în cușcă și a acoperit cu
trupul ei intrarea.Încerca să mă ascundă.Cât era ziua de lungă mă
ținea între labele ei mari,mă alinta și se juca cu mine.Așa cum fac
și mamele voastre ,dragi copii!
Dar a venit și ziua nefericită,când și mie mi-a venit rândul
să mă despart de mama.Îmi amintesc că stăpânul ma luat în bra-
țe ,m-a mângâiat cu duioșie și mi-a spus:
-Gata băiețel, hai să-ți arăt pe noul tău stăpân!... dar am avut noroc
.Noul meu stăpân era mare iubitor de animale. și pe mine m-a luat
drept cadou pentru fiul său ,elev fiind în clasa întâia la școală.
M-a dus într-o cușcă mare,dormeam pe o călduroasă blană de oaie.
Când mă scotea la plimbare,îmi punea o lesă lungă ca să pot zburda
în voie și mi-a pus o zgardă strălucitoare de care eram mândru.
Mi-a pus numele de Atos cara mărturisesc că mi -a plăcut .
Era un nume aspru,bărbătesc și ,poate de aceia răspundeam cu
proptitudine când mă striga ceice pe Andy îl încânta foarte multt
Vă mărturisesc că eram fericit,nici nu puteam fi altfel cu un stăpân
atât de bun și grijuliu cu nevoile mele.
Dar ,luat cu valul amintirilor ,am uitat să mă prezint dragi copii.
Sunt un câine de rasă ,un Dog german autentic, de talie mare,
cam cât un vitel . Î n timp crescusem atâta încât puteam să-mi
pun labele pe umerii stăpânului meu Andy când ne jucam .
Îmi aduc aminte cu nostalgie de acele clipe fericite ,când ne
plimbam împreună pe Faleza Dunării.Trecătorii întorceau capul
și ne priveau admirație : eu mare și Andy un copil blond și tare
frumos prietenul meu. Ce vremuri!...
Ziua de vot !
Ziua de vot a fost plină de emoții.Comentarii pro și contra.
Toți oamenii atenți la știri .Cei doi candidați numai ei știu
prin ce au trecut.Bine câ s-a teminat cu bine.A fost ziua ,
singura zi când candidații au avut nevoie de noi votanții.
Își vor mai aminti de noi ,peste 4-5 ani .Dar trebuie să le
amintim noi ,că ei ne reprezintă pe noi și nevoile noastre.
Le dorim guvernanților să nu uite de unde au plecat ,să nu
li se urce puterea la cap .O vorbă bine spune :Azi ești ,mîine nu ești !
Casă de vară !
Cred ,că nu întâmplător am ajuns într-o zonă izolată pe malul Siretului .
M-am legat de acel loc ,care în timp a devenit oaza mea de liniște și pace ,
și mișcare fizică ,a-și spune!...Sătulă de inactivitate ,de spectator t.v. de zgomot ,
de muzica modernă pe care nu o înțeleg ,ce -mi pătrunde din vecini propietari
tineri dornici de distracții Toată viața am fost activă .După orele de serviciu
mă ocupam cu lucru de mână ,activități ce erau în vogă pe atunci ;goblenuri ,
garnituri de macrame cu modele iscusite ,obiecte croșetate ,de la rochii ,
costume căciulițe ,mănuși ,fulare și altele .Am făcut de toate și mai știu încă
dar cine să le poarte?.Lipsa de activitate ,mă înbolnăvește !...Noroc că am o bibliotecă
mare și recitesc unele dintre cărți .Dar m--ar place să mă ocup de o grădină .
Dar unde pe terasa blocului? Am ajuns în zona Siretului și am văzut o căsuță
pe un maidan înconjurară de moluz și năpădită de buruieni , se vedea că-i părăsită
de ceva vreme .Am întrebat vecinii .
- A cui este căsuța asta ?
- E aproape abandonată
- Unde îl găsesc pe propietar?
- Cred că la barul de pe mal .E pescar ,și ca toți pescarii ,când nu-s la toană sunt la cârciumă
Găsesc ce caut . Un bărbat vonic și simpatic se ridică de la masă curios , de ce îl caut !...
Dle Badiu am auzit că vinzi casa din maidan? Badiu stă puțin pe gânduri și întreabă
-Sunteți rudă cu cumpărătorul lui Moraru?
- Da și mi-ar place să fiu vecin cu el .
-Știți , că eu am vrut să o vând mai demult ,dar ffnd așa izolată și înconjurată de
gunoaie ,nu a înteresat pe nimeni .
-Acum eși hotărât? .Batem palma?
-Da, nu am mai fost demult acolo ,eu am un container, acolo ,zice el arătându-mi cu
mâna ceva mai încolo .
- Renunț la ea ,acolo e mult de muncă ...
- Și cât vrei pe ea ?
-Nu cred că cer prea mult ,dacă zic cinzeci de mii !
-Uite ,zic și eu ca tine .Bine?
-Ai ceva în ea?
- Tot ce e acolo ,e de aruncat .Restul l-am dus la baracă .
- Atunci ,ai o cheie ?
- Nu ușa e legată cu o sârmă .
- Bine mâine vin cu banii ,facem o chitanță de mână ,
știu că nici tu nu ai acte și afacerea e gata .
TRISTEȚE
Sunt un fir târziu de floare
Bucuroasă de culoare
Albă, galbenă și creață
Zilei de toamnă îi dau viață...
Toate florile-n grădină
Au pierit stinse de brumă,
Și-i așa multă tristețe
Când pământul stă să înghețe.
OMENIE
Sunt obosit , viața nu iartă ...
Mă taxează ...
Încă pot zâmbi ,
Când vecinul , mă întreabă
-Ești sănătos ,ești bine ?
Ades mă gândesc la tine ,
La singurătatea ta !...
-Sunt bine vecine ,sunt bine
Mulțumesc de întrebare !
De-ai ști cât mi-ai încălzit inima!
Cu o simplă întrebare !
CÂȚELUȘA MEA ISTEAȚĂ
Cățelușa mea isteață
Azi ,în zori de dimineață ,
Î-și strângea cu drag în brațe
Trei ființe militele !...
Se uita cu drag la ele.
Și această mamă mică
Harnică ca o furnică
Îi tot spală și-i îngrijește
Și de străini îi păzește.
Dacă ,tot îi ții în brațe
Cu privirea te răsfață
Cu ochii te dojenește
În țeleg ,cât îi iubește.
Dar te roagă pe muțește
Puii dragi să-i ocrotești
Că sunt mici ,fără putere
Și frumoși ,ca o părere!...
O POVESTE PENTRU TINE
Ledi și Atos
Poveșteșe Atos ceva din amintirile lui de cățel :
Acum ,când au trecut atâția ani peste mine,stau
la umbra unui nuc stufos și îmi depăn amintirile,
deși nu sunt decâ un biet câine.Vă mirați ,poate
copii,dar și noi cânii gândim și avem amintirile noa-
stre. De exemplu, ămi amintesc cum cățel fiind și
tremurând ,într-o iarnă,la ușa stăpânului meu ,am
hotărât ca în timpul verii să-mi construiesc ...o
casă . ce mare lucru! mi-am făcut eu socoteala.
Patru cărămizi,îmi sunt de ajuns!...Trei pe margini
una sșezată drept acoperiș și casa și ... casa e gata!...
Până a venit vara am mai crescut .Era o zi călduroasă,
la fel ca și azi și eu stăteam la umbră cu limba scoasă
de un cot,mi-am amintit de hotărârea mea,referitoare
la casă.M-am uitat la mine,cât de mare am crescut și
mi-am spus în gând: ce casă?...de unde găsesc eu
atâtea materiale care îmi sunt necesare să mi-o fac?
Patru cărămizi nu-mi ajunge nici pentru coadă!...
Și am renunțat...Acum pot spune cu mâna pe inima mea
de câine,că am ajuns la vârsta când pot să-mi depăn amin-
tirile.Ehei !...câte amintiri nu am!...Și mai bune și mai rele,
dar sunt amintirile mele și nimeni nu mi le poate lua!...
Parcă ar fi fost mai ieri ,când eram lângă mama mea,
împreună cu cei patru frățiori ai mei.Ne era tare bine. Cât era
ziua de mare ne jârjoneam la soare,în jurul cuștii,până ne
prindea oboseala.Pe atunci credeam că așa va fi mereu.
Într-o zi însă ,niște străini s-au apropiat de noi și stăpânul
ne-a luat pe rând și ne-a srătat acestora. Ce s-a întâmplat nu
n-am prea înțeles ,dar mi-am dat că mama era foarte agitată.
Dacă nu mă înșel ,în ochii ei am văzut lacrimii...
La plecare ,oamenii aceia au luat cu ei pe trei dintre frățiorii mei.
Și uite așa am rămas am rămas singur cu mama.Nu știu dacă mă
credeți dar vă spun că, m-a înghesuit în cușcă și a acoperit cu
trupul ei intrarea.Încerca să mă ascundă.Cât era ziua de lungă mă
ținea între labele ei mari,mă alinta și se juca cu mine.Așa cum fac
și mamele voastre ,dragi copii!
Dar a venit și ziua nefericită,când și mie mi-a venit rândul
să mă despart de mama.Îmi amintesc că stăpânul ma luat în bra-
țe ,m-a mângâiat cu duioșie și mi-a spus:
-Gata băiețel, hai să-ți arăt pe noul tău stăpân!... dar am avut noroc
.Noul meu stăpân era mare iubitor de animale. și pe mine m-a luat
drept cadou pentru fiul său ,elev fiind în clasa întâia la școală.
M-a dus într-o cușcă mare,dormeam pe o călduroasă blană de oaie.
Când mă scotea la plimbare,îmi punea o lesă lungă ca să pot zburda
în voie și mi-a pus o zgardă strălucitoare de care eram mândru.
Mi-a pus numele de Atos cara mărturisesc că mi -a plăcut .
Era un nume aspru,bărbătesc și ,poate de aceia răspundeam cu
proptitudine când mă striga ceice pe Andy îl încânta foarte multt
Vă mărturisesc că eram fericit,nici nu puteam fi altfel cu un stăpân
atât de bun și grijuliu cu nevoile mele.
Dar ,luat cu valul amintirilor ,am uitat să mă prezint dragi copii.
Sunt un câine de rasă ,un Dog german autentic, de talie mare,
cam cât un vitel . Î n timp crescusem atâta încât puteam să-mi
pun labele pe umerii stăpânului meu Andy când ne jucam .
Îmi aduc aminte cu nostalgie de acele clipe fericite ,când ne
plimbam împreună pe Faleza Dunării.Trecătorii întorceau capul
și ne priveau admirație : eu mare și Andy un copil blond și tare
frumos prietenul meu. Ce vremuri!...
Ziua de vot !
Ziua de vot a fost plină de emoții.Comentarii pro și contra.
Toți oamenii atenți la știri .Cei doi candidați numai ei știu
prin ce au trecut.Bine câ s-a teminat cu bine.A fost ziua ,
singura zi când candidații au avut nevoie de noi votanții.
Își vor mai aminti de noi ,peste 4-5 ani .Dar trebuie să le
amintim noi ,că ei ne reprezintă pe noi și nevoile noastre.
Le dorim guvernanților să nu uite de unde au plecat ,să nu
li se urce puterea la cap .O vorbă bine spune :Azi ești ,mîine nu ești !
Casă de vară !
Cred ,că nu întâmplător am ajuns într-o zonă izolată pe malul Siretului .
M-am legat de acel loc ,care în timp a devenit oaza mea de liniște și pace ,
și mișcare fizică ,a-și spune!...Sătulă de inactivitate ,de spectator t.v. de zgomot ,
de muzica modernă pe care nu o înțeleg ,ce -mi pătrunde din vecini propietari
tineri dornici de distracții Toată viața am fost activă .După orele de serviciu
mă ocupam cu lucru de mână ,activități ce erau în vogă pe atunci ;goblenuri ,
garnituri de macrame cu modele iscusite ,obiecte croșetate ,de la rochii ,
costume căciulițe ,mănuși ,fulare și altele .Am făcut de toate și mai știu încă
dar cine să le poarte?.Lipsa de activitate ,mă înbolnăvește !...Noroc că am o bibliotecă
mare și recitesc unele dintre cărți .Dar m--ar place să mă ocup de o grădină .
Dar unde pe terasa blocului? Am ajuns în zona Siretului și am văzut o căsuță
pe un maidan înconjurară de moluz și năpădită de buruieni , se vedea că-i părăsită
de ceva vreme .Am întrebat vecinii .
- A cui este căsuța asta ?
- E aproape abandonată
- Unde îl găsesc pe propietar?
- Cred că la barul de pe mal .E pescar ,și ca toți pescarii ,când nu-s la toană sunt la cârciumă
Găsesc ce caut . Un bărbat vonic și simpatic se ridică de la masă curios , de ce îl caut !...
Dle Badiu am auzit că vinzi casa din maidan? Badiu stă puțin pe gânduri și întreabă
-Sunteți rudă cu cumpărătorul lui Moraru?
- Da și mi-ar place să fiu vecin cu el .
-Știți , că eu am vrut să o vând mai demult ,dar ffnd așa izolată și înconjurată de
gunoaie ,nu a înteresat pe nimeni .
-Acum eși hotărât? .Batem palma?
-Da, nu am mai fost demult acolo ,eu am un container, acolo ,zice el arătându-mi cu
mâna ceva mai încolo .
- Renunț la ea ,acolo e mult de muncă ...
- Și cât vrei pe ea ?
-Nu cred că cer prea mult ,dacă zic cinzeci de mii !
-Uite ,zic și eu ca tine .Bine?
-Ai ceva în ea?
- Tot ce e acolo ,e de aruncat .Restul l-am dus la baracă .
- Atunci ,ai o cheie ?
- Nu ușa e legată cu o sârmă .
- Bine mâine vin cu banii ,facem o chitanță de mână ,
știu că nici tu nu ai acte și afacerea e gata .
TRISTEȚE
Sunt un fir târziu de floare
Bucuroasă de culoare
Albă, galbenă și creață
Zilei de toamnă îi dau viață...
Toate florile-n grădină
Au pierit stinse de brumă,
Și-i așa multă tristețe
Când pământul stă să înghețe.
OMENIE
Sunt obosit , viața nu iartă ...
Mă taxează ...
Încă pot zâmbi ,
Când vecinul , mă întreabă
-Ești sănătos ,ești bine ?
Ades mă gândesc la tine ,
La singurătatea ta !...
-Sunt bine vecine ,sunt bine
Mulțumesc de întrebare !
De-ai ști cât mi-ai încălzit inima!
Cu o simplă întrebare !