Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 8 noiembrie 2024
Vizualizări: 242
Poezii din aceiaşi categorie
Eram...!
Calc pe-alee în Copou, de care
multe amintiri mă leagă,
Încă de când eram student
și-am întâlnit o fată dragă.
S-a întâmplat tare demult
pe anotimp de toamnă,
Când toți eram tovarăși și
interzis cuvântul doamnă.
Eram și eu și ea atât de tineri
și fără a simți grija cotidiană,
Și nici s-avem habar, că mintea
omului este vicleană.
Îmi amintesc cu câte mreje
am fost încins de Cupidon,
Că toată ziua la ea visam,
iar noaptea n-aveam somn.
N-a fost ușor s-o cuceresc
și să-mi accepte prietenia,
Așa c-a trebuit neortodox,
să-mi folosesc și viclenia.
Dar fapta mea n-a fost ceva
de care să mă rușinez,
Și doar mici tertipuri,
s-ajung la ea și să flirtez.
Erau pe-atunci alte principii,
în perioada greu apusă,
Pe care mulți români n-o înțeleg,
decât dacă e spusă.
Aici pe-alei mi-am cunoscut aleasa
și o pereche am format,
Și simt că-n astă viața scurtă,
sunt omul și soțul...binecuvântat!
Între ieri și azi
Mi-ai fost drag dincolo de timp
Ca un legământ ars pe pământ
Omul ce c-un vin imi bucura ființa
Dar ai plecat lăsându-mi suferința...
Ai venit peste mine ca o furtună
Într-o secundă m-ai întors pe dos
Însă atât cât tu ai vrut,
Ai fost visul meu frumos!
Azi tăcerea imi este glas,
Un strigăt mut la orice pas
Mi-ai fost drag de m-am pierdut
Iar tu m-ai uitat într-un minut...
Azi suntem doar doi străini
Nu stiu de ce ai vrut să fie așa...
Ai plecat fără un ultim vin
Într-o zi de toamnă, din viața mea.
Azi suntem doar doi străini
Toate visele mi s-au stins
Însă dorul meu de vin,
E-un foc ce-mi stă aprins...
Azi suntem doar doi străini,
Poezii pe zeci de pagini,
Scrise mereu cu același dor
Într-un colț de lumină ce doare ușor.
Bezele perpelite
M-am săturat de poezii silite de amor
Şi-mi vine un gând sinistru să le omor
De deşuete, nesimțite versuri prea scârbit
Vreau să le-adun pe-un rug în asfințit
Vreau să le-adun grămadă pe-un altar
Să le dau foc crepuscular
Să las mocnit Poetul, să se călească în jar, resuscitându-şi versul
Să încânte iar în farmec de cometā pe însuşi Dumnezeu
Primordial
De-o parte eu, un muritor,
în antiteză
Veşnic
Universul.
Prim tine pace și iubire
Iubito,prin tine-mi vine pace și iubire,
Ți-am spus că dragostea-i doar Dumnezeu,
Ținându-te de mână,
Simt Raiul nostru cum șoptește
Taina iubirii absolute
Și pe Hristos cu-a lui chemare,
Dar și pe Sfinții blânzi ai Cerului...
Iubito, te-am cerut în rugaciuni fierbinți,
Neștiind că tu exiști și porți tristețe dar și frumusețe,
Sau că destinul o să mi te-arate,
Așa cum îngerii tăcut sosesc,
Sau când va fi frumoasa zi..?
Dar iată, ziua aceea a sosit,
Când Maica Domnului prin tine mi-a găsit răspuns,
Și alinare la chinul ce-l aveam demult...
Ești darul meu sfințit,
Și mare grijă o să-ți port,
Iubito tu ești cea care iubirea mi-ai adus,
Pot eu să-ți mulțumesc cumva?
Cuvintele dar și vorbirea-i de prisos!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
CULORILE TOAMNEI
Scăldată în ploaia de culori
Îmi prind un curcubeu în plete,
Mă ascund în ruginiul toamnei
Ca sub o ploaie caldă.
Înfloresc în urmă stropi de lumină
În care sufletul își va usca trupul.
Acum sau poate altă dată
Vom scrie poeme
Și povești de dragoste
Întregului univers.
Cer senin
Mă uit la cer, e de-un albastru senin
Mi te închipui atât de frumos și de lin,
Prin gânduri mi te plimbi mai mereu
Dar ești atât de departe... de sufletul meu...
Aș mai vrea încă o dată să ne vedem întâmplător
Așa aș mai potoli un pic al meu dor,
Să pot să te îmbrățişez măcar o ultimă dată
Si-un vin să savurăm în doi cum n-am făcut-o vreodată...
Nu pot să te scot din gând nici un minut
Deși uneori aș vrea să pot să mă ascund
De vise, speranțe... de al meu gând
Să nu mai doară atât de tare...cum ne-am pierdut...
Eram...!
Calc pe-alee în Copou, de care
multe amintiri mă leagă,
Încă de când eram student
și-am întâlnit o fată dragă.
S-a întâmplat tare demult
pe anotimp de toamnă,
Când toți eram tovarăși și
interzis cuvântul doamnă.
Eram și eu și ea atât de tineri
și fără a simți grija cotidiană,
Și nici s-avem habar, că mintea
omului este vicleană.
Îmi amintesc cu câte mreje
am fost încins de Cupidon,
Că toată ziua la ea visam,
iar noaptea n-aveam somn.
N-a fost ușor s-o cuceresc
și să-mi accepte prietenia,
Așa c-a trebuit neortodox,
să-mi folosesc și viclenia.
Dar fapta mea n-a fost ceva
de care să mă rușinez,
Și doar mici tertipuri,
s-ajung la ea și să flirtez.
Erau pe-atunci alte principii,
în perioada greu apusă,
Pe care mulți români n-o înțeleg,
decât dacă e spusă.
Aici pe-alei mi-am cunoscut aleasa
și o pereche am format,
Și simt că-n astă viața scurtă,
sunt omul și soțul...binecuvântat!
Între ieri și azi
Mi-ai fost drag dincolo de timp
Ca un legământ ars pe pământ
Omul ce c-un vin imi bucura ființa
Dar ai plecat lăsându-mi suferința...
Ai venit peste mine ca o furtună
Într-o secundă m-ai întors pe dos
Însă atât cât tu ai vrut,
Ai fost visul meu frumos!
Azi tăcerea imi este glas,
Un strigăt mut la orice pas
Mi-ai fost drag de m-am pierdut
Iar tu m-ai uitat într-un minut...
Azi suntem doar doi străini
Nu stiu de ce ai vrut să fie așa...
Ai plecat fără un ultim vin
Într-o zi de toamnă, din viața mea.
Azi suntem doar doi străini
Toate visele mi s-au stins
Însă dorul meu de vin,
E-un foc ce-mi stă aprins...
Azi suntem doar doi străini,
Poezii pe zeci de pagini,
Scrise mereu cu același dor
Într-un colț de lumină ce doare ușor.
Bezele perpelite
M-am săturat de poezii silite de amor
Şi-mi vine un gând sinistru să le omor
De deşuete, nesimțite versuri prea scârbit
Vreau să le-adun pe-un rug în asfințit
Vreau să le-adun grămadă pe-un altar
Să le dau foc crepuscular
Să las mocnit Poetul, să se călească în jar, resuscitându-şi versul
Să încânte iar în farmec de cometā pe însuşi Dumnezeu
Primordial
De-o parte eu, un muritor,
în antiteză
Veşnic
Universul.
Prim tine pace și iubire
Iubito,prin tine-mi vine pace și iubire,
Ți-am spus că dragostea-i doar Dumnezeu,
Ținându-te de mână,
Simt Raiul nostru cum șoptește
Taina iubirii absolute
Și pe Hristos cu-a lui chemare,
Dar și pe Sfinții blânzi ai Cerului...
Iubito, te-am cerut în rugaciuni fierbinți,
Neștiind că tu exiști și porți tristețe dar și frumusețe,
Sau că destinul o să mi te-arate,
Așa cum îngerii tăcut sosesc,
Sau când va fi frumoasa zi..?
Dar iată, ziua aceea a sosit,
Când Maica Domnului prin tine mi-a găsit răspuns,
Și alinare la chinul ce-l aveam demult...
Ești darul meu sfințit,
Și mare grijă o să-ți port,
Iubito tu ești cea care iubirea mi-ai adus,
Pot eu să-ți mulțumesc cumva?
Cuvintele dar și vorbirea-i de prisos!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
CULORILE TOAMNEI
Scăldată în ploaia de culori
Îmi prind un curcubeu în plete,
Mă ascund în ruginiul toamnei
Ca sub o ploaie caldă.
Înfloresc în urmă stropi de lumină
În care sufletul își va usca trupul.
Acum sau poate altă dată
Vom scrie poeme
Și povești de dragoste
Întregului univers.
Cer senin
Mă uit la cer, e de-un albastru senin
Mi te închipui atât de frumos și de lin,
Prin gânduri mi te plimbi mai mereu
Dar ești atât de departe... de sufletul meu...
Aș mai vrea încă o dată să ne vedem întâmplător
Așa aș mai potoli un pic al meu dor,
Să pot să te îmbrățişez măcar o ultimă dată
Si-un vin să savurăm în doi cum n-am făcut-o vreodată...
Nu pot să te scot din gând nici un minut
Deși uneori aș vrea să pot să mă ascund
De vise, speranțe... de al meu gând
Să nu mai doară atât de tare...cum ne-am pierdut...
Alte poezii ale autorului
Viața e un dar !
Viața e un dar
Trăiește-o ca atare ,
Ajut-o să te urce
Nu să te coboare.
Îndeamn-o la voință
Îndeamn-o la răbdare
Și va străluci ca cea
Mai mândră floare!
Urări de primăvară !+6
Dragi cititoare și cititori ,care găsiți timp
să-mi citiți găndurile poate,și dorințele de
mai bine pentru toată lumea,vă mulțumesc !
Natura a întrat în drepturle ei .Primăvara este
atât de frumoasă!...Doresc ca PRIMĂVARA să
între în sufletele voastre și acolo să rămână!
Bine ai venit zi de 1 mai !
MAGIA IUBIRII
Doar o dată întâmplător ,
Ne-am întânlit privirea
Și de atunci , din clipa aceia ,
Am cunoscut iubirea .
În câți ochi m-am oglindit ,
Cu trecerea prin vreme ,
Nici o privire na știut
Ca tine să mă cheme .
În ochii tăi am deslușit ,
Pentru întâia oară ,
Ce e fiorul dorului ,
Când trupul se înfioară ?
Și dor mi-a fost de-atunci ,
De ochii tăi negri , adânci ,
Și tu ai înțeles izvorul
Dorințelor din ochii mei ...
Mi-ai aprins în suflet
Atâta vâlvătaie ...
Credeam că , dacă ai să pleci ,
De dor , eu am să mor ...
Trebuie să recunosc cât sunt de fericit ,
Că-ci te iubesc - AUZI FEMEIE ? -
Și văd că sunt iubit ...
Și ce va fi la urmă ?
Și mă gândesc când sunt nebun ...
Iubirea de ne moare ,
Ce vom face noi , cu viața noastră ,
Vom mai trăi noi oare ?
Hai să ne păstrăm iubirea ,
S-o ascundem , la nevoie ,
Căci tu esti , pentru mine tot ;
Altar , și mamă și femeie .
Sunt iubiri de multe feluri
Mulți se laudă cu ea ,
Iubirea noastră a fost una ,
Cu alta nu pot compara .
EȘTI GELOASĂ ?
Știu de ce ești supărată!...
Eu te caut ,tu te ascuzi ,
La telefon ,nu răspunzi ,
În tăcere te afunzi!...
Știu ,că m-ai văzut aseară
Stând de vorbă ,lângă scară ,
C-o frumoasă domnișoară.
Și ție ți s-a părut ...
C-am voit să o sărut.
Nu-i deloc adevărat ,
Poate nici n-ai observat
Că a plecat nedumerită ,!
Avea în mână o adresă
Căuta pe cineva,
Pe cine ea căuta?
Asta , în vreme , vom afla!...
,
BUN RĂMAS
Draga mea fiică și dragul meu fiu
Scumpă nepoată cu dragul tău
Și celor ce de mai știu,
Că a vieții văpaie se stinge
Lumea întreagă cu voi împreună
La ultimul ceas rămâne în urmă
Dar plecarea mea e împăcată
Poteca ce-o las de voi e umblată,
Și fața-mi cu lacrima voastră spălată.
Un semn tot voi trimite din alba cetate
Din cerul înalt când vântul va bate.
Și rugămintea mea de pe urmă:
Nu mă jeliți la ultimul ceas;
Eu doar vă spun: BUN RĂMAS
Să nu-mi spui, adio !
Cum ai distrus fără să știi...
Un rost al anilor târzii
Și cum jelesc pe căi pustii
Și jalea îmi e de înțeles
Când din atâtea ,te-am ales?
Norocul meu biet călător ,
S-a dus de atunci ca blestemat
Și plâng pe drumul ce-ai plecat
Privesc în jur mă simt pierdut
Plecarea ta cât m-a durut .
Te chem copacii din grădină
Cu rod-n pârg ,și fiecare ram
Se întinde spre ușa casei ferecate
În curtea în care altădată
Fremăta de voie bună
Acum când tot ce-a fost s-a dus
Și pe cărări a rămas doar umbra
Mai sper cu sufletul rănit
Să pot să-ți spun ,cât te-am iubit .
Adio să nu-mi spui de pleci
Îți caut umbra pe poteci !...
Viața e un dar !
Viața e un dar
Trăiește-o ca atare ,
Ajut-o să te urce
Nu să te coboare.
Îndeamn-o la voință
Îndeamn-o la răbdare
Și va străluci ca cea
Mai mândră floare!
Urări de primăvară !+6
Dragi cititoare și cititori ,care găsiți timp
să-mi citiți găndurile poate,și dorințele de
mai bine pentru toată lumea,vă mulțumesc !
Natura a întrat în drepturle ei .Primăvara este
atât de frumoasă!...Doresc ca PRIMĂVARA să
între în sufletele voastre și acolo să rămână!
Bine ai venit zi de 1 mai !
MAGIA IUBIRII
Doar o dată întâmplător ,
Ne-am întânlit privirea
Și de atunci , din clipa aceia ,
Am cunoscut iubirea .
În câți ochi m-am oglindit ,
Cu trecerea prin vreme ,
Nici o privire na știut
Ca tine să mă cheme .
În ochii tăi am deslușit ,
Pentru întâia oară ,
Ce e fiorul dorului ,
Când trupul se înfioară ?
Și dor mi-a fost de-atunci ,
De ochii tăi negri , adânci ,
Și tu ai înțeles izvorul
Dorințelor din ochii mei ...
Mi-ai aprins în suflet
Atâta vâlvătaie ...
Credeam că , dacă ai să pleci ,
De dor , eu am să mor ...
Trebuie să recunosc cât sunt de fericit ,
Că-ci te iubesc - AUZI FEMEIE ? -
Și văd că sunt iubit ...
Și ce va fi la urmă ?
Și mă gândesc când sunt nebun ...
Iubirea de ne moare ,
Ce vom face noi , cu viața noastră ,
Vom mai trăi noi oare ?
Hai să ne păstrăm iubirea ,
S-o ascundem , la nevoie ,
Căci tu esti , pentru mine tot ;
Altar , și mamă și femeie .
Sunt iubiri de multe feluri
Mulți se laudă cu ea ,
Iubirea noastră a fost una ,
Cu alta nu pot compara .
EȘTI GELOASĂ ?
Știu de ce ești supărată!...
Eu te caut ,tu te ascuzi ,
La telefon ,nu răspunzi ,
În tăcere te afunzi!...
Știu ,că m-ai văzut aseară
Stând de vorbă ,lângă scară ,
C-o frumoasă domnișoară.
Și ție ți s-a părut ...
C-am voit să o sărut.
Nu-i deloc adevărat ,
Poate nici n-ai observat
Că a plecat nedumerită ,!
Avea în mână o adresă
Căuta pe cineva,
Pe cine ea căuta?
Asta , în vreme , vom afla!...
,
BUN RĂMAS
Draga mea fiică și dragul meu fiu
Scumpă nepoată cu dragul tău
Și celor ce de mai știu,
Că a vieții văpaie se stinge
Lumea întreagă cu voi împreună
La ultimul ceas rămâne în urmă
Dar plecarea mea e împăcată
Poteca ce-o las de voi e umblată,
Și fața-mi cu lacrima voastră spălată.
Un semn tot voi trimite din alba cetate
Din cerul înalt când vântul va bate.
Și rugămintea mea de pe urmă:
Nu mă jeliți la ultimul ceas;
Eu doar vă spun: BUN RĂMAS
Să nu-mi spui, adio !
Cum ai distrus fără să știi...
Un rost al anilor târzii
Și cum jelesc pe căi pustii
Și jalea îmi e de înțeles
Când din atâtea ,te-am ales?
Norocul meu biet călător ,
S-a dus de atunci ca blestemat
Și plâng pe drumul ce-ai plecat
Privesc în jur mă simt pierdut
Plecarea ta cât m-a durut .
Te chem copacii din grădină
Cu rod-n pârg ,și fiecare ram
Se întinde spre ușa casei ferecate
În curtea în care altădată
Fremăta de voie bună
Acum când tot ce-a fost s-a dus
Și pe cărări a rămas doar umbra
Mai sper cu sufletul rănit
Să pot să-ți spun ,cât te-am iubit .
Adio să nu-mi spui de pleci
Îți caut umbra pe poteci !...