Îmi ceri respect
Și n-am cerut nimic...
Un pic de fericire....
Și am primit în schimb
Amar și chinuire...
Îmi ceri respect...
Dar nu cred că se poate...
Respectul tau a rămas că o carte....
Pierdut și aruncat pe un raft prăfuit
Îl vei găsi cindva tirziu....
Și îți vei aminti că te-am iubit...
Iar eu voi fi departe...
Din nou voi invia...
Va răsări frumos zimbetul pe fata mea...
Voi radia că soarele de fericire...
Și voi uita pe veci...
De a ta iubire...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Alexandra TB
Data postării: 7 aprilie 2023
Comentarii: 1
Vizualizări: 845
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
,,Ne cunoaștem din vedere" în turcă
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
kaç tane geçici an
asla onların yoluna çıkma
durmadılar
güvenli ve hızlı yürüyüş
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
sadece sessiz gözler
defalarca söylediler
istedikleri her şey
ışıklarıyla karşılaştıklarında...
Kazara bile değil
tek kelime etmedim
Pek çok toplantıda,
bu dik dik bakma oyunu
ikimizi de eğlendirdi.
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
ama her zaman bir zevktir
saklanacak hafıza
ve gözden geçir
bir ömür boyu tanıdığın gözler
sabah buluşalım
ve kar yağdığında ve yağmur yağdığında
arabada 179.
Biz birbirimizi gözlerden tanıyoruz...
Ve bu yüzden!
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
kaç tane geçici an
onların yolunda hiç durmadık
güvenli ve hızlı yürüyüş
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
sadece sessiz gözler
defalarca söylediler
istedikleri her şey
ışıklarıyla karşılaştıklarında...
Kazara bile değil
tek kelime etmedim
Pek çok toplantıda,
bu dik dik bakma oyunu
ikimizi de eğlendirdi.
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
ama her zaman bir zevktir
saklanacak hafıza
ve gözden geçir
bir ömür boyu tanıdığın gözler
sabah buluşalım
ve kar yağdığında ve yağmur yağdığında
arabada 179.
Biz birbirimizi gözlerden tanıyoruz...
Ve bu yüzden!
Trezeste-te din vis
Ecoul inimii mele te cheama in fervoarea visului
ce il tinem cuprinsi sub un cer de stele,
dar ratacirea ta e nebunia mea.
Sa ma detasez e tot ce am nevoie sa te tin aproape,
visul sa mi-l cuprind de al tau, din doi se face unul, si din unul trei.
Visam in pereche,
dar ceva ne tine intr-o vraja,
atunci cand ne pierdem adevarul acelui Unul din noi toti.
Toti e doar tot nemarginit, vraja se rupe cand lumina trezeste fiinta.
Nu pot să-ţi spun adio încă...
Nu pot să-ţi spun adio încă,
Eşti vie pe a ochilor retină,
Chiar şi uitarea a-nceput să plângă,
Şi te absolvă iar de orice vină.
Nu pot să-ţi spun adio încă,
Deoarece scrisorile pe care ţi le-am rupt,
Au început încet să plângă,
Şi-n suflet aprig m-a durut.
Nu pot să-ţi spun rămâi cu bine,
Deşi în grote pustnic m-am retras,
Singurătatea zilnic jinduie la tine,
Şi mă provoacă alarmant la dans.
Nu pot să-ţi spun nici bine te-am găsit,
Deşi în mine amorul cântă,
Ceva în mine atuncea a murit,
Şi-o revedere încă mă-nspăimântă.
Pot însă să îţi spun fără regret,
Că te-am iubit cu disperare,
Şi-am să dispar precum mă ştii, discret,
În Post Scriptumul de la scrisoare.
Nu cer
Nu cer
Nu cer să-mi dai ce n-ai să-mi dai,
Nici luna-n palme s-o cobori,
Nu cer un drum fără noroi,
Când pașii mei trec printre nori.
Nu cer să schimb ce nu pot fi,
Să mă prefac în altă umbră,
Dar dă-mi curajul de-a trăi,
Cu suflet plin, cu fruntea sumbră.
Nu cer nimic, doar să exist,
Să-mi port lumina-n pieptul gol,
Căci tot ce vreau, în mine-i scris,
Și-i mai frumos decât un rol.
Nu cer să-mi scuturi stele-n zori,
Nici să-mi deschizi un cer senin,
Când trec prin umbre sau fiori,
Eu vreau doar timpul meu deplin.
Nu cer cuvinte fără rost,
Nici jurăminte ce se pierd,
Doar un surâs, căci e un cost
Pe care viața nu-l dezmierd.
Nu cer nimic, doar să mă știi,
Un suflet simplu, un fugar,
Și să rămâi, să-mi fii, să-mi vii,
Când cerul lumii e amar.
Trădarea
Și iar eu noaptea plâng,
Am înțeles greșeala,
Ca giunghiul ce-l înfrâng
Nu îmi mai trece oboseala
În umbra mea de bucurie
A ajuns din nou durere
Și inima mea purpurie
Din nou nu are nici putere
Și multe gânduri in noapte-aceea am avut
Măcar ca inima mea tare m-a durut
Ei zic ca bucurie este-în bani
Măcar ca nuștiu ca iubirea are ani
Eu sunt copil de-acela mic si fără gânduri
Dar mereu aproape ii eram
In fiecare din a ei dureri eram in rânduri,
Și bucuria in ochii ei o ridicam
Eu știm ca am pierdut iar totul
Dar acum poate nu e pe-ntotdeauna
Caci am făcut fapta ca idiotul,
Și nu doar eu am înțeles furtuna
Eu înțeleg ca bucuria nu mai este
Bucuria era singură persoana
Care mereu ma trece peste
Care și a distrus din nou coloana
Îmi pare rău de ceea ce-am făcut
Cu inima in sânge cer iertare
Dar eu am înțeles ca drumu-i desfăcut
Drumul care ți-era ca bucurie tare
Și știu ca am vorbit ca un copil
Că prostia mea n-are cuvinte
Și in viitor deja am un alt stil
Stilu-n care nu voi fi ca înainte
În ochii mei acum se vede doar durere
Care la noapte iar prin lacrimi s-a vedea
Dar nimeni nici nu va mai observa
Caci toti iar au din nou a lor părere
De durerea mea nu-i pasa nimănui
Poate chiar nici eu nu-i pas
Dar eu deja ma fac un pui
Care fără pereți în viața a rămas
Și acești păreți ea și era
Dar ei s-au dărâmat intr-un moment
Caci ea spus: "pleacă să nu te vad"
Și eu nu am putut exagera
In umbra pașilor ei doar am rămas
Și iar din nou încerc sa fac un pas
Dar nu s-a reusit sa-l fac inainte
Caci toate acestea erau si sunt in minte
Ea este obessia mea
Fără de care am rămas pustie
Și nu mai nimic, chiar bucuria
Care-mi era chiar sentimentul de tărie
Ma scol in dimineața-aceea cu o nădejde
Nădejdea ca toate acestea-s doar un vis
Dar deschizând iar telefonul in aprins
Am rămas doar cu o simpla deznădejde
Eu simplu am văzut mesajul ca zâmbește
Ca parca in sfârșit de mine a scăpat
Iar pentru restul nici nu mai vorbește
Și doar cu lacrimi am rămas din nou in pat.
Uitarea, dar necontenit
Uitarea vine-n pas tăcut,
Și șterge tot ce-a fost durere.
Lăsăm în urmă ce-a trecut,
Privim spre cer, spre mângâiere.
Pentru totdeauna-am înțeles,
Că timpul nu-l putem întoarce.
Dar viitorul ne-a ales,
Spre noi speranțe să ne poarte.
,,Ne cunoaștem din vedere" în turcă
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
kaç tane geçici an
asla onların yoluna çıkma
durmadılar
güvenli ve hızlı yürüyüş
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
sadece sessiz gözler
defalarca söylediler
istedikleri her şey
ışıklarıyla karşılaştıklarında...
Kazara bile değil
tek kelime etmedim
Pek çok toplantıda,
bu dik dik bakma oyunu
ikimizi de eğlendirdi.
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
ama her zaman bir zevktir
saklanacak hafıza
ve gözden geçir
bir ömür boyu tanıdığın gözler
sabah buluşalım
ve kar yağdığında ve yağmur yağdığında
arabada 179.
Biz birbirimizi gözlerden tanıyoruz...
Ve bu yüzden!
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
kaç tane geçici an
onların yolunda hiç durmadık
güvenli ve hızlı yürüyüş
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
sadece sessiz gözler
defalarca söylediler
istedikleri her şey
ışıklarıyla karşılaştıklarında...
Kazara bile değil
tek kelime etmedim
Pek çok toplantıda,
bu dik dik bakma oyunu
ikimizi de eğlendirdi.
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
ama her zaman bir zevktir
saklanacak hafıza
ve gözden geçir
bir ömür boyu tanıdığın gözler
sabah buluşalım
ve kar yağdığında ve yağmur yağdığında
arabada 179.
Biz birbirimizi gözlerden tanıyoruz...
Ve bu yüzden!
Trezeste-te din vis
Ecoul inimii mele te cheama in fervoarea visului
ce il tinem cuprinsi sub un cer de stele,
dar ratacirea ta e nebunia mea.
Sa ma detasez e tot ce am nevoie sa te tin aproape,
visul sa mi-l cuprind de al tau, din doi se face unul, si din unul trei.
Visam in pereche,
dar ceva ne tine intr-o vraja,
atunci cand ne pierdem adevarul acelui Unul din noi toti.
Toti e doar tot nemarginit, vraja se rupe cand lumina trezeste fiinta.
Nu pot să-ţi spun adio încă...
Nu pot să-ţi spun adio încă,
Eşti vie pe a ochilor retină,
Chiar şi uitarea a-nceput să plângă,
Şi te absolvă iar de orice vină.
Nu pot să-ţi spun adio încă,
Deoarece scrisorile pe care ţi le-am rupt,
Au început încet să plângă,
Şi-n suflet aprig m-a durut.
Nu pot să-ţi spun rămâi cu bine,
Deşi în grote pustnic m-am retras,
Singurătatea zilnic jinduie la tine,
Şi mă provoacă alarmant la dans.
Nu pot să-ţi spun nici bine te-am găsit,
Deşi în mine amorul cântă,
Ceva în mine atuncea a murit,
Şi-o revedere încă mă-nspăimântă.
Pot însă să îţi spun fără regret,
Că te-am iubit cu disperare,
Şi-am să dispar precum mă ştii, discret,
În Post Scriptumul de la scrisoare.
Nu cer
Nu cer
Nu cer să-mi dai ce n-ai să-mi dai,
Nici luna-n palme s-o cobori,
Nu cer un drum fără noroi,
Când pașii mei trec printre nori.
Nu cer să schimb ce nu pot fi,
Să mă prefac în altă umbră,
Dar dă-mi curajul de-a trăi,
Cu suflet plin, cu fruntea sumbră.
Nu cer nimic, doar să exist,
Să-mi port lumina-n pieptul gol,
Căci tot ce vreau, în mine-i scris,
Și-i mai frumos decât un rol.
Nu cer să-mi scuturi stele-n zori,
Nici să-mi deschizi un cer senin,
Când trec prin umbre sau fiori,
Eu vreau doar timpul meu deplin.
Nu cer cuvinte fără rost,
Nici jurăminte ce se pierd,
Doar un surâs, căci e un cost
Pe care viața nu-l dezmierd.
Nu cer nimic, doar să mă știi,
Un suflet simplu, un fugar,
Și să rămâi, să-mi fii, să-mi vii,
Când cerul lumii e amar.
Trădarea
Și iar eu noaptea plâng,
Am înțeles greșeala,
Ca giunghiul ce-l înfrâng
Nu îmi mai trece oboseala
În umbra mea de bucurie
A ajuns din nou durere
Și inima mea purpurie
Din nou nu are nici putere
Și multe gânduri in noapte-aceea am avut
Măcar ca inima mea tare m-a durut
Ei zic ca bucurie este-în bani
Măcar ca nuștiu ca iubirea are ani
Eu sunt copil de-acela mic si fără gânduri
Dar mereu aproape ii eram
In fiecare din a ei dureri eram in rânduri,
Și bucuria in ochii ei o ridicam
Eu știm ca am pierdut iar totul
Dar acum poate nu e pe-ntotdeauna
Caci am făcut fapta ca idiotul,
Și nu doar eu am înțeles furtuna
Eu înțeleg ca bucuria nu mai este
Bucuria era singură persoana
Care mereu ma trece peste
Care și a distrus din nou coloana
Îmi pare rău de ceea ce-am făcut
Cu inima in sânge cer iertare
Dar eu am înțeles ca drumu-i desfăcut
Drumul care ți-era ca bucurie tare
Și știu ca am vorbit ca un copil
Că prostia mea n-are cuvinte
Și in viitor deja am un alt stil
Stilu-n care nu voi fi ca înainte
În ochii mei acum se vede doar durere
Care la noapte iar prin lacrimi s-a vedea
Dar nimeni nici nu va mai observa
Caci toti iar au din nou a lor părere
De durerea mea nu-i pasa nimănui
Poate chiar nici eu nu-i pas
Dar eu deja ma fac un pui
Care fără pereți în viața a rămas
Și acești păreți ea și era
Dar ei s-au dărâmat intr-un moment
Caci ea spus: "pleacă să nu te vad"
Și eu nu am putut exagera
In umbra pașilor ei doar am rămas
Și iar din nou încerc sa fac un pas
Dar nu s-a reusit sa-l fac inainte
Caci toate acestea erau si sunt in minte
Ea este obessia mea
Fără de care am rămas pustie
Și nu mai nimic, chiar bucuria
Care-mi era chiar sentimentul de tărie
Ma scol in dimineața-aceea cu o nădejde
Nădejdea ca toate acestea-s doar un vis
Dar deschizând iar telefonul in aprins
Am rămas doar cu o simpla deznădejde
Eu simplu am văzut mesajul ca zâmbește
Ca parca in sfârșit de mine a scăpat
Iar pentru restul nici nu mai vorbește
Și doar cu lacrimi am rămas din nou in pat.
Uitarea, dar necontenit
Uitarea vine-n pas tăcut,
Și șterge tot ce-a fost durere.
Lăsăm în urmă ce-a trecut,
Privim spre cer, spre mângâiere.
Pentru totdeauna-am înțeles,
Că timpul nu-l putem întoarce.
Dar viitorul ne-a ales,
Spre noi speranțe să ne poarte.
Alte poezii ale autorului
Scumpi profesori
Ma-nchin in fata voastră
Iubiți, scumpi profesori
Voi ne-ați fost povață
Flori înflorite în zori
..
Ma-nchin cu plecăciune
Vă mulțumesc o viață
Ne-ați dat înțelepciune
Ne-ați cultivat speranță
...
Iar azi cu ușurință
În lume noi pășim
Cu dor recunoștință
De voi ne amintim
(Pentru profesori gim.Bamut)
Doamne dă-mi puterea...
Doamne dă-mi te rog puterea...
Din genunchi sămă ridic...
Să mă scutur de durerea...
Care trupul mi-a lovit...
Doamne și te rog îmi spune...
Cumsă iert pe toți acei...
Care au lovit în mine...
Cînd eu îi iubeam pe ei...
Doamne eu te rog ma scapă...
De tristețea asta mare...
Fără milă ea îmi sapă...
Răni în suflet și mă doare...
Doamnelasă soarele din cer...
Sufletul să-mi încălzească...
Frigul a intrat în el...
Gheața vreau să o topească...
Doamne,ia-mi tu inima la tine...
Tare mi-e mila de ea...
Căci degeaba bate înmine...
Dacă no vrea cineva...
Amintiri
A fost frumos ....
Dar scurt ...
Nu a fost sa fie ...
Gresisem eu ...asa a fost sa fie
In viata totu-i trecator...
Si ne va trece... poate...
Eu sunt pe un drum ...
Tu pe alt drum ...
Nimic nu se intoarce....
Esti idealul de barbat ...
Cuminte, educat ...
Te-a atras cindva la mine
Sufletul meu intunecat...
Mi-ai daruit lumina..
O voi pastra mereu ....
Credeam ca toti barbati-s dobitoci
Acum nu cred la fel....
Desi-s pi-un drum mai greu acum si cu dificultate..
. Te simt aici ... in gind...
La greu cerindu-ti sfatul...
Cind vei vedea acest mesaj ...
De-l vei vedea vreodata...
sa stii .. cu gindul meu ...
Voi fi mereu aproape....
Iti doresc in calea ta ...
Sa ai parte de iubire ....
Sa te iubeasca cineva ....
cum mai iubit pe mine...
Ma ierti mămica mea...
Din ochii mamei
Scumpi si dragi,
O lacrima se scurge...
Mamica mea ,nu lacrima ,
Nu are rost a plinge...
Pasesc prin amintiri zimbind...
Iti multumesc, o viata,
Nu-i om pe lume, pe pamint...
Esti firul de speranta...
Oricum in viata as gresi,
Eu vreau ertarea ta...
Si cit de strimb nu as pasi
Ma ierti, mamica mea...
Pentu ( Turcanu Svetlana)
versuri le mele :-)
Secolul XXI
Am in suflet... doar durere ce mā apasa neîncetat
În lumea asta nui tacere, toti striga....dar pentru ce? Toti au uitat....
În jur doar oameni falsi, vorbind de omenie....
Fãra sa-si dea seama ca-s plini de viclenie...
Toti sunt ideali si vor sa fie bine
Vind alcool tigari nu se gindesc la tineri
Asa e veata, asa a fost mereu
Suspine-n suflet, plinsete la greu....
Asa sunt oamenii, asa sunt si eu...
As vrea sa schimb, insa imi e greu
Merg la biserica, la Dumnezeu acasa
Pina si acolo treb"sa achiti o taxa
O, ce mai veata , in prezent traim
Oare in iad cind o sa venim
Va fi mai crud?!mai rau oare se poate?!
De cit sa omoare mama , copilul ce il poarta...
Prima învățătoare
În clasa 'ntîi pășeam cu frică
Dar vocea ei mă liniști
Eram copil, eram prea mică
De toate ea ne-a ocrotit
,,
Ne-a învățat cu duioșie
Că să scriem, sa citim
Azi avem mare bucurie
Că ai tai elevi am fost sa fim....
..
Că boboceii cei de rață
Ne-ai învățat să înotăm
Și acum cu a ta povață
Probleme-n viață rezolvăm...
(Pentru invatatoarele de clase primare a gim.Bahmut )
Scumpi profesori
Ma-nchin in fata voastră
Iubiți, scumpi profesori
Voi ne-ați fost povață
Flori înflorite în zori
..
Ma-nchin cu plecăciune
Vă mulțumesc o viață
Ne-ați dat înțelepciune
Ne-ați cultivat speranță
...
Iar azi cu ușurință
În lume noi pășim
Cu dor recunoștință
De voi ne amintim
(Pentru profesori gim.Bamut)
Doamne dă-mi puterea...
Doamne dă-mi te rog puterea...
Din genunchi sămă ridic...
Să mă scutur de durerea...
Care trupul mi-a lovit...
Doamne și te rog îmi spune...
Cumsă iert pe toți acei...
Care au lovit în mine...
Cînd eu îi iubeam pe ei...
Doamne eu te rog ma scapă...
De tristețea asta mare...
Fără milă ea îmi sapă...
Răni în suflet și mă doare...
Doamnelasă soarele din cer...
Sufletul să-mi încălzească...
Frigul a intrat în el...
Gheața vreau să o topească...
Doamne,ia-mi tu inima la tine...
Tare mi-e mila de ea...
Căci degeaba bate înmine...
Dacă no vrea cineva...
Amintiri
A fost frumos ....
Dar scurt ...
Nu a fost sa fie ...
Gresisem eu ...asa a fost sa fie
In viata totu-i trecator...
Si ne va trece... poate...
Eu sunt pe un drum ...
Tu pe alt drum ...
Nimic nu se intoarce....
Esti idealul de barbat ...
Cuminte, educat ...
Te-a atras cindva la mine
Sufletul meu intunecat...
Mi-ai daruit lumina..
O voi pastra mereu ....
Credeam ca toti barbati-s dobitoci
Acum nu cred la fel....
Desi-s pi-un drum mai greu acum si cu dificultate..
. Te simt aici ... in gind...
La greu cerindu-ti sfatul...
Cind vei vedea acest mesaj ...
De-l vei vedea vreodata...
sa stii .. cu gindul meu ...
Voi fi mereu aproape....
Iti doresc in calea ta ...
Sa ai parte de iubire ....
Sa te iubeasca cineva ....
cum mai iubit pe mine...
Ma ierti mămica mea...
Din ochii mamei
Scumpi si dragi,
O lacrima se scurge...
Mamica mea ,nu lacrima ,
Nu are rost a plinge...
Pasesc prin amintiri zimbind...
Iti multumesc, o viata,
Nu-i om pe lume, pe pamint...
Esti firul de speranta...
Oricum in viata as gresi,
Eu vreau ertarea ta...
Si cit de strimb nu as pasi
Ma ierti, mamica mea...
Pentu ( Turcanu Svetlana)
versuri le mele :-)
Secolul XXI
Am in suflet... doar durere ce mā apasa neîncetat
În lumea asta nui tacere, toti striga....dar pentru ce? Toti au uitat....
În jur doar oameni falsi, vorbind de omenie....
Fãra sa-si dea seama ca-s plini de viclenie...
Toti sunt ideali si vor sa fie bine
Vind alcool tigari nu se gindesc la tineri
Asa e veata, asa a fost mereu
Suspine-n suflet, plinsete la greu....
Asa sunt oamenii, asa sunt si eu...
As vrea sa schimb, insa imi e greu
Merg la biserica, la Dumnezeu acasa
Pina si acolo treb"sa achiti o taxa
O, ce mai veata , in prezent traim
Oare in iad cind o sa venim
Va fi mai crud?!mai rau oare se poate?!
De cit sa omoare mama , copilul ce il poarta...
Prima învățătoare
În clasa 'ntîi pășeam cu frică
Dar vocea ei mă liniști
Eram copil, eram prea mică
De toate ea ne-a ocrotit
,,
Ne-a învățat cu duioșie
Că să scriem, sa citim
Azi avem mare bucurie
Că ai tai elevi am fost sa fim....
..
Că boboceii cei de rață
Ne-ai învățat să înotăm
Și acum cu a ta povață
Probleme-n viață rezolvăm...
(Pentru invatatoarele de clase primare a gim.Bahmut )
Anișoara Iordache