Fără upgrade
și stau prostit uitându-mă la umeri-ți goi ca la desfacerea eclipselor
cred că noi am rămas în versiunea beta
mai avem de acordat pe ici, pe colo, unele cuvinte,
unele măsuri ale clipelor
nici nu avem parole pentru next level
și-s departe de noi privirile indiscrete
suntem inseparabili noi de noi și avem o singură fobie- de upgrade
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 9 martie 2023
Comentarii: 1
Vizualizări: 693
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Fior noiembric
Cade cortina peste noiembrie,
Iar sufletul strigă că-i la ananghie.
Ale timpului pânze par de nestrăpuns
Și ale iernii mreje parcă m-au ajuns...
Mii de iluzii se pierd în egoticul vals,
Dar spune-mi tu, inimă, ce-i cu acest fals?
Îmi aud sufletul rostind un pregnant ultimatum,
În timp ce eu refuz a pierde lupta cu sobrul bucium.
Las deoparte armele, deschid larg ochii...
Zăresc stropul de speranță ne-nsoțit de confuzii...
Și reușesc a înțelege busola sorții.
- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără
Pierdut in stele
Praf de stele
Scris pe piel
Te am avut
Si te am pierdut
Amurg intunecat
Rasarit descreierat
Te am privit
Si te am gandit
Atras sau distant?
Al meu sau al tau?
Niciodata noi n am fost
Cateodata noi ne am vrut
Viața nu e un joc!
Nu e ușor să spui, da te iubesc,
Când gândul tău e la alcineva,
Iar când în joc e inima si nu mintea,
Degeaba-ncerci să simulezi ceva
Să-i zici despre a ta nouă iubire,
Când în minciună lângă ea trăiești,
Îți trebuie curaj și multă asumare,
Când nu la preot și către ea..te spovedești
Nu te ascunde și fi plin de morală,
Când știi că ai călcat totu-n picioare,
Și nici nu te-amăgi că ea nu simte,
Când minți, dar îi trimiți în dar o floare
Mai bine nu întârzia să-i spui,
Că ți-ai aflat dragostea altundeva,
Va înțelege și-n timp te va ierta,
Când inima-i va bate pentru cineva
.............................
E greu în viața să mărturisești,
Un adevăr ce are capul spart,
Iar prin minciună când trăiești,
Jocul se-ncheie și sah mat...primesti!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Nebunia Unei Iubiri
Ai zis că vrei să-ți dedic o poezie doar ție
Pot să-ți îndeplinesc dorințele,dar când te vei căsători cu mine?
Nu rezist să nu te știu al meu,să nu îți fiu soție
Știu că la finalul timpului meu îmi vei aparține.
Ce-ar putea glasul meu mort să împărtășească despre noi,
Dacă iubim așa mult, încât ne evităm și ne ascundem?
Poveștile de dragoste mereu se vor termina în doi
Astfel cei goi,și anume noi,sufletul unul altuia îl pătrundem.
Dacă am juca vreodată într-o piesă de teatru,
Eu aș fi acea femeie care e nebună după tine,
Iar tu, tu ai fi acel bărbat pe care l-ar împărți dracu-n patru,
Încercând din răsputeri să mă facă să nu-l pot obține.
Ești un mare porc care nu-și vede de treaba lui.
Ți-aș da în cap cu tot ce aș prinde la mâna dreaptă,
Dar și când te-oi prinde te voi săruta în noapte până vei simți razele soarelui…
Până atunci las ca relația dintre noi să rămână tăcută,să vorbească în șoaptă.
Cum Era Noi, Nimeni Nu Era
Cum era noi, nimeni nu era,
Lacrimi și râsete, mâini împreunate,
Împreună zâmbeam sub luna grea,
Sufletele noastre, mereu fermecate.
Cum ne iubeam, nimeni nu iubea,
Inimi unite-ntr-o singură bătaie,
Nimic în lume nu ne-ar putea lua,
Ce simțeam atunci, sub bolta cea mai deasă.
Timpul trecea, dar noi rămâneam,
Cu șoapte dulci și priviri adânci,
În taină lumea o îmbrățișam,
Pe drumuri de vise și zări fierbinți.
Noi eram flacăra ce nu se stinge,
Ne aprindeam în orice moment,
Dragostea noastră nimeni nu o atinge,
O poveste eternă, în suflet prezent.
În ochii tăi vedeam tot ce conta,
O lume-n care doar noi doi trăiam,
Cum era noi, nimeni nu visa,
Iubirea noastră, un veșnic vals dansam.
Și chiar de vremuri s-au stins ușor,
Cum era noi, va rămâne mereu,
Două inimi în același fior,
Cum ne iubeam, nimeni n-a mai știut.
Împăcare!
Hai să ne-mpăcăm chiar azi
Că mâine poate fi târziu,
Să credem iarăși în iubire
Iar eu prieten drag să-ți fiu.
Ne știm parcă de-o veșnicie
Și peste multe am trecut,
Doar împreună am luptat
Și rău la nimeni n-am făcut.
A fost și vânt, au fost și ploi
Ba chiar și câteva furtuni,
Dar am știut cum să trăim
În adevăr și nu-n minciuni.
Nu cred că poți uita vreodată
Trecutul când ne-am cunoscut,
Și viața noastră atât de fericită
Pentru că alții răul ni l-au vrut.
Știm amândoi destul de bine
Că-n jur avem destui dușmani,
Iar satisfacții să le dăm nu vreau
Când ne iubim de-atâția ani.
Așa că hai să lăsăm amândoi
Din tot ce e orgoliu păcătos,
Iar lumea să rămână cu ale ei
Și să uităm prostia...de-a fi gelos!
Alte poezii ale autorului
Flori de Iasomie
N-am mirosit niciodata iasomie,dar poate la anul,
Caci auzind despre frumosul ei parfum,
Gandindu-ma la un liliac de vara,
Am luat un puiet in ajunul Craciunului,
O creanga vestejita,infipta intr-un ghiveci ce era,dar,
Puteam sa simt deja,ascuns in spatele cojilor de portocala,
In aburii vinului fiert,fantoma florilor albe.
Ma uitam la acel arbust,cum o mama se uita la copilul ei,
Cu o lumina ce se varsa asupra sa,pana ce creste,
Pentru ca mai departe flacara lui sa o incalzeasca.
Si pe masura ce zilele treceau,se rupeau file din calendar,
Puietul a crescut si cum primavara a spart zidul de gheata al iernii,
Am scos ghiveciul in fata casei sa asculte:
Cantecul pasarilor ce soseau de dupa hotarele de nicaieri,
Ploaia mocnind cum cade pe asfaltul uscat,
Adierea vantului atunci cand albastrul cerului se innegreste,
Zgomotul masinilor nervoase ce se intorceau acasa...viata.
Intre timp cate un mugur incepea sa creasca,apoi mai multi,
Pana cand intr-o seara de aprilie,cand luna a rasarit din praf de stele,
Si arunca spre pamant cu unde aurii de satelit,
In acea lumina,se vedea cum iese singura,timida si verde,o frunza,
Apoi mai multe,pana cand n-am putut sa le mai numar.
Insa ceva in mine se schimbase,asa cum intr-o zi insorita vine furtuna,
Si totusi,cumva micul arbust isi pierduse insemnatatea.
Prea ocupat ducand o viata de om,treceam pe langa ghiveciul din fata casei,
Precum raul de pietre ce isi vede de cursul lui.
Aparusera si primele flori odata cu sarutul cald al verii,
Albe,ovale,le priveam de la fereastra in timp ce scriam aceste randuri,
Vedeam cum oamenii se opreau sa le miroasa,cum se aplecau,
Sa rupa cate o floare sa-i poarte parfumul acasa,
Dar ceva in mine se opunea;ma impacam cu gandul ca mai tarziu,
Voi iesi si am sa simt mireasma florilor,dar nu s-a intamplat niciodata.
Era deja mijlocul lui august,
Acum frunzele nu se mai vad de flori,
Puteam sa simt in aer prospetimea lor de cum deschideam fereastra;
Era ca o chemare,a unei voci angelice venita din inima muntilor,adanc in padure,
Ce te indeamna sa te detasezi de tine,sa plutesti in urma ei,
Ca sa ajungi pe malurile unui lac de safir,in mijlocul unei paduri de brazi.
E locul unde te-ai nascut,pajistea viselor tale intrerupte,
Simti cum ultimele particele din tine se duc departe in zborul fluturilor,
Te simti atras de adancurile apei si te afunzi tot mai adanc,
Si pe masura ce cazi vocea se aude din ce in ce mai infundata,
Pana cand nu o mai auzi deloc si te trezesti din vis.
Eu nu am raspuns chemarii,nu pot spune ca am refuzat-o,dar am amanat-o,
Si o amanam de fiecare data.
Un fior rece am simtit la venirea lui octombrie,
De parca auzeam tipetele unei fiare cum se stinge,
Natura sangereaza si isi varsa ultimele lacrimi inainte de a deveni rece.
Niciodata nu stii cand vine sfarsitul,
Cand auzi pentru ultima data vocea unui om mort.
Azi mi-am amintit de acea voce angelica si cat de mult insemna,
Cum poate o iubire simpla,dar pura sa ajunga doar franturi,
Ce vor muri odata cu ultimele flori de iasomie...si doar o floare a mai ramas,
O ultima chemare slaba;de aceasta data am raspuns,
Mi-am umblat picioarele goale prin bruma ierbii,pana in fata casei,
Unde un ghiveci pe jumatate spart,tinea loc unei plante uscate,
Asemenea unei buruieni pe care urma sa o smulg.
Acolo am simtit ultima suflare a naturii,
Cand floarea uscata din palma s-a sfaramat si s-a lasat dusa in bataia vantului,
Lasand in urma firmiturile unei dorinte...si vocea a murit de tot.
N-am mirosit niciodata iasomie,dar poate la anul.
iubire si dor
iubire si dor
orice om iubeste,
dar,
iubirea trece incercand sa ne abandoneze pe un camp pustiu unde doar cu capul
sus poti trece peste lucruri rele
dorul?…
dorul vine odata cu iubirea
cand iubesti…ti e dor de ceea ce vei pierde
cand esti singur…ti e dor de ceea ce ai pierdut
un dor poate veni,dar poate si pleca
viata este formata din doua cuvinte care pentru unii nu au valoare cum au pentru altii
iubire si dor..
dorul poate fi si el compus din mai multe parti
dorul sufletesc
cand iti e dor de o persoana pe care ai iubit o cu adevarat iti e dor si de cele 5 min in care va vedeati
iti este dor si de zambetul acela mic pe care ti l oferea
iti e dor si de noptile pierdute pe apel
iti e dor de ea ca persoana.
dorul trupesc
dorul trupesc este atunci cand iti e dor de prezenta lui
cand iti e dor doar sa ti ofere atentie ca nu mai primesti atentie
multa lume face diferenta intre iubire si atasarea fata de o persoana
iubirea si dorul?
iubirea si dorul
vin si pleaca
dar,
niciodata nu vin si nu pleaca degeaba
iubirea este un lucru in viata care nu l primesti regulat la luna sau un lucru care pentru unii dureaza o vejnicie
iar dorul este un sentiment de nostalgie
un ambiguu,este un sentiment trist care ne lasa cu rani adanci in suflet
dar,
ele trec.
Spune-mi
Spune-mi draga mea.
De ce totul e așa?
De ce azi și acum,
Nu mai suntem împreună ?
Te-am iubit prea mult,
Cum sufletul meu a cerut.
Cu iubirea am greșit,
Și pentru asta mult am suferit.
În inimă îmi rămâne al tău nume,
Cât voi trăi pe această lume.
(Din punct de vedere al bărbatului )
Z.A.
Scrisoare către mine însumi
Și te caut pe tine cel ce-ai fost,
Te caut in poze, in amintiri
Te caut in munți și-n mare
Pe străzi plimbate și-n vise uitate
In copaci tăiați din care-au ramas doar cioate
Te caut in cer, in soare si-n stele
In parfumuri si-n haine demodate
In lacrimi șiroaie, seci și amare
In gândul bizar ce mi-e pe suflet tumoare,
Te caut in anii de demult, plini de culoare.
Și te caut in ochii candva tineri ai mamei
Pe care-ai adus lacrimi sărate.
Mi se sfarmă-n maini mucegaită ultima rădăcină
Măcinat de vină
Te caut, pe tine cel ce-ai fost cândva fericire in jurul oamenilor.
Te caut chiar aici...in mine, n-ai murit
Doar te-ai pierdut...
Poezie 3
Apocalipsa cap 14 versetul 9:
"Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, vă bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu... fiara =catolicismul, imperiul roman și Uniunea Europeană. Apocalipsa.13 :5 : "...Și i s-a dat "putere să lucreze 42 de luni." 42×30=1260 ani,căci 1 ziuă este =1 anaflam asta din Vechul Testament, cartea Ezechiel,cap.4 cu v 6 !:"...îți pun câte o zi pentru fiecare an."Cit Apoc.12:6 ... icoana fiarei=sau TV-ul ,sau NATO. Semnul fiarei =ziua dintâi a săptămânii la DUXINECA =666 cu cifre romane. Biserica catolică a primit putere prin editura de la Milano 538 până la omorârea ANTIHRIStului de la Vatican de către Napoleon 1798 .Pe coroana triplă papale e scris :VICARIVS FILI DEI=666! Fiara a doua de la Apoc.cap.13 =AMERICA SUA. Semnul sfânt =Sabatul odihna =Sâmbăta:Ezechiel 20 cu v.11,12:"Le-am dat legile Mele și le-am făcut cunoscute poruncile Mele pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele.Le-am dat și Sabatele Mele să fie ca un semn între Mine și ei pentru ca să știe "că Eu sunt Domnul, care-i sfințesc. " !E,ec.20 cu v 20,21 etc. ..... . .............. !!Isaia 66 cu 23 etc. . ..... !"...fuga voastră să nu fie în o zi de Sabat "EvMi-am riscat șansele de trăire veșnică pentru voi." "anti =în locul,în loc de.
Poate in alta viata
Te-am iubit
Dar poate nu a fost destul
Chiar credeam ca îți sunt menit
Dar m-ai făcut sa cred ca nu te merit
Ti-am dat tot ce am avut
Si am făcut tot ce am putut
Dar “te iubesc” au fost doar doua cuvinte pentru tine
Nu ai cum sa iubești fără dragoste de sine
Mi-ai arătat ca pot iubi
Ca ma pot deschide fără dubii
Dar cu ce folos ai făcut-o
Daca dragostea tot tu ai omorât-o
Vindecarea nu exista
Exista doar o viața trista
Fără sens,fără rost,fără iubire,fără tine
Cred ca lumea asta ar fi mai buna fără mine
Poate in alta viata ne vom putea iubi
Acum pot doar inceta din a trai
Silvia Mihalachi