Dacă...?
Dacă aș îndrăzni să-ți spun ce dor imi e de tine
Că fără al tău vin, de mine n-am habar
Te-ai supăra pe mine, babe...?
Și m-ai lăsa să-mi fie dor... încă un an?
Dacă ți-as scrie că fiecare clipă
Cu gândul la tine, e ca un cer plin de stele
Ai înțelege dorul ce țipă după tine
Sau ai arunca la coș cuvintele mele?
Dacă ți-aș spune că bătaia inimii
Îmi poartă de ceva timp, numele tău,
Ai crede că sunt prinsă în iluzii
Sau ai simți un vin in doi, să-mi faci cadou?
Revino... să nu îmi fie dorul în zadar
Și gândul, ce te respiră din nou...iar și iar,
Îmbrățisează-mă te rog cu-n vin făcut de tine
Povestea noastră să fie... unică pe lume!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 31 ianuarie
Vizualizări: 187
Poezii din aceiaşi categorie
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit viața intr-un pahar
Vino să guști jumătatea ta!
Să ne spunem șoapte fermecate,
Să ne dăm îmbrățișarea uitată!
În ochi să-ți mai văd strălucirea
În suflet să răsune fericirea,
Cu ochii să privim apusul
În minte să-mi rămână râsu-ți!
Mi-a zâmbit viața într-un pahar
Plin de-al strugurilor nectar
Am simțit din nou pe buze fericire
Mi-am imaginat...că-i un vin de la tine!
Cicatrici de iubire
Simt cum carnea se desprinde
Încet-încet de la os,
În fiecare pulsație, o luptă,
În fiecare suspin, un secret minuțios.
În adâncurile ființei, un strigăt,
Îngropat sub straturi de tăcere,
Cuvinte nerostite, ca niște săgeți,
Îmi străpung sufletul cu durere.
Iubirea a fost o flacără vie,
Dar acum, rămâne doar un scrum,
Căci ne-am jucat cu focul
Și am ars tot ce aveam mai bun.
De-aș putea să dezbrac sufletul
De aceste săgeți invizibile,
De fantomele neclare ale trecutului,
De rănile adânci ce par imposibile.
Aș vrea să-mi îmbrățișez durerile,
Să le transform în aripi de zbor,
Căci chiar și din cenușa iubirii,
Se poate naște un nou fior.
de Guțul Cristina
Steaua poeziei
Tu nu știi că versul scris
E un far aprins în zare,
O lumină-n cer deschis
Ce în noapte dă răbdare?
Poezia-i stea ce-nvie
Dorul blând ce ne alină,
Scut fragil de armonie
Pentru inimi ce suspină.
Ea răsare să ne-mbrace
Cu iubire și visare,
Să ne țină-n brațe, pace,
Până-n vara viitoare.
Speranța din Întuneric
Când totul e gri și nimic nu-ți mai place,
Când sufletul tău doar liniște tace,
Privește spre tine, în inima ta,
O flacără mică te va lumina.
Oricât de adânc e abisul ce doare,
Nu renunța, totul are o cale,
Speranța e-n tine, ascunsă sub nor,
Ea știe să crească din lacrimi și dor.
Viața e grea, dar ea te întărește,
În fiecare rană, un vis se-nfiripește,
Învață să cazi, dar să te ridici,
În tine e forța, să mergi pe potici.
Nu te teme de noapte, ea va trece curând,
Lumina se-ntoarce, ca un legământ,
Și-n fiecare pas, chiar de-i rătăcit,
Se-ascunde un sens, un rost nesfârșit.
Tu ești mai puternic decât pare durerea,
Ea vine să-ți dea, nu să-ți ia puterea,
Chiar din cele mai grele momente învii,
Spre zări mai senine, spre zile târzii.
Privește în sus, spre cerul cel vast,
Nu uita că furtuna e doar un contrast,
Îți arată ce-nseamnă lumină și pace,
Când inima ta din nou se desface.
Nu ești singur, căci timpul te poartă,
Și fiecare clipă durerea o iartă,
Speranța renaște din umbre și scrum,
Și-ți luminează al vieții .
Autor Mihut Raul Alexandru.
Povestea stinsă
Când mă privești o floare-n inimă-mi sădești
Rostind mi-e dor cu aripi calde mă topești
Și-un „te iubesc” plutind să-ți bată la ferești
S-atingă sufletu-n adânc, să îmi zâmbești
În palme-ți pun inima mea să o-nvelești
Cu o iubire ca-n povești să o-ncălzești
Cuvinte calde și un suflet să primești
Mă trec fiori când îmi șoptești la ce gândești
Zâmbind se-aprind în ochi tăi lumini de stele
Buzele-ating sorbind cu sete dulcea-ți miere
Aripi se-ntind plutind spre calde emisfere
Mâinile-nchid două ființe între ele
Inimi gonind împing nebun sângele-n vene
Curge fugind nestăvilit unflând artere
Dezlănțuind năvalnic foc arzând sub piele
Aleargă mâinile flămând strivind bariere
Tremură ceru-n asfințit, noaptea se cerne
Scutură bezna-n răsărit, lumini să cheme
Când mă trezesc e patul gol, doar două perne
Visul s-a stins, tot ce-ampletit în noapte piere
AȘTEPT O NOUAĂ ZI
N-am să mai plâng
Și nu te mai chem
Și totuși sunt zile în care
Când descopăr,salba anilor pierduți....
Doamne cât te-am preamărit odată
Când tu erai tot pentru mine
Fără să-ți cer nici-o răsplată.
Acum vreau să dorm că visul mă alină
Așteprând o nouă viață
Sunt sigură că-i aproape.
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit viața intr-un pahar
Vino să guști jumătatea ta!
Să ne spunem șoapte fermecate,
Să ne dăm îmbrățișarea uitată!
În ochi să-ți mai văd strălucirea
În suflet să răsune fericirea,
Cu ochii să privim apusul
În minte să-mi rămână râsu-ți!
Mi-a zâmbit viața într-un pahar
Plin de-al strugurilor nectar
Am simțit din nou pe buze fericire
Mi-am imaginat...că-i un vin de la tine!
Cicatrici de iubire
Simt cum carnea se desprinde
Încet-încet de la os,
În fiecare pulsație, o luptă,
În fiecare suspin, un secret minuțios.
În adâncurile ființei, un strigăt,
Îngropat sub straturi de tăcere,
Cuvinte nerostite, ca niște săgeți,
Îmi străpung sufletul cu durere.
Iubirea a fost o flacără vie,
Dar acum, rămâne doar un scrum,
Căci ne-am jucat cu focul
Și am ars tot ce aveam mai bun.
De-aș putea să dezbrac sufletul
De aceste săgeți invizibile,
De fantomele neclare ale trecutului,
De rănile adânci ce par imposibile.
Aș vrea să-mi îmbrățișez durerile,
Să le transform în aripi de zbor,
Căci chiar și din cenușa iubirii,
Se poate naște un nou fior.
de Guțul Cristina
Steaua poeziei
Tu nu știi că versul scris
E un far aprins în zare,
O lumină-n cer deschis
Ce în noapte dă răbdare?
Poezia-i stea ce-nvie
Dorul blând ce ne alină,
Scut fragil de armonie
Pentru inimi ce suspină.
Ea răsare să ne-mbrace
Cu iubire și visare,
Să ne țină-n brațe, pace,
Până-n vara viitoare.
Speranța din Întuneric
Când totul e gri și nimic nu-ți mai place,
Când sufletul tău doar liniște tace,
Privește spre tine, în inima ta,
O flacără mică te va lumina.
Oricât de adânc e abisul ce doare,
Nu renunța, totul are o cale,
Speranța e-n tine, ascunsă sub nor,
Ea știe să crească din lacrimi și dor.
Viața e grea, dar ea te întărește,
În fiecare rană, un vis se-nfiripește,
Învață să cazi, dar să te ridici,
În tine e forța, să mergi pe potici.
Nu te teme de noapte, ea va trece curând,
Lumina se-ntoarce, ca un legământ,
Și-n fiecare pas, chiar de-i rătăcit,
Se-ascunde un sens, un rost nesfârșit.
Tu ești mai puternic decât pare durerea,
Ea vine să-ți dea, nu să-ți ia puterea,
Chiar din cele mai grele momente învii,
Spre zări mai senine, spre zile târzii.
Privește în sus, spre cerul cel vast,
Nu uita că furtuna e doar un contrast,
Îți arată ce-nseamnă lumină și pace,
Când inima ta din nou se desface.
Nu ești singur, căci timpul te poartă,
Și fiecare clipă durerea o iartă,
Speranța renaște din umbre și scrum,
Și-ți luminează al vieții .
Autor Mihut Raul Alexandru.
Povestea stinsă
Când mă privești o floare-n inimă-mi sădești
Rostind mi-e dor cu aripi calde mă topești
Și-un „te iubesc” plutind să-ți bată la ferești
S-atingă sufletu-n adânc, să îmi zâmbești
În palme-ți pun inima mea să o-nvelești
Cu o iubire ca-n povești să o-ncălzești
Cuvinte calde și un suflet să primești
Mă trec fiori când îmi șoptești la ce gândești
Zâmbind se-aprind în ochi tăi lumini de stele
Buzele-ating sorbind cu sete dulcea-ți miere
Aripi se-ntind plutind spre calde emisfere
Mâinile-nchid două ființe între ele
Inimi gonind împing nebun sângele-n vene
Curge fugind nestăvilit unflând artere
Dezlănțuind năvalnic foc arzând sub piele
Aleargă mâinile flămând strivind bariere
Tremură ceru-n asfințit, noaptea se cerne
Scutură bezna-n răsărit, lumini să cheme
Când mă trezesc e patul gol, doar două perne
Visul s-a stins, tot ce-ampletit în noapte piere
AȘTEPT O NOUAĂ ZI
N-am să mai plâng
Și nu te mai chem
Și totuși sunt zile în care
Când descopăr,salba anilor pierduți....
Doamne cât te-am preamărit odată
Când tu erai tot pentru mine
Fără să-ți cer nici-o răsplată.
Acum vreau să dorm că visul mă alină
Așteprând o nouă viață
Sunt sigură că-i aproape.
Alte poezii ale autorului
Zile in șir
Dimineața mi-e senin, am lumea la picioare ,
Seara mă sufoc în tăcerea prea mare
Azi îmi văd de drum, de vise, de zori
Mâine număr în noapte doar răni și fiori.
Mă frâng in bucăți și cad în pustiu,
N-am fost decât un pas făcut prea târziu
Ochii lui nu sclipesc nicicum a regret
Eu îl păstrez ca cel mai tainic secret.
Si-n nopțile toate ma sufoc în amintiri
Mi-apare-n vis, îl simt, îl respir...
Pentru el sunt doar un caz închis
O poveste trecută... pierduta-n asfințit.
Tot sper durerea să mă uite, să-mi treacă
De ce așa ne-am sfârșit, tot n-am aflat...
Si mă pierd prin iarna cu iz de primăvară
Să uit promisiunile-ți făcute la... figurat.
1 an... 2
Un an în care am ars mocnit
Ducând povara poveștii fără sfârșit
Un an atât de paradoxal
In speranța unui vin la final...
Doi ani de când ne-am cunoscut
Și ochii noștri s-au întâlnit
Doi ani de când a început o poveste
Care azi doar in mine trăiește...
Un an de sentimente puse la zid
Ce doar in versuri mai pot să le deschid
Un an de iluzii și speranțe deșarte
Că timpul ne va ține din nou aproape...
Doi ani de când cărările s-au întâlnit
Și părea ca soarta ne-a fericit
Sa ne potrivească în asa fel
Sa rămânem..." amici la un păhărel".
Un an de când tu ești singurel
Eu cu dor de-o-mbrățisare, la un strugurel
Un an în care, lacrimile au facut arhipelag
Ca n-am rămas, unul pentru altul...cu drag...
Regret
Regret enorm ca m-ai uitat
Si spui ca nu stii cine sunt,
Vorbe urâte-ai aruncat plecând
Ce sufletul mi l-au înfrânt.
Ții minte cum ne-am cunoscut?
Cum mi-ai șoptit că mă doreşti?
Ti-am stat in brațe fără frică
Fără să știu că poți să mă rănești.
Azi sufletul se-neacă în dureri
Îl simt și mă cutremur
Mai ieri îmi era plin de flori
Azi flori în mine tremur.
Ai plecat în alte zări
Sả te întorci e prea târziu..
Ai luat iubirea mea de ieri
..ce-aveam frumos...fắră sắ știu..
Te-am căutat și am sperat
Sa te găsesc in noapte,
Pe străzi pustii am alergat
O clipă să-mi mai fii aproape,
Sa-mi mângâi părul auriu
În brațe să mă strângi,
Sả uit de tot si sả nu știu
Cum e de dor să plangi.
Un vis divin
Gândul mă poartă spre tine, prin spațiu și timp
Mi te așează pe pleoape intr-un pahar de vin
Și-ți șoptesc tăcut un vis ce l-am avut
Ce va rămâne poezie într-un viitor trecut
Era ca-n rai...
Îmi dădeai părul peste umăr și mă sărutai
Pielea fină și catifelată ușor mi-o atingeai
Și ne inecam în păcate cu patimă
Sfârșind frumos povestea asta zbuciumată....
Era ca-n viață...
Și îmi șopteai că sunt frumoasă
Că-s senzuală și nebunește de gustoasă
Că al meu chip când te privesc e storcător de minți
Căci te priveam și mă luau fiori reci și fierbinți...
Era ca niciodată...
Îmi scoteai breteaua ce se voia atârnată
Îmi sărutai corpul de vin înfierbântat
De dorință și plăcere m-am lăsat purtată
Atât de mult si arzător te-am așteptat...
Și m-am umplut de tine în visul meu de noapte
Nu ești să mă mai pierd în ochii tăi căprui
Doar risipesc vise încinse într-o carte
În poezii... rostite oricui și... nimănui.
Muze
Un vin
De-un roșu sangvin,
O-mbrățisare
Rămasă-n uitare,
Un dor
Rămas arzător,
Un gând
Rămas în vânt,
O speranță
Fără nuanță,
O dorință
Fără putință,
O inimă
În lacrimă,
Un suflet
Rămas poet,
Un tainic vis
Rămas promis...
Promisiuni
Neîmplinite minuni
O poveste
Din spații celeste,
Rămasă în poezii
Scrise cu fantezii.
Ti-as spune
Ți-aș spune că de tine mi-e dor🫠,
Că nu vreau sufletul să mă mai doară🥲
Ți-aș spune că vreau,să-mi dai o ultimă îmbratișare🤗,
Să mă cuprinzi blând...fiorii să mă împresoare🥹...
Ți-aș spune cât imi doresc să citesc a ta poezie îmbuteliată🍷
Ți-aș spune toate astea... o dată și... încă o dată....😌
Zile in șir
Dimineața mi-e senin, am lumea la picioare ,
Seara mă sufoc în tăcerea prea mare
Azi îmi văd de drum, de vise, de zori
Mâine număr în noapte doar răni și fiori.
Mă frâng in bucăți și cad în pustiu,
N-am fost decât un pas făcut prea târziu
Ochii lui nu sclipesc nicicum a regret
Eu îl păstrez ca cel mai tainic secret.
Si-n nopțile toate ma sufoc în amintiri
Mi-apare-n vis, îl simt, îl respir...
Pentru el sunt doar un caz închis
O poveste trecută... pierduta-n asfințit.
Tot sper durerea să mă uite, să-mi treacă
De ce așa ne-am sfârșit, tot n-am aflat...
Si mă pierd prin iarna cu iz de primăvară
Să uit promisiunile-ți făcute la... figurat.
1 an... 2
Un an în care am ars mocnit
Ducând povara poveștii fără sfârșit
Un an atât de paradoxal
In speranța unui vin la final...
Doi ani de când ne-am cunoscut
Și ochii noștri s-au întâlnit
Doi ani de când a început o poveste
Care azi doar in mine trăiește...
Un an de sentimente puse la zid
Ce doar in versuri mai pot să le deschid
Un an de iluzii și speranțe deșarte
Că timpul ne va ține din nou aproape...
Doi ani de când cărările s-au întâlnit
Și părea ca soarta ne-a fericit
Sa ne potrivească în asa fel
Sa rămânem..." amici la un păhărel".
Un an de când tu ești singurel
Eu cu dor de-o-mbrățisare, la un strugurel
Un an în care, lacrimile au facut arhipelag
Ca n-am rămas, unul pentru altul...cu drag...
Regret
Regret enorm ca m-ai uitat
Si spui ca nu stii cine sunt,
Vorbe urâte-ai aruncat plecând
Ce sufletul mi l-au înfrânt.
Ții minte cum ne-am cunoscut?
Cum mi-ai șoptit că mă doreşti?
Ti-am stat in brațe fără frică
Fără să știu că poți să mă rănești.
Azi sufletul se-neacă în dureri
Îl simt și mă cutremur
Mai ieri îmi era plin de flori
Azi flori în mine tremur.
Ai plecat în alte zări
Sả te întorci e prea târziu..
Ai luat iubirea mea de ieri
..ce-aveam frumos...fắră sắ știu..
Te-am căutat și am sperat
Sa te găsesc in noapte,
Pe străzi pustii am alergat
O clipă să-mi mai fii aproape,
Sa-mi mângâi părul auriu
În brațe să mă strângi,
Sả uit de tot si sả nu știu
Cum e de dor să plangi.
Un vis divin
Gândul mă poartă spre tine, prin spațiu și timp
Mi te așează pe pleoape intr-un pahar de vin
Și-ți șoptesc tăcut un vis ce l-am avut
Ce va rămâne poezie într-un viitor trecut
Era ca-n rai...
Îmi dădeai părul peste umăr și mă sărutai
Pielea fină și catifelată ușor mi-o atingeai
Și ne inecam în păcate cu patimă
Sfârșind frumos povestea asta zbuciumată....
Era ca-n viață...
Și îmi șopteai că sunt frumoasă
Că-s senzuală și nebunește de gustoasă
Că al meu chip când te privesc e storcător de minți
Căci te priveam și mă luau fiori reci și fierbinți...
Era ca niciodată...
Îmi scoteai breteaua ce se voia atârnată
Îmi sărutai corpul de vin înfierbântat
De dorință și plăcere m-am lăsat purtată
Atât de mult si arzător te-am așteptat...
Și m-am umplut de tine în visul meu de noapte
Nu ești să mă mai pierd în ochii tăi căprui
Doar risipesc vise încinse într-o carte
În poezii... rostite oricui și... nimănui.
Muze
Un vin
De-un roșu sangvin,
O-mbrățisare
Rămasă-n uitare,
Un dor
Rămas arzător,
Un gând
Rămas în vânt,
O speranță
Fără nuanță,
O dorință
Fără putință,
O inimă
În lacrimă,
Un suflet
Rămas poet,
Un tainic vis
Rămas promis...
Promisiuni
Neîmplinite minuni
O poveste
Din spații celeste,
Rămasă în poezii
Scrise cu fantezii.
Ti-as spune
Ți-aș spune că de tine mi-e dor🫠,
Că nu vreau sufletul să mă mai doară🥲
Ți-aș spune că vreau,să-mi dai o ultimă îmbratișare🤗,
Să mă cuprinzi blând...fiorii să mă împresoare🥹...
Ți-aș spune cât imi doresc să citesc a ta poezie îmbuteliată🍷
Ți-aș spune toate astea... o dată și... încă o dată....😌