Cu drag, mereu
Mereu îmi voi aminti de tine... ai fost în viața mea
Deși soarta te-a dus departe de mine
De-atunci nicicând nu te-am putut uita
Trăiești în suflet și-n inima din mine...
Păstrez o parte din tine adânc în suflet
Și când mi-e greu îi scriu și vorbesc cu ea
Nimeni nu știe cui zilnic îmi plâng rănile
Doar eu și acea parte ce o adoram...
Deși o dată cu a ta plecare prematură
Au ars din temelii până și umbrele de speranță
Te-am păstrat mereu în suflet cu căldură
Și știu c-așa... te voi avea o viață!
Ca mi-ai fost drag in toate anotimpurile
Și drag mi-ai fost și când te-ai depărtat
Și chiar de dorul azi imi e o ploaie de cuvinte
E pentru că îmi amintesc c-am fost a ta cândva.
Mereu îmi voi aminti de tine ca de un dor ce stă ascuns
Un dor ce arde tăcut cu fiecare apus
Și nu știu de vreodată îmi va trece
Cu timpul să te uit... să-mi fii o amintire rece...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 15 februarie
Vizualizări: 155
Poezii din aceiaşi categorie
orbita
Si dupa atata amar de vreme,
Bratele mi au prins putere,
Ochii mi au capatat vedere,
Iar inima avere.
in mine scantei din el
imi spun sa fac totul altfel,
Dar eu deja am trecut la alt nivel
sau poate ma insel…
Iubire…
Ochii tăi, două stele-n noapte,
Îmi luminează calea, pas cu pas.
Zâmbetul tău, un soare cald,
Îmi topește inima de gheață.
Din mii de ochii și mii de zâmbete
Ai tăi ochii ca două stele,
Și zâmbet ca un soare m-au cucerit.
Poți tu să fii gelos cat în luna și-n stele
Dar iubirea mea îți e eterna
Un ceas de veșnicie
Lasa ma sa ti strig numele
Sau macar sa l insemnez
Pe o foaie inlacrimata
Pe care inca sangerez
Lasa ma sa vin candva
Sa te prind de a ta mana
Sau macar s apar in vis
Pe capul meu cu o cununa
Imbracata in cristale
Si n ai mei ochi albe petale
Sa cad usor pe al tau brat
Sa zabovesc macar un ceas
Et si tu n'existais pas în italiană
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
E Se Tu Non Esistessi
E se tu non esistessi
Dimmi perché dovrei esistere io
Per vivere in un mondo senza di te
Senza speranza e senza rimpianti
E se tu non esistessi
Cercherei d’inventare l’amore
Come un pittore che vede nascere sotto le sue dita
I colori del giorno
Che non tornano indietro
E se tu non esistessi
Dimmi perché dovrei esistere io
Dei passanti addormentati nelle mie braccia
Che non amerò mai
E se tu non esistessi
Non sarei che un altro punto
In un mondo che viene e che va
Mi sentirei perso
Avrei bisogno di te
E se tu non esistessi
Dimmi come esisterei io
Potrei fingere di essere me
Ma non sarebbe vero
E se tu non esistessi
Credo che l'avrei trovato
Il segreto della vita, il perché
Solo per crederti
E guardarti
E se tu non esistessi
Dimmi perché dovrei esistere io
Per vivere in un mondo senza di te
Senza speranza e senza rimpianti
E se tu non esistessi
Cercherei d’inventare l’amore
Come un pittore che vede nascere sotto le sue dita
I colori del giorno
Che non tornano indietro.
Jertfe aduse toamnei
Coroana din frunze moarte
Vrea să ne arate
Măreția întunericului liniștitor
Ce adie asupra gândului, ca un inutil decor
Ce îmbată îndrăgostiți pe alei pierdute
Printre nuanțele acestei toamne mute,
Dar noi rămânem tot atât de vii,
Suntem spectatorii tristețelor târzii,
Suntem unicile rămășițe de viață suspendată
De regina timpului, cea spulberată,
Luptătoare îngâmfată
Împotriva veșniciei ce-și are începuturile aici,
În interiorul înflorit cu senzații mici,
Cu ai dragostei dizolvată-n aer, licurici.
Și totuși cât de vii am fi,
Ne hipnotizează luciul șters al toamnei cenușii,
Noi întindem brațele - canale lungi
Spre cosmosul răbdător, căci doar el așteaptă
Însuflețirea toamnei cea deșartă.
Las-o, părăsește-ți amanta melancolică,
Părăsește-ți nostalgica vrăjitoare,
De doruri și suferințe alinătoare,
Coboară-te aici, în raiul construit din gunoi,
Gunoi strălucitor din care sunt creată,
Căci după toată măreția,
Toamna, amantă îndrăgită, are pustiirea
Sufletească-n care vei cădea,
Iar toamna te va digera,
Transformându-te într-o invizibilă stea,
Și eu îți voi vedea doar chipul
Șters pe fundalul forfotei de viață,
Sufletul se va încrucișa cu măreața crăiasă,
Iar eu îl voi simți doar toamna
Printre frunze moarte,
Printre foi umplute cu sentimente exagerate,
Printre alei înghițite de noapte,
Printre șoapte sfielnice împletite
Cu lacrimi uscate,
Iubitul și distrugătorul viselor mele necoapte!
Ea, nu eu
Oare tanjesc asa mult după iubirea încât sa nu am somn?
De ce ma supar când nu răspunzi la telefon?
Cred în iubire chiar dacă-n ea m am rătăcit
Aștept sa mi vina bucuria, sa rad la nesfârșit
Tânjesc după o alinare
O iubire ce-mi poate deschide ochii
Dar nu sunt deloc tare
Asa ca ma las în voia sortii
Aștept, dar pare ca-i departe
Destinul e scris într o carte
Și de ar fi sa mor fără-o pagina sa citesc
As vrea măcar în ochii tai sa ma rătăcesc
Sa găsesc cărarea spre inima ta
Sa bat ușor, și sa ma lași sa intru-n ea
Dar se pare ca aceasta casa mai e locuita
De o fata ce-ti lasa privirea umbrita
E închisa intr-o camera frumoasa
Amenajata chiar de mana voastră
Însă de la atâta amar și suspin
Casa s a cutremurat puțin
As putea s-o reconstruiesc
Dar trebuie sa ma lasi sa întru
Pe ea în camera sa n-o găsesc
Ar distruge ce am muncit eu înăuntru
Ți distrus munca ta de ani
Ai cladit-o cu manuta ta
Și n-a fost investiție în bani
Ai Invest doar cu iubirea
Lasă ma sa îți arat cum arata fericirea
As vrea sa ți vad zâmbind privirea
Și sa razi cu mine mai mult decât cu ea
Sa te fac sa zâmbești cum ea trebuia
Dar ți e greu sa crezi ca nu te iubeste
Inima ta doar pe ea o dorește
Și-o ți strâns în palmele tale
De frica sa nu-ți lase o rana mare
Iar eu sunt doar o frimitura lăsată pe masa
Ea e pâinea ce costa la baza
Dar naiva cred ca te voi avea
Dar știu ca asta-i doar în mintea mea
Sunt doar un pansament ce-apasă pe rana
Dar ea a avut cuțitul de te-a injugiat
Te comporți de parca-as fi vreo fana
Dar nu e vina mea pentru ce s a întâmplat
Încă n ai realizat,
ești asa perfect încât mă doare
Căci oricât as încerca
Nu vezi în mine nici umpic din ce ea are.
orbita
Si dupa atata amar de vreme,
Bratele mi au prins putere,
Ochii mi au capatat vedere,
Iar inima avere.
in mine scantei din el
imi spun sa fac totul altfel,
Dar eu deja am trecut la alt nivel
sau poate ma insel…
Iubire…
Ochii tăi, două stele-n noapte,
Îmi luminează calea, pas cu pas.
Zâmbetul tău, un soare cald,
Îmi topește inima de gheață.
Din mii de ochii și mii de zâmbete
Ai tăi ochii ca două stele,
Și zâmbet ca un soare m-au cucerit.
Poți tu să fii gelos cat în luna și-n stele
Dar iubirea mea îți e eterna
Un ceas de veșnicie
Lasa ma sa ti strig numele
Sau macar sa l insemnez
Pe o foaie inlacrimata
Pe care inca sangerez
Lasa ma sa vin candva
Sa te prind de a ta mana
Sau macar s apar in vis
Pe capul meu cu o cununa
Imbracata in cristale
Si n ai mei ochi albe petale
Sa cad usor pe al tau brat
Sa zabovesc macar un ceas
Et si tu n'existais pas în italiană
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
E Se Tu Non Esistessi
E se tu non esistessi
Dimmi perché dovrei esistere io
Per vivere in un mondo senza di te
Senza speranza e senza rimpianti
E se tu non esistessi
Cercherei d’inventare l’amore
Come un pittore che vede nascere sotto le sue dita
I colori del giorno
Che non tornano indietro
E se tu non esistessi
Dimmi perché dovrei esistere io
Dei passanti addormentati nelle mie braccia
Che non amerò mai
E se tu non esistessi
Non sarei che un altro punto
In un mondo che viene e che va
Mi sentirei perso
Avrei bisogno di te
E se tu non esistessi
Dimmi come esisterei io
Potrei fingere di essere me
Ma non sarebbe vero
E se tu non esistessi
Credo che l'avrei trovato
Il segreto della vita, il perché
Solo per crederti
E guardarti
E se tu non esistessi
Dimmi perché dovrei esistere io
Per vivere in un mondo senza di te
Senza speranza e senza rimpianti
E se tu non esistessi
Cercherei d’inventare l’amore
Come un pittore che vede nascere sotto le sue dita
I colori del giorno
Che non tornano indietro.
Jertfe aduse toamnei
Coroana din frunze moarte
Vrea să ne arate
Măreția întunericului liniștitor
Ce adie asupra gândului, ca un inutil decor
Ce îmbată îndrăgostiți pe alei pierdute
Printre nuanțele acestei toamne mute,
Dar noi rămânem tot atât de vii,
Suntem spectatorii tristețelor târzii,
Suntem unicile rămășițe de viață suspendată
De regina timpului, cea spulberată,
Luptătoare îngâmfată
Împotriva veșniciei ce-și are începuturile aici,
În interiorul înflorit cu senzații mici,
Cu ai dragostei dizolvată-n aer, licurici.
Și totuși cât de vii am fi,
Ne hipnotizează luciul șters al toamnei cenușii,
Noi întindem brațele - canale lungi
Spre cosmosul răbdător, căci doar el așteaptă
Însuflețirea toamnei cea deșartă.
Las-o, părăsește-ți amanta melancolică,
Părăsește-ți nostalgica vrăjitoare,
De doruri și suferințe alinătoare,
Coboară-te aici, în raiul construit din gunoi,
Gunoi strălucitor din care sunt creată,
Căci după toată măreția,
Toamna, amantă îndrăgită, are pustiirea
Sufletească-n care vei cădea,
Iar toamna te va digera,
Transformându-te într-o invizibilă stea,
Și eu îți voi vedea doar chipul
Șters pe fundalul forfotei de viață,
Sufletul se va încrucișa cu măreața crăiasă,
Iar eu îl voi simți doar toamna
Printre frunze moarte,
Printre foi umplute cu sentimente exagerate,
Printre alei înghițite de noapte,
Printre șoapte sfielnice împletite
Cu lacrimi uscate,
Iubitul și distrugătorul viselor mele necoapte!
Ea, nu eu
Oare tanjesc asa mult după iubirea încât sa nu am somn?
De ce ma supar când nu răspunzi la telefon?
Cred în iubire chiar dacă-n ea m am rătăcit
Aștept sa mi vina bucuria, sa rad la nesfârșit
Tânjesc după o alinare
O iubire ce-mi poate deschide ochii
Dar nu sunt deloc tare
Asa ca ma las în voia sortii
Aștept, dar pare ca-i departe
Destinul e scris într o carte
Și de ar fi sa mor fără-o pagina sa citesc
As vrea măcar în ochii tai sa ma rătăcesc
Sa găsesc cărarea spre inima ta
Sa bat ușor, și sa ma lași sa intru-n ea
Dar se pare ca aceasta casa mai e locuita
De o fata ce-ti lasa privirea umbrita
E închisa intr-o camera frumoasa
Amenajata chiar de mana voastră
Însă de la atâta amar și suspin
Casa s a cutremurat puțin
As putea s-o reconstruiesc
Dar trebuie sa ma lasi sa întru
Pe ea în camera sa n-o găsesc
Ar distruge ce am muncit eu înăuntru
Ți distrus munca ta de ani
Ai cladit-o cu manuta ta
Și n-a fost investiție în bani
Ai Invest doar cu iubirea
Lasă ma sa îți arat cum arata fericirea
As vrea sa ți vad zâmbind privirea
Și sa razi cu mine mai mult decât cu ea
Sa te fac sa zâmbești cum ea trebuia
Dar ți e greu sa crezi ca nu te iubeste
Inima ta doar pe ea o dorește
Și-o ți strâns în palmele tale
De frica sa nu-ți lase o rana mare
Iar eu sunt doar o frimitura lăsată pe masa
Ea e pâinea ce costa la baza
Dar naiva cred ca te voi avea
Dar știu ca asta-i doar în mintea mea
Sunt doar un pansament ce-apasă pe rana
Dar ea a avut cuțitul de te-a injugiat
Te comporți de parca-as fi vreo fana
Dar nu e vina mea pentru ce s a întâmplat
Încă n ai realizat,
ești asa perfect încât mă doare
Căci oricât as încerca
Nu vezi în mine nici umpic din ce ea are.
Alte poezii ale autorului
Umbră de speranță
De intr-o zi vreun dor de noi te va lovi
sa ma cauti în versuri ce ti le-am pictat
lubirea, dorul și durerea îmi rămân scrise-n poezii
Și nesfârșită clipa când eu te-am așteptat.
Sa nu regreți sfârsitul ce între noi n-a fost
Căci niciodată nu e prea târziu
Sunt poezii scrise din inima c-un rost
Pentru o clipă când mi-am dorit sa-ti fiu.
De intr-o zi dorul nu-! vei putea opri
Încearcă către mine sa faci un gest de-un pas
Căci negreșit in toate ma vei întâlni
Păstrând o umbra de speranţă, pentru un bun rămas..
Urme
Cu ce scop mi-ai lăsat așa urme pe suflet?
Pe cât l-ai bucurat, pe-atât a devenit de fragil..
Când firul poveștii l-ai făcut subțire
În loc de zâmbete, au curs lacrimi pe chip!
Azi nici timpul nu mai are timp suficient
Căci intr-un final, totul se termină
Rămân doar amintiri cu iz de morfină
Până când gândul de tine, se va vrea absent.
Dorul de tine, de vin!... nemuritor, lăsat pe foi,
S-a rătăcit pe drumuri la răscruce,
Pavate cu vise de-un rozé demidulce
...mai sparge în bucăți tăcerea abruptă din noi.
Nu mă mai întreb "ce-ar fi fost dacă!?"
Oricum răspunsul nu mai contează
Ești trecut ce uneori te-aprinzi în tăcere
O umbră ce arzi și cu nimic nu te pot stinge.
Mă scufund în liniștea ce-a prins rugină
În singurătatea mea fără de preț
Simt cum totul în jur mi-e o lume străină
Atât de mult zgomot... atât de mult dispreț!
Și nu te gândi că o fac cu capul plecat
Chiar de tăcerea ta mi-a rămas o povară
... sa te întorci?... imi tin sufletul anesteziat!
Ultima dată cu privirea, doar ai pus... sare pe rană...
Plouă
Se pare-n noaptea asta, că plouă fără milă
Un ropot de-amintiri inundă sufletul meu tot
Închid lumina și visele-mi se-nclină
Sub umbra nesfârșită a gândurilor.
Mi-ai fost o dulce și frumoasă nebunie
Si-ai valorat mai mult decât orice rațiune,
Secretul sufletului ce mi-a șoptit
Că cel mai important decât să înțelegi este...să simți!
Și trăirile noastre mă lovesc ca un fulger
Cele frumoase își susțin mereu toastul
Și-ncepe să plouă de dor la mine în suflet
Și deja... cuvintele, nu își mai au rostul.
Prea tarziu și totuși prea devreme
Mi-au luat luni întregi să anulez
Gândul ce zbura în neștire la tine
Și nici acum parcă nu realizez
Tăcerea ce ai așternut peste mine.
Atâtea speranțe... toate au apus
Deși sufletul luptă în continuare
Aș vrea să resetez tot timpul trecut
Dar mi-e teamă să uit a ta îmbrățişare.
S-a făcut și April, târziu în mine
Si recele lui mi-a înghețat inima
Și chiar de uneori mi-e dor de tine
E prea tarziu pentru ce n-a fost... cândva.
Atât de târziu... totul în jur arde a neșansă
Mult prea târziu finalul să-l mai plâng
Deși ritmul inimii nu mi-e în balanță
Că-i prea devreme... să pot, să te uit.
VINURILOR TALE
Primul meu vin... Merlot!
Cu el a început tot...
Aș vrea să-i mai simt puțin
Mirosul și gustul fin..
Al doilea Sauvignon Blanc
Gustul verii într-un pahar
L-am savurat o vară întreagă
Vara când, îti eram dragă.
Barbera .. cel de-al treilea vin
Martor că-n brațe m-ai tinut!
Nu-i voi uita gustul didivin
Il plâng ades.. dulce tribut!
Ultimul ce mi l-ai dat
Cupaj....merlot cu Pinot Noir ?
Cu el dorul mi-am alinat
Când ai plecat și m-ai uitat.
Cabernet .. vinul promis
În gânduri I-am purtat,
Gustul I-am făurit în vis
Un an I-am tot așteptat..
Bordeaux...un vin simţit
Fin ca o mină de creion,
Roșul soarelui în asfințit
În versurile poeţilor.
Azi vinul de buze mi-e străin
Goale îmi sunt paharele de vin,
Il am în suflet..il scriu pe hârtie
Îmi umplu paharul cu poezie.
ILUZIA UNEI PRIMĂVERI
Cum ar fi ploaia și vântul de primăvară
Să trezeasca gândul împăcării in tine
În suflet să-mi aduci o rază de soare
Să pocnească mugurii speranței în mine.
Să îți plimbi mâna în păru-mi răscolit de vânt
Pentru o clipă doar primăvară să ne fim
Să creștem, să-nflorim sub ploaie
Poveștii nostre alt final să-i croim...
Să se deschidă gândul...al tău suflet
Să spele ploaia tot...ce rău ai gândit
Primăvară asta să ne fie
Antidotul unui final ... fericit.
Să trăim cu intensitate clipa
Tăcerea, vântul s-o ducă departe de noi
Să ne rămână o eternă primăvară
Începutul și sfârșitul poveștii dintre noi...
Umbră de speranță
De intr-o zi vreun dor de noi te va lovi
sa ma cauti în versuri ce ti le-am pictat
lubirea, dorul și durerea îmi rămân scrise-n poezii
Și nesfârșită clipa când eu te-am așteptat.
Sa nu regreți sfârsitul ce între noi n-a fost
Căci niciodată nu e prea târziu
Sunt poezii scrise din inima c-un rost
Pentru o clipă când mi-am dorit sa-ti fiu.
De intr-o zi dorul nu-! vei putea opri
Încearcă către mine sa faci un gest de-un pas
Căci negreșit in toate ma vei întâlni
Păstrând o umbra de speranţă, pentru un bun rămas..
Urme
Cu ce scop mi-ai lăsat așa urme pe suflet?
Pe cât l-ai bucurat, pe-atât a devenit de fragil..
Când firul poveștii l-ai făcut subțire
În loc de zâmbete, au curs lacrimi pe chip!
Azi nici timpul nu mai are timp suficient
Căci intr-un final, totul se termină
Rămân doar amintiri cu iz de morfină
Până când gândul de tine, se va vrea absent.
Dorul de tine, de vin!... nemuritor, lăsat pe foi,
S-a rătăcit pe drumuri la răscruce,
Pavate cu vise de-un rozé demidulce
...mai sparge în bucăți tăcerea abruptă din noi.
Nu mă mai întreb "ce-ar fi fost dacă!?"
Oricum răspunsul nu mai contează
Ești trecut ce uneori te-aprinzi în tăcere
O umbră ce arzi și cu nimic nu te pot stinge.
Mă scufund în liniștea ce-a prins rugină
În singurătatea mea fără de preț
Simt cum totul în jur mi-e o lume străină
Atât de mult zgomot... atât de mult dispreț!
Și nu te gândi că o fac cu capul plecat
Chiar de tăcerea ta mi-a rămas o povară
... sa te întorci?... imi tin sufletul anesteziat!
Ultima dată cu privirea, doar ai pus... sare pe rană...
Plouă
Se pare-n noaptea asta, că plouă fără milă
Un ropot de-amintiri inundă sufletul meu tot
Închid lumina și visele-mi se-nclină
Sub umbra nesfârșită a gândurilor.
Mi-ai fost o dulce și frumoasă nebunie
Si-ai valorat mai mult decât orice rațiune,
Secretul sufletului ce mi-a șoptit
Că cel mai important decât să înțelegi este...să simți!
Și trăirile noastre mă lovesc ca un fulger
Cele frumoase își susțin mereu toastul
Și-ncepe să plouă de dor la mine în suflet
Și deja... cuvintele, nu își mai au rostul.
Prea tarziu și totuși prea devreme
Mi-au luat luni întregi să anulez
Gândul ce zbura în neștire la tine
Și nici acum parcă nu realizez
Tăcerea ce ai așternut peste mine.
Atâtea speranțe... toate au apus
Deși sufletul luptă în continuare
Aș vrea să resetez tot timpul trecut
Dar mi-e teamă să uit a ta îmbrățişare.
S-a făcut și April, târziu în mine
Si recele lui mi-a înghețat inima
Și chiar de uneori mi-e dor de tine
E prea tarziu pentru ce n-a fost... cândva.
Atât de târziu... totul în jur arde a neșansă
Mult prea târziu finalul să-l mai plâng
Deși ritmul inimii nu mi-e în balanță
Că-i prea devreme... să pot, să te uit.
VINURILOR TALE
Primul meu vin... Merlot!
Cu el a început tot...
Aș vrea să-i mai simt puțin
Mirosul și gustul fin..
Al doilea Sauvignon Blanc
Gustul verii într-un pahar
L-am savurat o vară întreagă
Vara când, îti eram dragă.
Barbera .. cel de-al treilea vin
Martor că-n brațe m-ai tinut!
Nu-i voi uita gustul didivin
Il plâng ades.. dulce tribut!
Ultimul ce mi l-ai dat
Cupaj....merlot cu Pinot Noir ?
Cu el dorul mi-am alinat
Când ai plecat și m-ai uitat.
Cabernet .. vinul promis
În gânduri I-am purtat,
Gustul I-am făurit în vis
Un an I-am tot așteptat..
Bordeaux...un vin simţit
Fin ca o mină de creion,
Roșul soarelui în asfințit
În versurile poeţilor.
Azi vinul de buze mi-e străin
Goale îmi sunt paharele de vin,
Il am în suflet..il scriu pe hârtie
Îmi umplu paharul cu poezie.
ILUZIA UNEI PRIMĂVERI
Cum ar fi ploaia și vântul de primăvară
Să trezeasca gândul împăcării in tine
În suflet să-mi aduci o rază de soare
Să pocnească mugurii speranței în mine.
Să îți plimbi mâna în păru-mi răscolit de vânt
Pentru o clipă doar primăvară să ne fim
Să creștem, să-nflorim sub ploaie
Poveștii nostre alt final să-i croim...
Să se deschidă gândul...al tău suflet
Să spele ploaia tot...ce rău ai gândit
Primăvară asta să ne fie
Antidotul unui final ... fericit.
Să trăim cu intensitate clipa
Tăcerea, vântul s-o ducă departe de noi
Să ne rămână o eternă primăvară
Începutul și sfârșitul poveștii dintre noi...