Ce doare când te doare
Ce doare când te doare
Să fie mâini, picioare
Sau sufletul te doare
Când dorul strigă tare
În loc să plece-n lume
Să-nchidă-n urmă timpul
Tristețea-i tot mai vie
Durerea-i tot mai cruntă
Iubirea stoarce lacrimi
Și-n inimă-i durere
Apleacă orice suflet
Îngenunchiat te cere
De aș putea iubi
Fără să simt iubire
De aș putea trăi
Fără să am simțire
Și-am întrebat un secol
Și-am întrebat un veac
Și-am întrebat toți sfinții
De dragoste-i vre-un leac?
Ce doare când te doare
E când iubirea-i piatră
De inim-atârnată
Pe suflet așezată
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Silvian Costin
Data postării: 11 august 2022
Comentarii: 1
Vizualizări: 1083
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Focul inimii
iubirea noastra a-nceput
dintr-un foc , mai de demult
si cand ne-am revazut
pe loc ne-am replacut
nu puteam ca sa te uit
dar chiar as fi vrut
iar atunci cand te-am vazut
pe loc drept am si cazut
Monolog 💜
Și am iubit .... Cu toată ființa mea .
Cum nimeni n-a iubit vre-o data .
Și am oferit în fiecare zi
Iubirea ,
Care era pură , și
Imaculată.....
Am iubit cum cerul iubește
Luna...
Am acceptat ,cum accepta marea,
Furtuna....
Am îngenuncheat ca
Credinciosul la icoană,
Chiar dacă mă simțeam
Orfană....
Am înfiat dorul,
Si l-am făcut amicul meu ....
Am strîns din dinți
Când mi-a fost greu....
Nu mă mai temeam de apă,
În ea deja m-am înecat....
Uitasem ce este căldura,
Defapt nici n-am aflat....
Acceptand ura
Sufletul mi s-a răcit...
Nu a fost vreodată ,
Măcar un pic iubit.
Lună deja n-o privesc.....
Pare straniu câteodată,
Dar eu nu pot,să iubesc,
Chear de am inima curata ...
Iar când căldura-n piept apare....
Sentimentul de căldură....
Îmi amintesc de el în data,
De sentimentul cel de ura....
Iar când cerul e senin,
Și apare luna plină
Doru apare-n sufletel,
Și în urlete suspină....
Și mie dor ... Și îl urăsc
Nu pot spune ''il iubesc "
Și mă apasă -n sufletel....
Nu-l atinge, 'i de oțel....
Eu pe lume nu trăiesc...
Nu iubesc, nici nu zâmbesc....
Pe lume sunt trecător,
Ca și apa din izvor....
Rece , dar sunt și curata
Dar mă voi usca ....
Odată....
Autor A.Turcanu ....(Monolog) @reper
Și într-o lume plina de falși
Și într-o lume plină de falși
Aș vrea să-mi fi tu scapare ,
Adânc în suflet să ma lași
Să mă înec mai tare.
Și într-o lume de oameni plictisitori
Aș vrea să-mi fii tu alinarea ,
Cel ce viata mi-onfiori
Și-mi alini scăparea.
Și într-o lume de oameni răi
Aș vrea să-mi fii tu bunătatea,
Mergând amândoi pe cărări
Căutând dreptatea.
De mine oricât fugi...
De mine oricât fugi, mă jur,
Iubitul tău că am să fiu,
Al tău sărut ca să ţi-l fur...
Că pot şi vreau şi ştiu.
Şi-oricât de mult mă ocoleşti,
În braţe eu am să te iau,
Aşa că să te pregăteşti...
Că pot şi ştiu şi vreau.
Şi parcă-ai da să fugi, dar stai
Să te sărut cu foc,
Când mâna-ţi cer şi tu mi-o dai...
Că şti că vreau şi pot.
Rănită
Furtună în suflet.
Clipe înlăcrimate.
Vei duce cu tine
Tot ceea ce ai ales.
Vei pierde curând
Tot ce ai crezut câștigat.
Vei uita mâine
Ceea ce ai dorit azi.
O rană în inimă,
O perlă în privire,
Surâs amar pe buze,
Frâu clipelor nefericite.
Voi fi departe-n gânduri,
Și-n suflet încerc a rezista
Efectului ce-adânc e cauzat
De-al fricii, sentiment ascuns.
Tu
Tot timpul, ai fost Tu
Și ai avut mereu un atuu
Pentru că știai că ești slăbiciunea mea
Și ai profitat la maxim de ea
M-ai sedus cu vorbe dulci
Și cu acele mângâieri
Până când am fost prinsă
Într-o capcană de vină
Însă, ce nu știi tu
Este că, ești și tu pentru mine,un atuu
Pentru că ochii tăi nu mă pot minții
Și văd dragostea ta din priviri
Și mă holbez la tine cu drag
Pentru că, pentru mine ești un dar
Și nu voi mai face aceași greșeală
Ca să te pierd iară
Și dacă la început, mă credeam defectă
Mi-ai arătat, că eu sunt cea perfectă
Și ochii mei vor fi doar pentru tine
Pentru că vreau să fii parte din mine
Grija atentă pe care mi-o dai
Toate acele jocuri , la care doar visai
M-au făcut să simt fluturi de iubire
Pe care nu i-am mai simțit pentru nimeni
Însă, amândoi m-ai avem de lucrat
La cea ce este stricat
Pentru că perfecți vrem să devenim
Ca să putem juca în acest film
Iar proagoniștii principali suntem noi
Și nu îmi vine să cred că visăm la asta amândoi
Și o să am grijă de sufletul tău înnorat
Pentru că vreau să devin curcubeul tau înfrumusețat
Și după atâta timp
În care, nefericirea pe mine ma dobândit
Îmi văd speranța în ochii tăi
Și îmi doresc ca tu să vezi fericire în ai mei!
Focul inimii
iubirea noastra a-nceput
dintr-un foc , mai de demult
si cand ne-am revazut
pe loc ne-am replacut
nu puteam ca sa te uit
dar chiar as fi vrut
iar atunci cand te-am vazut
pe loc drept am si cazut
Monolog 💜
Și am iubit .... Cu toată ființa mea .
Cum nimeni n-a iubit vre-o data .
Și am oferit în fiecare zi
Iubirea ,
Care era pură , și
Imaculată.....
Am iubit cum cerul iubește
Luna...
Am acceptat ,cum accepta marea,
Furtuna....
Am îngenuncheat ca
Credinciosul la icoană,
Chiar dacă mă simțeam
Orfană....
Am înfiat dorul,
Si l-am făcut amicul meu ....
Am strîns din dinți
Când mi-a fost greu....
Nu mă mai temeam de apă,
În ea deja m-am înecat....
Uitasem ce este căldura,
Defapt nici n-am aflat....
Acceptand ura
Sufletul mi s-a răcit...
Nu a fost vreodată ,
Măcar un pic iubit.
Lună deja n-o privesc.....
Pare straniu câteodată,
Dar eu nu pot,să iubesc,
Chear de am inima curata ...
Iar când căldura-n piept apare....
Sentimentul de căldură....
Îmi amintesc de el în data,
De sentimentul cel de ura....
Iar când cerul e senin,
Și apare luna plină
Doru apare-n sufletel,
Și în urlete suspină....
Și mie dor ... Și îl urăsc
Nu pot spune ''il iubesc "
Și mă apasă -n sufletel....
Nu-l atinge, 'i de oțel....
Eu pe lume nu trăiesc...
Nu iubesc, nici nu zâmbesc....
Pe lume sunt trecător,
Ca și apa din izvor....
Rece , dar sunt și curata
Dar mă voi usca ....
Odată....
Autor A.Turcanu ....(Monolog) @reper
Și într-o lume plina de falși
Și într-o lume plină de falși
Aș vrea să-mi fi tu scapare ,
Adânc în suflet să ma lași
Să mă înec mai tare.
Și într-o lume de oameni plictisitori
Aș vrea să-mi fii tu alinarea ,
Cel ce viata mi-onfiori
Și-mi alini scăparea.
Și într-o lume de oameni răi
Aș vrea să-mi fii tu bunătatea,
Mergând amândoi pe cărări
Căutând dreptatea.
De mine oricât fugi...
De mine oricât fugi, mă jur,
Iubitul tău că am să fiu,
Al tău sărut ca să ţi-l fur...
Că pot şi vreau şi ştiu.
Şi-oricât de mult mă ocoleşti,
În braţe eu am să te iau,
Aşa că să te pregăteşti...
Că pot şi ştiu şi vreau.
Şi parcă-ai da să fugi, dar stai
Să te sărut cu foc,
Când mâna-ţi cer şi tu mi-o dai...
Că şti că vreau şi pot.
Rănită
Furtună în suflet.
Clipe înlăcrimate.
Vei duce cu tine
Tot ceea ce ai ales.
Vei pierde curând
Tot ce ai crezut câștigat.
Vei uita mâine
Ceea ce ai dorit azi.
O rană în inimă,
O perlă în privire,
Surâs amar pe buze,
Frâu clipelor nefericite.
Voi fi departe-n gânduri,
Și-n suflet încerc a rezista
Efectului ce-adânc e cauzat
De-al fricii, sentiment ascuns.
Tu
Tot timpul, ai fost Tu
Și ai avut mereu un atuu
Pentru că știai că ești slăbiciunea mea
Și ai profitat la maxim de ea
M-ai sedus cu vorbe dulci
Și cu acele mângâieri
Până când am fost prinsă
Într-o capcană de vină
Însă, ce nu știi tu
Este că, ești și tu pentru mine,un atuu
Pentru că ochii tăi nu mă pot minții
Și văd dragostea ta din priviri
Și mă holbez la tine cu drag
Pentru că, pentru mine ești un dar
Și nu voi mai face aceași greșeală
Ca să te pierd iară
Și dacă la început, mă credeam defectă
Mi-ai arătat, că eu sunt cea perfectă
Și ochii mei vor fi doar pentru tine
Pentru că vreau să fii parte din mine
Grija atentă pe care mi-o dai
Toate acele jocuri , la care doar visai
M-au făcut să simt fluturi de iubire
Pe care nu i-am mai simțit pentru nimeni
Însă, amândoi m-ai avem de lucrat
La cea ce este stricat
Pentru că perfecți vrem să devenim
Ca să putem juca în acest film
Iar proagoniștii principali suntem noi
Și nu îmi vine să cred că visăm la asta amândoi
Și o să am grijă de sufletul tău înnorat
Pentru că vreau să devin curcubeul tau înfrumusețat
Și după atâta timp
În care, nefericirea pe mine ma dobândit
Îmi văd speranța în ochii tăi
Și îmi doresc ca tu să vezi fericire în ai mei!
Alte poezii ale autorului
Departe, prea departe
Cândva departe, undeva, e bucuria
Plecând cu ea zâmbetul cald și fericirea
Visele cad împrăștiindu-le trezirea
Mi-a mai rămas necenzurată amintirea
Așteaptă plutele departe să mă treacă
Pe malul treptelor spre inima de piatră
Mă pierd hotarele de nori ciopliți în apă
Valul fierbinte coborând totul îneacă
Departe curg, împins departe, fără tine
Învins ajung în marea lacrimilor line
Mă pierd adânc până rămân lipsit de mine
Unde mai sunt nici că mai știu, nu știe nimeni
Cât de departe poate inima să bată
N-o mai auzi, e prea departe să mai poată
Obrajii poartă suferinți, lacrima sapă
Cu mintea mea privirea ta încă se joacă
Departe sunt, departe ești, departe-s toate
Ce ne-a aprins, când a apus, ce ne desparte
Un ,Te Iubesc’ strigând uitat cere dreptate
Chiar și de mine am ajuns să fiu departe
Realitatea arde
Trăim în lumea rece pierduți de realitate
O formă fără fond când dragostea te arde
Cine-a decis ce-i rău, ce-i bine, cine poate
Doar reguli fără suflet din inimile moarte
De ce mă seacă dor, nu l-am chemat să vină
De ce iubesc de mor, de ce am eu o vină
De ce mă-nalță vis, de ce nu-i realitate
Mă caută de zor să mă trezească-n noapte
De ce îmi tulburi gândul, de ce nu ești aproape
Am sufletul plecat, la tine-i dus și arde
Iubirea l-a chemat, tot caută departe
Rămân abandonat, pierdut de realitate
O fi strict ce se vede, ce simți doar ți se pare
Ce zornăie prin suflet sunt sparte sticle goale
Iubirea mișcă munți, adună sau desparte
Când doi sunt doar în vis ce-i realitate arde
#ingerulmeu Îngerul meu
Am întâlnit un înger, ce mirare, ce minune
Fără de știre m-am trezit îndrăgostit
A-ntors privirea către mine cu un zâmbet
De-atunci mă arde bietul dor nemulțumit
În realitate a putea nici că se poate
Și-atunci cu lacrimă în suflet l-am rănit
Să-i fie zborul mai ușor l-am stors de poate
Lăsându-mi inima bătând dezamăgit
Aștept uitarea să mă scuture de înger
Dar ce-am uitat e doar prezentul aiurit
Trecutul strigă acuzându-mă de mâine
Speranța freamătă din aripi necăjit
Pierdut mă caut stabilit în rătăcire
Drumul spre casă arcuiește îndoit
Cărarea visului e-n altă dimensiune
Nu mai e înger să mă-ndrepte chibzuit
Să mă întorc aș vrea cu fața către mine
Privind spre astăzi universul oferit
Dar am rămas dezorientat în amintire
Îngerul meu rămâne vis neîmplinit
Nu plânge
Să nu mai plângi când soarta crudă te-a lovit
Degeaba cauți loc ascuns de realitate
La poarta-nchisă fremătând ai nimerit
Doar o minune va schimba ce nu se poate
Să nu mai plângi tu suflet blând nefericit
Lumina rece ți-a brumat florile toate
Sclipind un astru insolit te-ai rătăcit
Lăsându-ți nopțile să fumege turbate
Să nu mai plângi o primăvară ce-a mințit
Lumea perfectă e în visele din noapte
Hotarul zorilor trecând s-au risipit
Dezvăluid splendoarea zilelor voalate
Să nu mai plângi lacrimă caldă amăgit
Uscând cu sete curg oceanele sărate
Lipsindu-ți buzele de zahărul vrăjit
Amarul picură din rănile crăpate
Să nu mai plângi chiar dacă totul e nimic
Aerul stins respiră orele blazate
Să nu mai plângi ai vrea dar plângi necontenit
Umbletu-ți plânge istovit călcând pe șoapte
La capăt de lume
La capătul de lume oameni pier
Furând lumina umblă sufletele-n noapte
Rămase umbrele secate cad inert
Arzând tulpina rădăcinilor uitate
Desprinse ciuture îneacă spre adânc
Strivind la capătul de lume realitate
Rănite urmele săpate calcă ciung
Cioplind imparele speranțe abdicate
Uscate zilele pălesc agonizând
Umblă târându-se grăbite către noapte
Visele fără de rușine calcă strâmb
Adulmecând sângele rănilor mușcate
Crăpate palmele sădite în pământ
Crescând hotarele lipsindu-le de șoapte
Vom deveni capăt de lume absentând
Brăzdând prezențele în locuri separate
Lipsiți de noi coabităm filozofând
Adăpostind în comentarii simple fapte
Ori dăm tăcerea suprimându-ne cuvânt
Oameni pe lume sunt doar cei cu dinți de lapte
Minciuni
M-arunc în valuri de speranță
Înot pierdut prin amăgiri
Mă-neacă surdă circumstanță
Mințit de false străluciri
Întind cu oarbă cutezanță
Aripi de suflet copleșit
Lipsit de aer n-am portanță
Mințit de vânt m-am prăbușit
Găsesc clepsidrele-n ruină
Timpul curgând prin amintiri
Să mă transforme în rugină
Mințit de strâmbe ispitiri
Mă chiamă fapte în instanță
De judecată sunt mințit
Căzut din propria-mi balanță
M-am condamnat în rătăcit
Trăiesc îngust lipsit de nuanță
Culoarea-mi umblă risipit
În alb și negru am prestanță
Acoperind tot ce-am mințit
Rămân acut în discordanță
Găsind apus în răsărit
Adun tăcerea cu distanță
Scăzând din viață păcălit
Departe, prea departe
Cândva departe, undeva, e bucuria
Plecând cu ea zâmbetul cald și fericirea
Visele cad împrăștiindu-le trezirea
Mi-a mai rămas necenzurată amintirea
Așteaptă plutele departe să mă treacă
Pe malul treptelor spre inima de piatră
Mă pierd hotarele de nori ciopliți în apă
Valul fierbinte coborând totul îneacă
Departe curg, împins departe, fără tine
Învins ajung în marea lacrimilor line
Mă pierd adânc până rămân lipsit de mine
Unde mai sunt nici că mai știu, nu știe nimeni
Cât de departe poate inima să bată
N-o mai auzi, e prea departe să mai poată
Obrajii poartă suferinți, lacrima sapă
Cu mintea mea privirea ta încă se joacă
Departe sunt, departe ești, departe-s toate
Ce ne-a aprins, când a apus, ce ne desparte
Un ,Te Iubesc’ strigând uitat cere dreptate
Chiar și de mine am ajuns să fiu departe
Realitatea arde
Trăim în lumea rece pierduți de realitate
O formă fără fond când dragostea te arde
Cine-a decis ce-i rău, ce-i bine, cine poate
Doar reguli fără suflet din inimile moarte
De ce mă seacă dor, nu l-am chemat să vină
De ce iubesc de mor, de ce am eu o vină
De ce mă-nalță vis, de ce nu-i realitate
Mă caută de zor să mă trezească-n noapte
De ce îmi tulburi gândul, de ce nu ești aproape
Am sufletul plecat, la tine-i dus și arde
Iubirea l-a chemat, tot caută departe
Rămân abandonat, pierdut de realitate
O fi strict ce se vede, ce simți doar ți se pare
Ce zornăie prin suflet sunt sparte sticle goale
Iubirea mișcă munți, adună sau desparte
Când doi sunt doar în vis ce-i realitate arde
#ingerulmeu Îngerul meu
Am întâlnit un înger, ce mirare, ce minune
Fără de știre m-am trezit îndrăgostit
A-ntors privirea către mine cu un zâmbet
De-atunci mă arde bietul dor nemulțumit
În realitate a putea nici că se poate
Și-atunci cu lacrimă în suflet l-am rănit
Să-i fie zborul mai ușor l-am stors de poate
Lăsându-mi inima bătând dezamăgit
Aștept uitarea să mă scuture de înger
Dar ce-am uitat e doar prezentul aiurit
Trecutul strigă acuzându-mă de mâine
Speranța freamătă din aripi necăjit
Pierdut mă caut stabilit în rătăcire
Drumul spre casă arcuiește îndoit
Cărarea visului e-n altă dimensiune
Nu mai e înger să mă-ndrepte chibzuit
Să mă întorc aș vrea cu fața către mine
Privind spre astăzi universul oferit
Dar am rămas dezorientat în amintire
Îngerul meu rămâne vis neîmplinit
Nu plânge
Să nu mai plângi când soarta crudă te-a lovit
Degeaba cauți loc ascuns de realitate
La poarta-nchisă fremătând ai nimerit
Doar o minune va schimba ce nu se poate
Să nu mai plângi tu suflet blând nefericit
Lumina rece ți-a brumat florile toate
Sclipind un astru insolit te-ai rătăcit
Lăsându-ți nopțile să fumege turbate
Să nu mai plângi o primăvară ce-a mințit
Lumea perfectă e în visele din noapte
Hotarul zorilor trecând s-au risipit
Dezvăluid splendoarea zilelor voalate
Să nu mai plângi lacrimă caldă amăgit
Uscând cu sete curg oceanele sărate
Lipsindu-ți buzele de zahărul vrăjit
Amarul picură din rănile crăpate
Să nu mai plângi chiar dacă totul e nimic
Aerul stins respiră orele blazate
Să nu mai plângi ai vrea dar plângi necontenit
Umbletu-ți plânge istovit călcând pe șoapte
La capăt de lume
La capătul de lume oameni pier
Furând lumina umblă sufletele-n noapte
Rămase umbrele secate cad inert
Arzând tulpina rădăcinilor uitate
Desprinse ciuture îneacă spre adânc
Strivind la capătul de lume realitate
Rănite urmele săpate calcă ciung
Cioplind imparele speranțe abdicate
Uscate zilele pălesc agonizând
Umblă târându-se grăbite către noapte
Visele fără de rușine calcă strâmb
Adulmecând sângele rănilor mușcate
Crăpate palmele sădite în pământ
Crescând hotarele lipsindu-le de șoapte
Vom deveni capăt de lume absentând
Brăzdând prezențele în locuri separate
Lipsiți de noi coabităm filozofând
Adăpostind în comentarii simple fapte
Ori dăm tăcerea suprimându-ne cuvânt
Oameni pe lume sunt doar cei cu dinți de lapte
Minciuni
M-arunc în valuri de speranță
Înot pierdut prin amăgiri
Mă-neacă surdă circumstanță
Mințit de false străluciri
Întind cu oarbă cutezanță
Aripi de suflet copleșit
Lipsit de aer n-am portanță
Mințit de vânt m-am prăbușit
Găsesc clepsidrele-n ruină
Timpul curgând prin amintiri
Să mă transforme în rugină
Mințit de strâmbe ispitiri
Mă chiamă fapte în instanță
De judecată sunt mințit
Căzut din propria-mi balanță
M-am condamnat în rătăcit
Trăiesc îngust lipsit de nuanță
Culoarea-mi umblă risipit
În alb și negru am prestanță
Acoperind tot ce-am mințit
Rămân acut în discordanță
Găsind apus în răsărit
Adun tăcerea cu distanță
Scăzând din viață păcălit
Anișoara Iordache