durerea
Durerea simt cum imi cuprinde inima
Si ma inec in alcolul durerii,
Sufletul nu mai poate respira
De cenusa care a ramas in urma sa.
Toate lucrurile frumoase cu el le-a luat
Iar din inima mea nimic nu a mai ramas,
A fost chinuita la fel si sufletul
Fara pic de mila, le-a zdrobit
Prefacandu-le in ruine
Care au nevoie de cineva,
Cineva care sa le poata face sa arate
Din nou ca doua capodopere de arta.
Am asteptat pentru acel cineva insa...
Insa nici macar inspiratia nu a sosit
Si din ruine parca..nu mai ramane nimic.
Incet timpul tot trece
Dar parca mereu uita ceva
De mine, de tine, de noi
De speranta care exista candva.
Noaptea iar a venit si gandurile din nou m-apasa
O mie si una de intrebari crunte
Despre tine si relatia ta cu ea
Iar lacrimile fierbinti imi curg pe fata rece,
Fata pe care obisnuiai s-o incalzesti
S-o ti in brate, s-o saruti
Cu buzele tale moi si dulci otravitoare.
O sarutai de mii de ori
Sa ii arati cat de mult o poti "iubi".
Acum este cel mai mare cosmar al tau
Caci n-ai stiut s-o pretuiesti
Ai dat-o la o parte fara sa te gandesti,
Acum, nu stiu daca o mai iubesti,
Dar crede-ma ca ea inca o face.
E plina de sperante
Dar in acelasi timp e goala.
Tot ce n-are legatura cu tine
Pe ea nu o mai intereseaza
Caci nu mai poate simti nimic
Cand nelinistea mereu o apasa
Simte doar cum nu mai are nimic
Din tot ce avea o data mai de pret.
Tot corpul e zgariat si taiat pe dinauntru
De la noptile grele si amare
Si momente fara tine,fara de pacat
Dar care se transforma
In momente de chin, de ceva cumplit,de un inexplicabil dor
Despre care doar sufletul ei stie.
Inima ei nu mai simte nici o bataie
De spui ca e moarta, dar cand e in preajma lui
Inima-i atat de plina de viata, mai ca ii sare din piept.
Zilele trec, caci ele sunt trecatoare
Dar nu si sentimentele
De care imi doresc sa scap deja de un an si ceva.
Ele insemnau totusi ceva...candva
Mult prea mult pentru a fi
Pur si simplu date uitarii
Dar prea putin pentru a fi exprimate.
Prapastia o tot ajungea din urma
Si a cazut intr-un final insangerat.
Se adancea din ce in ce mai mult
In chinurile durerii, in somnul de veci.
"Sunt o pacatoasa, trebuia sa recunosc!!"
Striga ea si continua:
"Sufletul l-am facut sa nu mai simta
Iar inima nu mai are rost
Asa ca asta e finalul meu...
Un om cu trup, dar fara suflet
Mai de graba un suflet de pacatos.
Un om cu o inima ce nu mai bate
O inima de nefolos!"
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: lexi salvatore
Data postării: 22 ianuarie
Vizualizări: 173
Poezii din aceiaşi categorie
Absența mea
Azi dăruiesc absența mea ca pe un parfum rar
Celui ce n-a știut să-mi prețuiască prezența
Îl las pradă tăcerii ce mi-a oferit-o în dar
Atunci când un cuvânt frumos ar fi făcut diferența.
Nu mă răzbun... e-un gest final și simplu
După furtuni am închis ușa sufletului cu blândețe
Las urma stiloului meu să-i amintească totul...
C-am fost candva îmbrățișați.. într-o poveste.
Fragment dintr-o lume născută din tăceri
Cum ar arăta dacă ai putea să te uiți în interiorul unui cuvânt?
Să-l vezi în miezul său, viu, respirând fără forme,
Un organism străin, curgând prin linii ca sângele prin vene,
Fără nicio destinatie, dar cu un sens profund –
Fără să ai cum să-l prind, fără să-l poți înțelege cu ochii.
Și totuși, mă simt ca o umbră care nu știe ce caută în întuneric,
Și îmi imaginez că poate tu ești o iluzie,
Poate un vis dintr-un univers paralel unde nu mă aflu,
Poate că tu nu ai fost niciodată acolo,
Și tot ce știu e că mă simt pierdut fără tine, ca o amintire neîmplinită.
Acum mă întrebi de ce scriu –
Poate pentru că cuvintele sunt singurii martori ai dorințelor mele nevăzute,
Poate că scrisul e o umbră a timpului care se vrea nemuritoare,
Poate că, doar așa, reușesc să respir pentru tine,
Deși nu te mai simt.
Tu ești o minune a lipsei – o lipsă care-mi fură umbra,
Și tot ce rămâne e un gol imens pe care-l numesc „acum”
Fără să înțeleg ce se află după acest „acum”.
Și poate că tu ești acea liniște –
Acea liniște care mă face să înțeleg
Că am existat doar pentru a fi o amintire
Am nevoie de tine.
Am nevoie de tine
Și de lumea din privirea ta
Am nevoie de liniștea pe care
Doar tu poti să mi-o oferi.
Am nevoie de ceva ce nu-i al meu
Și se simte atat de bine
Dar totodată atat de greșit,
Însa eu vreau doar sa-ți spun ce simt.
Vreau să te gândești și tu
La ce m-am tot gandit eu
Și sa-mi spui cum te simti
Sau cum te-ai simti dacă ai fi in locul meu.
Inima mi-o poți strapunge
Iar eu nu mă voi opune
Căci îți aparțin doar ție
Și nu mai știu ce pot face fără tine.
Fără tine mă simt a nimămnui
Și zilele parcă
Devin tot mai monotone
Și ma doare atat de tare
Sa te vad cu ea de mana
Dar macar esti fericit,
Însa în sufletul meu au ramas doar ruine
Care te așteaptă pe tine
Să vi înapoi
Măcar sa-mi spui în față
Că nu ai simțit nimic.
Am nevoie să-ți simt atingerea
Am nevoie să-ți văd iar privirea
Am nevoie să am iar atenția ta
Și îmi e dor de respirația ta caldă
Și glumele pe care le făceai mereu
Și zambeai cu ale tale dulci gropițe.
Am nevoie doar de încă un minut cu tine
Să te pot simți cu mine
Și să pot să te întreb:
"Ce are ea și nu am eu?"
Tot ce a mai rămas
M-am îndrăgostit atât de naiv
Cu un suflet adolescentin
De un bărbat
Ce taina vinului mi-a arătat...
Cu fiecare zi ce ne trecea
În mine dragostea creștea
Vinul era firul roșu
Ce ne lega întru totul...
Și după fiece îmbrățișare
Venea promisiunea alteia
Dar la final am rămas cu dor
Neimbrățișată... cu paharul gol.
Azi doar imi plang amintirea
Scriind pe foi despărțirea
E tot ce mi-a rămas de la tine
Un pahar plin... de poezie...
Lasă-mă
De ce mi-e inima de dor iar plină
Și al meu suflet este ca de mort
Mereu mie dor de-acea lumină
Pe care ochii ei o port
Și-n nopții privirea ei s-arată
Iar vocea ei mă mai chemă
Și dorul iară mă îmbată
Lasă-mă
De ce atunci în nopți târzii
Tu te gândești la mine
Și capu-mi plin de fantezii
Visează doar la tine
Inca...
De la extaz la agonie
M-ai omorât puţin câte putin
Mi-esti doar o muza-n poezie
Când mi-este dor de al tău vin.
Eu inca ma gandesc la tine
Tu ești cum ești
Dar eu te vad cum vreau
Si plang mult a noastră despărțire
De dor, din lacrimi te mai beau..
Deși un timp m-ai indragit
Și ti-a placut sa îmi vorbești
Dar viata doar ti-a dăruit
Simțiri cu care doar sa ma ranesti.
Caut un semn divin dar nu găsesc nicicum
Căci timpul nostru I-ai apus demult
Tăcerea-ti e prezentul meu
lar viitorul nu va fi nicicând..
Absența mea
Azi dăruiesc absența mea ca pe un parfum rar
Celui ce n-a știut să-mi prețuiască prezența
Îl las pradă tăcerii ce mi-a oferit-o în dar
Atunci când un cuvânt frumos ar fi făcut diferența.
Nu mă răzbun... e-un gest final și simplu
După furtuni am închis ușa sufletului cu blândețe
Las urma stiloului meu să-i amintească totul...
C-am fost candva îmbrățișați.. într-o poveste.
Fragment dintr-o lume născută din tăceri
Cum ar arăta dacă ai putea să te uiți în interiorul unui cuvânt?
Să-l vezi în miezul său, viu, respirând fără forme,
Un organism străin, curgând prin linii ca sângele prin vene,
Fără nicio destinatie, dar cu un sens profund –
Fără să ai cum să-l prind, fără să-l poți înțelege cu ochii.
Și totuși, mă simt ca o umbră care nu știe ce caută în întuneric,
Și îmi imaginez că poate tu ești o iluzie,
Poate un vis dintr-un univers paralel unde nu mă aflu,
Poate că tu nu ai fost niciodată acolo,
Și tot ce știu e că mă simt pierdut fără tine, ca o amintire neîmplinită.
Acum mă întrebi de ce scriu –
Poate pentru că cuvintele sunt singurii martori ai dorințelor mele nevăzute,
Poate că scrisul e o umbră a timpului care se vrea nemuritoare,
Poate că, doar așa, reușesc să respir pentru tine,
Deși nu te mai simt.
Tu ești o minune a lipsei – o lipsă care-mi fură umbra,
Și tot ce rămâne e un gol imens pe care-l numesc „acum”
Fără să înțeleg ce se află după acest „acum”.
Și poate că tu ești acea liniște –
Acea liniște care mă face să înțeleg
Că am existat doar pentru a fi o amintire
Am nevoie de tine.
Am nevoie de tine
Și de lumea din privirea ta
Am nevoie de liniștea pe care
Doar tu poti să mi-o oferi.
Am nevoie de ceva ce nu-i al meu
Și se simte atat de bine
Dar totodată atat de greșit,
Însa eu vreau doar sa-ți spun ce simt.
Vreau să te gândești și tu
La ce m-am tot gandit eu
Și sa-mi spui cum te simti
Sau cum te-ai simti dacă ai fi in locul meu.
Inima mi-o poți strapunge
Iar eu nu mă voi opune
Căci îți aparțin doar ție
Și nu mai știu ce pot face fără tine.
Fără tine mă simt a nimămnui
Și zilele parcă
Devin tot mai monotone
Și ma doare atat de tare
Sa te vad cu ea de mana
Dar macar esti fericit,
Însa în sufletul meu au ramas doar ruine
Care te așteaptă pe tine
Să vi înapoi
Măcar sa-mi spui în față
Că nu ai simțit nimic.
Am nevoie să-ți simt atingerea
Am nevoie să-ți văd iar privirea
Am nevoie să am iar atenția ta
Și îmi e dor de respirația ta caldă
Și glumele pe care le făceai mereu
Și zambeai cu ale tale dulci gropițe.
Am nevoie doar de încă un minut cu tine
Să te pot simți cu mine
Și să pot să te întreb:
"Ce are ea și nu am eu?"
Tot ce a mai rămas
M-am îndrăgostit atât de naiv
Cu un suflet adolescentin
De un bărbat
Ce taina vinului mi-a arătat...
Cu fiecare zi ce ne trecea
În mine dragostea creștea
Vinul era firul roșu
Ce ne lega întru totul...
Și după fiece îmbrățișare
Venea promisiunea alteia
Dar la final am rămas cu dor
Neimbrățișată... cu paharul gol.
Azi doar imi plang amintirea
Scriind pe foi despărțirea
E tot ce mi-a rămas de la tine
Un pahar plin... de poezie...
Lasă-mă
De ce mi-e inima de dor iar plină
Și al meu suflet este ca de mort
Mereu mie dor de-acea lumină
Pe care ochii ei o port
Și-n nopții privirea ei s-arată
Iar vocea ei mă mai chemă
Și dorul iară mă îmbată
Lasă-mă
De ce atunci în nopți târzii
Tu te gândești la mine
Și capu-mi plin de fantezii
Visează doar la tine
Inca...
De la extaz la agonie
M-ai omorât puţin câte putin
Mi-esti doar o muza-n poezie
Când mi-este dor de al tău vin.
Eu inca ma gandesc la tine
Tu ești cum ești
Dar eu te vad cum vreau
Si plang mult a noastră despărțire
De dor, din lacrimi te mai beau..
Deși un timp m-ai indragit
Și ti-a placut sa îmi vorbești
Dar viata doar ti-a dăruit
Simțiri cu care doar sa ma ranesti.
Caut un semn divin dar nu găsesc nicicum
Căci timpul nostru I-ai apus demult
Tăcerea-ti e prezentul meu
lar viitorul nu va fi nicicând..
Alte poezii ale autorului
Nopțile de vară
Copacii sunt verzi
Și am terminat școala,
Tu ești departe ca de obicei
Atunci când vine vara.
Acum doi ani eram la tine-n brațe
Și admiram tăcut luna cu ale ei speranțe,
Ne uitam la stele și cream povești,
Nu mă gândeam că nu o să mă mai iubesti.
Nopțile de vară adoram natura
De la tine-n brațe
Puteam vedea toată lumea
Iar în privirea ta îmi găseam liniștea.
Ești departe de mine
Iar eu îngheț la 30 de grade.
Cerul e senin, dar nu mai văd stelele,
Ci doar umbrele tale rătăcind printre ele.
Acesta totuși...cred că ne este finalul,
Doi adolescenți care nu știu ce-i iubirea,
Doua suflete pierdute
Care nu vor simți decât rănirea.
Am auzit...
Mi s-a prăbușit lumea când am auzit
Mi s-au înmuiat picioarele
Și am simtit un gol amar
Un gol infinit
Iar tu..nu mai erai printre noi.
Aș vrea acum să-ți fi spus mai multe
Să-ți fi spus măcar că te iubesc
Și că țin la tine.
Însă acum e prea târziucăci..
Nu mă mai poți auzi.
ERam pe strada goală
Cu 2-3 oameni pe ea
Când am auzit vestea că
Tu nu mai erai deja.
Nu m-am așteptat
Și chiar a fost greu
Să primesc vestea grea
Precum un cer
CAre-mi atacă inima și din ușoară
Tot mai grea o făcea.
Mergeam tot mai departe
Cu telefonul la ureche
Crezand ca e un vis
Sau un coșmar fara pereche.
Îmi venea să mă las jos
Să țip atat de tare
Din cauza durerii care zăcea înauntru
Și încerca să mă omoare
Să mă distrugă, să mă aducă la disperare.
Mă tot gândeam atunci
La ce mi-ai zis ultima oarăî
Însa nu mai îmi aduceam aminte,
Dar acum știu
Și m-ai întrebat dacă o să te plâng.
Uită-te acum la mine
Și șterge-mi lacrimile
Care-mi curg pe obraji
Implorând să te trezești.
Dorul mă tot mă apasă
Și tot nu îmi vine a crede
Această oribilă întâmplare.
Nu mai am cui să-i spun bunic sau tataie
Căci v-ați dus amandoi
Și m-ați lăsat
Dar sper din tot sufletul
Că într-o zi ne vom revedea
În lumea fără de sfarșit și grea.
Am nevoie de tine.
Am nevoie de tine
Și de lumea din privirea ta
Am nevoie de liniștea pe care
Doar tu poti să mi-o oferi.
Am nevoie de ceva ce nu-i al meu
Și se simte atat de bine
Dar totodată atat de greșit,
Însa eu vreau doar sa-ți spun ce simt.
Vreau să te gândești și tu
La ce m-am tot gandit eu
Și sa-mi spui cum te simti
Sau cum te-ai simti dacă ai fi in locul meu.
Inima mi-o poți strapunge
Iar eu nu mă voi opune
Căci îți aparțin doar ție
Și nu mai știu ce pot face fără tine.
Fără tine mă simt a nimămnui
Și zilele parcă
Devin tot mai monotone
Și ma doare atat de tare
Sa te vad cu ea de mana
Dar macar esti fericit,
Însa în sufletul meu au ramas doar ruine
Care te așteaptă pe tine
Să vi înapoi
Măcar sa-mi spui în față
Că nu ai simțit nimic.
Am nevoie să-ți simt atingerea
Am nevoie să-ți văd iar privirea
Am nevoie să am iar atenția ta
Și îmi e dor de respirația ta caldă
Și glumele pe care le făceai mereu
Și zambeai cu ale tale dulci gropițe.
Am nevoie doar de încă un minut cu tine
Să te pot simți cu mine
Și să pot să te întreb:
"Ce are ea și nu am eu?"
o singura întamplare
O singura intamplare
E de ajuns să mă omoare.
Tu când ai acționat
Oare ai gândit defapt?
Te-ai gândit ca îmi faci rău
Și inima mi-o străpungi?
A meritat oare ea
Tot ce voiam eu deja?
A meritat furtuna de amintiri
Și visuri zdrobite?
Spune-mi, a meritat ea toate astea?
De ce ai ales-o pe ea
Și nu pe mine?
Ce are ea in plus fata de mine?
Când minutele se scurg pe ceas
Ești motivul la care ma gandesc iar
Zilele nu mai sunt senine
Iar stelele parcă
Au început sa nu mai strălucească
De când nu mai esti aici
Cu mine.
My dad's princess
I always was my dad's princess,
My dad's girl,
But now something is diffrent
And we always fight.
I used to be my dad's girl,
A model in every photo,
A perfect princess from every movie i was watching,
And a singer every time i hearded a song.
I was always my dad's princess,
Everyone said out loud
And i laughted in his arms
Until now, we always fight.
I always was my dad's princess,
Like a queen who waits the crown,
But in my path its a hole
and I'm still falling down.
I always was my dad's princess,
He always used to read me stories
About castells, kings and princess,
But in one day, he randomly stopped.
I always was my dad's princess,
But now, the person i know is gone
And I'm fighting with a stranger
Who still thinks he is my dad.
Licoarea iubirii
"Începe să dispară din lichoarea iubirii
După un an de zile
Lucru la care nu m-aș fi așteptat.
Mi-aș fi vândut și sufletul pentru el
Fară nici o ezitare
Însă acum aș sta să mă gândesc puțin.
Nu înțelege greșit,
Încă țin la el!
Este greu sa nu ma am sentimente pentru el
Deoarece în ochii lui vedeam întreaga lume.
În ochii lui căprui și dulci întunecați
Puteam vedea munții reci și singuratici
Iar deasupra lor, o lumina atât de pătrunzătoare
Cauzată de luna strălucitoare
Pierdută printre stelele argintii.
Am să descriu și buzele lui rozali
Câteodată puteau fi și rosi
Exact ca nuanta perfectă a trandafirilor.
I-aș fi putut admira toată ziua genele
Care completau tabloul din ochii săi.
Sprâncenele sale sunt atât de dese
Sunt de culoarea aurului și ai soarelui.
Zâmbetul său îmi încălzea sufletul
Iar imima îmi tremura la auzul voci sale
Însă era un sentiment plăcut."
Asta este conversația pe care o port aproape zilnic
Cu străinul din oglinda mea.
Începe să dispară efectele licorii iubirii
Însă am momente în care
Mă îndrăgostesc din nou de el.
Nopțile de vară
Copacii sunt verzi
Și am terminat școala,
Tu ești departe ca de obicei
Atunci când vine vara.
Acum doi ani eram la tine-n brațe
Și admiram tăcut luna cu ale ei speranțe,
Ne uitam la stele și cream povești,
Nu mă gândeam că nu o să mă mai iubesti.
Nopțile de vară adoram natura
De la tine-n brațe
Puteam vedea toată lumea
Iar în privirea ta îmi găseam liniștea.
Ești departe de mine
Iar eu îngheț la 30 de grade.
Cerul e senin, dar nu mai văd stelele,
Ci doar umbrele tale rătăcind printre ele.
Acesta totuși...cred că ne este finalul,
Doi adolescenți care nu știu ce-i iubirea,
Doua suflete pierdute
Care nu vor simți decât rănirea.
Am auzit...
Mi s-a prăbușit lumea când am auzit
Mi s-au înmuiat picioarele
Și am simtit un gol amar
Un gol infinit
Iar tu..nu mai erai printre noi.
Aș vrea acum să-ți fi spus mai multe
Să-ți fi spus măcar că te iubesc
Și că țin la tine.
Însă acum e prea târziucăci..
Nu mă mai poți auzi.
ERam pe strada goală
Cu 2-3 oameni pe ea
Când am auzit vestea că
Tu nu mai erai deja.
Nu m-am așteptat
Și chiar a fost greu
Să primesc vestea grea
Precum un cer
CAre-mi atacă inima și din ușoară
Tot mai grea o făcea.
Mergeam tot mai departe
Cu telefonul la ureche
Crezand ca e un vis
Sau un coșmar fara pereche.
Îmi venea să mă las jos
Să țip atat de tare
Din cauza durerii care zăcea înauntru
Și încerca să mă omoare
Să mă distrugă, să mă aducă la disperare.
Mă tot gândeam atunci
La ce mi-ai zis ultima oarăî
Însa nu mai îmi aduceam aminte,
Dar acum știu
Și m-ai întrebat dacă o să te plâng.
Uită-te acum la mine
Și șterge-mi lacrimile
Care-mi curg pe obraji
Implorând să te trezești.
Dorul mă tot mă apasă
Și tot nu îmi vine a crede
Această oribilă întâmplare.
Nu mai am cui să-i spun bunic sau tataie
Căci v-ați dus amandoi
Și m-ați lăsat
Dar sper din tot sufletul
Că într-o zi ne vom revedea
În lumea fără de sfarșit și grea.
Am nevoie de tine.
Am nevoie de tine
Și de lumea din privirea ta
Am nevoie de liniștea pe care
Doar tu poti să mi-o oferi.
Am nevoie de ceva ce nu-i al meu
Și se simte atat de bine
Dar totodată atat de greșit,
Însa eu vreau doar sa-ți spun ce simt.
Vreau să te gândești și tu
La ce m-am tot gandit eu
Și sa-mi spui cum te simti
Sau cum te-ai simti dacă ai fi in locul meu.
Inima mi-o poți strapunge
Iar eu nu mă voi opune
Căci îți aparțin doar ție
Și nu mai știu ce pot face fără tine.
Fără tine mă simt a nimămnui
Și zilele parcă
Devin tot mai monotone
Și ma doare atat de tare
Sa te vad cu ea de mana
Dar macar esti fericit,
Însa în sufletul meu au ramas doar ruine
Care te așteaptă pe tine
Să vi înapoi
Măcar sa-mi spui în față
Că nu ai simțit nimic.
Am nevoie să-ți simt atingerea
Am nevoie să-ți văd iar privirea
Am nevoie să am iar atenția ta
Și îmi e dor de respirația ta caldă
Și glumele pe care le făceai mereu
Și zambeai cu ale tale dulci gropițe.
Am nevoie doar de încă un minut cu tine
Să te pot simți cu mine
Și să pot să te întreb:
"Ce are ea și nu am eu?"
o singura întamplare
O singura intamplare
E de ajuns să mă omoare.
Tu când ai acționat
Oare ai gândit defapt?
Te-ai gândit ca îmi faci rău
Și inima mi-o străpungi?
A meritat oare ea
Tot ce voiam eu deja?
A meritat furtuna de amintiri
Și visuri zdrobite?
Spune-mi, a meritat ea toate astea?
De ce ai ales-o pe ea
Și nu pe mine?
Ce are ea in plus fata de mine?
Când minutele se scurg pe ceas
Ești motivul la care ma gandesc iar
Zilele nu mai sunt senine
Iar stelele parcă
Au început sa nu mai strălucească
De când nu mai esti aici
Cu mine.
My dad's princess
I always was my dad's princess,
My dad's girl,
But now something is diffrent
And we always fight.
I used to be my dad's girl,
A model in every photo,
A perfect princess from every movie i was watching,
And a singer every time i hearded a song.
I was always my dad's princess,
Everyone said out loud
And i laughted in his arms
Until now, we always fight.
I always was my dad's princess,
Like a queen who waits the crown,
But in my path its a hole
and I'm still falling down.
I always was my dad's princess,
He always used to read me stories
About castells, kings and princess,
But in one day, he randomly stopped.
I always was my dad's princess,
But now, the person i know is gone
And I'm fighting with a stranger
Who still thinks he is my dad.
Licoarea iubirii
"Începe să dispară din lichoarea iubirii
După un an de zile
Lucru la care nu m-aș fi așteptat.
Mi-aș fi vândut și sufletul pentru el
Fară nici o ezitare
Însă acum aș sta să mă gândesc puțin.
Nu înțelege greșit,
Încă țin la el!
Este greu sa nu ma am sentimente pentru el
Deoarece în ochii lui vedeam întreaga lume.
În ochii lui căprui și dulci întunecați
Puteam vedea munții reci și singuratici
Iar deasupra lor, o lumina atât de pătrunzătoare
Cauzată de luna strălucitoare
Pierdută printre stelele argintii.
Am să descriu și buzele lui rozali
Câteodată puteau fi și rosi
Exact ca nuanta perfectă a trandafirilor.
I-aș fi putut admira toată ziua genele
Care completau tabloul din ochii săi.
Sprâncenele sale sunt atât de dese
Sunt de culoarea aurului și ai soarelui.
Zâmbetul său îmi încălzea sufletul
Iar imima îmi tremura la auzul voci sale
Însă era un sentiment plăcut."
Asta este conversația pe care o port aproape zilnic
Cu străinul din oglinda mea.
Începe să dispară efectele licorii iubirii
Însă am momente în care
Mă îndrăgostesc din nou de el.